ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2675/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 27 aprilie 2018 sub nr. x/2018, reclamanții A., B., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., obligarea pârâtei să le recunoască individual dreptul de proprietate asupra numărului de acțiuni cumpărate de aceștia și să le elibereze certificatul de acționar care să cuprindă mențiunile prevăzute de art. 93 din Legea nr. 31/1990, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1561 din 03 octombrie 2018, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea reclamantei S.C. D. S.R.L. la judecata acțiunii, a dispus excluderea din cauză a reclamantei menționate și continuarea judecării cauzei între reclamanții F., B., S.C. C. S.R.L. și pârâta S.C. E. S.A.

La termenul din data de 05.11.2018, tribunalul a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. E. S.A., invocată prin întâmpinare, excepția fiind unită cu fondul în baza art. 248 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 22.01.2019, reclamanții au depus cerere adițională, prin care au precizat că înțeleg să se judece și cu E..

Prin sentința nr. 477 din 19 aprilie 2019, tribunalul a luat act de renunțarea reclamantului B. la judecata acțiunii și a dispus excluderea acestuia din cauză, precum și din citativ și sistemul informatizat Ecris.

Prin sentința nr. 782 din 5 iunie 2019, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. E. S.A., ca neîntemeiată și a respins acțiunea, având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamanții A. și S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. S.A. și E., astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată; s-a luat act că pârâta S.C. E. S.A. nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar pârâta E. a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia nr. 64 din 18 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanții A. și S.C. C. S.R.L., împotriva sentinței nr. 782 din 5 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C. E. S.A. și E., ca nefondat; au fost obligați apelanții să plătească intimatei E. cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii, A. și S.C. C. S.R.L. au declarat recurs.

În susținerea recursului, recurenții-reclamanți arată că instanța nu a reținut corect obiectul acțiunii inițiale, care este acela de a elibera potrivit "Tabelului de alocare acțiuni" certificatele de acționar în conformitate cu dispozițiile art. 97 din Legea nr. 31/1990.

Recurenții-reclamanți susțin că E. nu a fost niciodată proprietara acțiunilor și că instanța a ignorant complet Statutul Asociației, respectiv art. 5 și art. 13.

Obiectul de activitate al asociației, astfel cum susțin recurenții-reclamanți, a fost acela de a negocia și cumpăra "în numele și pentru membrii săi" și că avea obligația (pe care nu și-a dus-o la îndeplinire) să facă demersuri imediate pentru a remite acțiunile participanților la procesul de privatizare, conform art. 13 din statut.

Potrivit recurenților-reclamanți, confirmarea calității de acționar a membrilor asociației se face printre altele și cu "Tabelul Alocare Acțiuni", unde sunt cuprinși nominal acționarii care au subscris.

Totodată, recurenții-reclamanți precizează că prin cererea de chemare în judecată nu se solicită o transmitere a proprietății, deoarece nu E. este proprietara, ci persoanele care au plătit acțiunile, ci se solicită respectarea unei obligații legale, aceea de a elibera, potrivit legii, certificatele de actionar, conform "Tabelului Alocare Acțiuni" întocmit de S.C. E. S.A., aflat la dosar.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata E. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimata S.C. E. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenții-reclamanți au formulat răspunsuri la întâmpinări.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Părțile nu a depus puncte de vedere la raport.

Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă E. prin întâmpinare, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În speță, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurenții-reclamanți, deși au indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținerile pe care le-au dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Recurenții-reclamanți nu expun nicio critică ce se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar în susținerea motivului de recurs prevăzut de pct. 8 nu arată care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel.

Așadar, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, deoarece prin argumentele expuse, recurenții-reclamanți urmăresc o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Astfel, argumentele recurenților-reclamanți exprimă nemulțurirea părților cu privire soluția pronunțată de instanța de apel și nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate și excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., situându-se în afara competențelor instanței de recurs.

Recurenții-reclamanți tind să obțină o nouă verificare a susținerilor lor, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va admite excepția nulității și va anula recursul declarat de recurenții-reclamanți S.C. C. S.R.L. și A. împotriva deciziei nr. 64 din 18 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului declarat de recurenții-reclamanți S.C. C. S.R.L. și A., invocată de intimata-pârâtă E..

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți S.C. C. S.R.L. și A. împotriva deciziei nr. 64 din 18 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.