ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2716/2021

Ședința publică din data de 14 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 18.02.2020 A. S.A. în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a formulat cerere de anulare a documentului constatator x/10.12.2019 emis de către B. în temeiul contractului nr. x intervenit între C., actualmente B. S.A. și A. S.A. întrucât acesta a fost emis nelegal; obligarea B. S.A. la radierea din SEAP a documentului constatator și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 2476 din 21 septembrie 2020 Tribunalul Ilfov a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut că în contractul numărul x, aflat la dosar, în care reclamanta are calitatea de prestator, iar C. are calitate de achizitor, este prevazută modalitatea de solutionare a litigiilor la art. I.16.2 în care se arată că:

"dacă . . . . . . . . . .achizitorul si prestatorul nu reusesc să rezolve în mod amiabil o divergență contractuală, litigiul decurgând din contractul menționat, competența de soluționare aparține instanțelor judecatorești competente de la sediul achizitorului", în speță, C. cu sediul în judetul Mureș.

Din cele menționate anterior s-a apreciat că voința parților menționată în contractul invocat chiar de reclamant în acțiune este aceea că litigiile ivite în legatură cu executarea contractului menționat să fie soluționate de instanța competentă de la domiciliul pârâtei, adică Tribunalul Mureș.

Dosarul a fost înregistrat sub același număr unic pe rolul Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 55 din 28 ianuarie 2021 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de instanță din oficiu și a fost declinat în favoarea Tribunalului București, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de societatea reclamantă A. S.A., în contradictoriu cu societatea pârâtă B. S.A..

Pentru a hotărî astfel, a făcut referire la dispozițiile art. 97

1

din H.G. nr. 925/2006, privind normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 și la cele ale alin. (5) al aceluiași articol, potrivit cu care:

"Documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) pot fi contestate în justiție potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004."

În acest context, Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că nu este competent să soluționeze cauza față de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, conform cărora: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său" și având în vedere că societatea reclamantă are sediul în București.

Dosarul a fost înregistrat sub același număr unic pe rolul Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1828 din 18 martie 2021 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și materiale procesuale a Tribunalului București, secția a II-a, contencios administrativ și fiscal, invocată de instanță din oficiu și s-a dispus trimiterea dosarului Tribunalului Mureș, secția Civilă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a arătat că este vorba de un proces ce privește un document constatator emis în legătură cu modul de îndeplinire a obligațiilor asumate printr-un contract de achiziție publică, și anume executarea acordului-cadru nr. x/V34/1931/08.12.2015 ce se circumscrie categoriei de "litigii decurgând din executarea contractelor administrative", în exprimarea art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004 și art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016.

Instanța a reținut că nu este determinant că un astfel de document constatator a fost emis de o autoritate contractantă pentru a fi calificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca act administrativ unilateral, întrucât procesul privind un astfel de înscris este unul în legătură cu executarea unui contract administrativ. În acest sens, tot expresia unui act administrativ unilateral este și decizia autorității contractante de a rezoluționa sau, după caz, rezilia unilateral un contract de achiziție publică fără ca un astfel de proces să fie tratat din perspectiva competenței materiale procesuale de judecată prin prisma noțiunii de act administrativ unilateral, ci relevantă este natura procesului de a decurge din executarea contractului administrativ, la fel ca și în cazul documentului constatator.

În concluzie, Tribunalul București a reținut că în acordul-cadru nr. x/V34/1931/08.12.2015, la art. I.16.2 este prevăzută modalitatea de soluționare a litigiilor decurgând din executarea acestui contract, respectiv instanțele judecătorești competente de la sediul Achizitorului, în speță pârâta B. S.A, situație în care nu este competent să soluționeze cauza.

Dosarul a fost înregistrat sub numărul x/2020* pe rolul Tribunalul Mureș, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 850/02.06.2021 Tribunalul Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale si a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Mureș a făcut o analiză cu privire la aplicabilitatea Deciziei ICCJ nr. 18/2016 la speța de față, concluzionând că această pricină ar fi de competența Tribunalului Specializat Mureș, dat fiind faptul că "în prezenta speță se pune în discuție valabilitatea consimțământului exprimat de reclamantă prin persoanele mandatate, prin prisma respectării nu numai a dispozițiilor legale privitoare la încheierea contractelor de vânzare cumpărare dar și a respectării procedurii interne a reclamantei pentru achiziționarea de imobile în vederea realizării obiectivelor de investiții. Ca atare, pricina de față intră în categoria acelor cauze care țin de materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia realizării obiectului de activitate a reclamantei."

Dosarul a fost înregistrat sub numărul x/2020* pe rolul Tribunalului Specializat Mureș.

La termenul de judecată de la 13.09.2021, Tribunalul Specializat Mureș a pus în discuție necompetența sa materială procesuală, iar prin încheierea pronunțată la aceeași dată, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Tribunalul Specializat Mureș a reținut că, atât cererea introductivă de instanță, cât și apărările formulate de către pârâtă sunt întemeiate pe prevederile Legii nr. 554/2004. Cu toate acestea, reține Tribunalul, unele soluții de declinare a competenței pronunțate anterior sunt întemeiate pe diferite versiuni ale Legii nr. 101/2016, fără a face referire la prevederile Legii nr. 554/2004, conform calificării cererii conferite de către reclamantă și acceptată de către pârâtă.

Totodată, instanța arată că documentele constatatoare emise de pârâtă având calitate de autoritate contractantă reprezintă acte administrative asimilate în sensul art. 2 lit. c) teza a II din legea nr. 554/2004, iar potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 395/2016, documentele constatatoare emise de entitatea contractantă pot fi contestate în temeiul prevederilor legii nr. 554/2004.

În consecință, Tribunalul apreciază că legea stabilește o competență specială ce aparține contenciosului administrativ, pentru contestarea acelor documente emise de autoritatea contractantă care au calitate de act administrativ, iar în ceea ce privește competența teritorială, conform prevederilor art. 10 alin. (3) din această lege, competența aparține instanței în circumscripția căreia are sediul reclamanta, respectiv Tribunalului București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele cinci instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Specializat Mureș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Ilfov, secția Civilă, Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Mureș, secția Civilă și Tribunalul Specializat Mureș, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial și material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect anularea documentului constatator nr. x/10.12.2019 emis de către B. în temeiul contractului nr. x intervenit între C., actualmente B. și A. S.A. și obligarea B. S.A. la radierea din SEAP a documentului constatator.

Pentru a determina competența teritorială, Înalta Curte are în vedere acordul-cadru nr. x/V34/1931/08.12.2015, conform căruia la art. I.16.2 părțile au prevăzut că modalitatea de soluționare a litigiilor decurgând din executarea acestui contract, respectiv competența teritorială aparține instanțelor judecătorești competente de la sediul Achizitorului, în speță B. S.A cu sediul în județul Mureș.

Instanța supremă constată că pentru a determina competența materială procesuală de soluționare a cauzei, devin incidente dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. 25 din 15.11.2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii în dosarul nr. x/2021 și s-a statuat:"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 166 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a dispozițiilor art. 97

1

din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea Contenciosului administrative nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, competența de soluționare a litigiilor având ca obiect anularea documentului constatator care conține informații referitoare la neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și la eventualele prejudicii aparține instanței civile, în condițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și de concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrative nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială și materială procesuală de soluționare a cauzei revine Tribunalului Specializat Mureș.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2021.