ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2717/2021

Ședința publică din data de 14 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la Tribunalul Buzău și înregistrată sub nr. x/2021 la data de 02.04.2021, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUZĂU a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței în privința debitoarei S.C. A. S.R.L., cu sediul în județul Buzău.

Prin sentința civilă nr. 213 pronunțată la 13.09.2021, Tribunalul Buzău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

În esență, Tribunalul Buzău a reținut că pentru a fi atrasă competența acestuia în soluționarea prezentei cereri este obligatoriu ca societatea debitoare să fi avut sediul în circumscripția Tribunalului Buzău timp de 6 luni anterior formulării cererii, în raport de prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Tribunalul Buzău a constatat că începând cu 12.05.2017, debitoarea S.C. A. S.R.L., CUI x, înregistrată la ONRC sub nr. x/2017 are sediul pe teritoriul județului Ilfov, conform conținutului certificatului constatator nr. x/07.07.2021 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, aflat la dosarul Tribunalului Buzău.

Instanța a mai reținut că, inițial, cererea de deschidere a procedurii generale de insolvență a fost formulată și înregistrată la Tribunalul Buzău la data de 02.04.2021, la aproape 4 ani după schimbarea sediului societății din județul Buzău, în județul Ilfov, societatea neavând sediul social pe teritoriul județului Buzău în ultimele 6 luni anterioare formulării cererii de față.

Tribunalul Buzău a arătat că, în raport de prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică, în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În cazul de față, art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, reglementează competența teritorială exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței.

În acest context, față de împrejurarea că societatea debitoare și-a schimbat sediul, instanța competentă este tribunalul în circumscripția căruia debitoarea figurează la Registrul Comerțului cu sediul social cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței, astfel încât competența teritorială aparține Tribunalului Ilfov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 27.09.2021, iar la termenul de judecată din 11.11.2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 3415 de la aceeași dată, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În esență, Tribunalul Ilfov a reținut că potrivit dispozițiilor art. 120 C. proc. civ., cererile în materia insolvenței sau concordatului preventiv sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul.

Totodată, s-a reținut că potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, "Toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepția apelului, sunt de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secție specială de insolvență, acesteia îi aparține competența pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege."

Tribunalul Ilfov a reținut că în cauză, potrivit extrasului Oficiului Național al Registrului Comerțului aflat la dosarul Tribunalului Buzău precum și potrivit extrasului din programul informatic și certificatul de înregistrare aflat la fila x verso în dosarul Tribunalului Ilfov, societatea debitoare figurează cu sediul social în județul Buzău, începând cu data de 04.06.2019.

Instanța a arătat că schimbarea sediului din județul Buzău în județul Ilfov s-a produs în perioada 11.05.2017-02.06.2019, iar din 04.06.2019 și până în prezent societatea își are sediul social în județul Buzău, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 care stabilesc competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței.

În raport de aceste considerente, având în vedere faptul că debitoarea are sediul social/profesional în Județul Buzău începând cu data de 04.06.2019, iar soluționarea cererii este în competența judecătorului-sindic din cadrul tribunalului în a cărui circumscripție debitoarea are sediul social, Tribunalul Ilfov a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Buzău.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Buzău competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Buzău și Tribunalul Ilfov, s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna dintre instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte constată că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei S.C. A. S.R.L. la cererea creditorului Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău.

Instanța supremă reține că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică " în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Așadar, pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, potrivit cărora:

"Toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepția apelului, sunt de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secție specială de insolvență, acesteia îi aparține competența pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege."

În cauză, din înscrisurile aflate la dosarul de pe rolul Tribunalului Ilfov, rezultă că schimbarea sediului din județul Buzău, în județul Ilfov, s-a produs în perioada 11.05.2017-02.06.2019, iar din 04.06.2019 și până în prezent societatea își are sediul social în județul Buzău.

În plus, din certificatul de înregistrare eliberat la data de 04.06.2019 de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, înscris aflat la fila x verso în dosarul Tribunalului Ilfov, se constată că A. S.R.L., având CUI x din data de 19.03.2013 are sediul social în județul Buzău.

De altfel, se observă din înscrisurile aflate la dosarul de pe rolul Tribunalului Ilfov că societatea figurează înregistrată în Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău.

Înalta Curte reține, prin raportare la înscrisurile menționate, că societatea debitoare A. S.R.L. are sediul social în Județul Buzau, sat Berca, com. Berca, str. x, începând cu data de 04.06.2019, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care stabilesc competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței, respectiv la 02.04.2021.

Pe cale de consecință, în temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Buzău, instanță judecătorească în a cărei circumscripție debitorul și-a avut sediul social cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2021.