ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 56/2021

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2021

Analizând actele de la dosar și decizia atacată reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 07.06.2018, reclamanta A., prin mandatar B., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 3.081,6 RON, reprezentând contravaloarea celor 240 de acțiuni deținute în societatea pârâtă, în temeiul Legii nr. 51/2014 și Legii nr. 31/1990.

La 12.10.2018 pârâta a formulat note scrise, prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și lipsei calității de reprezentant a celui care a acționat în numele reclamantei; pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La 22.11.2018 reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat, într-un prim capăt de cerere, și constatarea retragerii sale din societate.

Prin încheierea din 29.01.2019, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale și prin sentința nr. 333/27.03.2019, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant și a fost respinsă cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A., prin mandatar B. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 367/18.09.2019, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția netimbrării și a anulat apelul.

Împotriva deciziei din apel, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În motivare, a reiterat situația de fapt, a prezentat evoluția litigiului în etapele procesuale anterioare și a susținut că decizia atacată este nelegală, întrucât, contrar celor reținute în considerentele acesteia, prin citația emisă la 31.07.2019 nu i s-a pus în vedere să timbreze apelul.

Or, conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare, instanța îi pune în vedere reclamantului că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

În opinia recurentei, atât timp cât prin citație nu i-a fost pusă în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru, decizia apelată este nelegală și se impune casarea acesteia.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 11.11.2020, a fost admis în principiu recursul și s-a stabilit termen în ședință publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curtea constată că, deși recurenta a indicat drept temei al cererii de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., criticile formulate se circumscriu doar ipotezei de la pct. 5, întrucât vizează modalitatea de aplicare a normelor legale care reglementează o condiție extrinsecă cererii de apel, respectiv timbrarea acesteia, a căror încălcare este sancționată cu nulitatea conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Obligația părții de a achita taxa judiciară de timbru rezultă din conținutul art. 1 și art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, excepție făcând acele situații expres prevăzute, în sarcina tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanțele judecătorești cu soluționarea unei cereri ori, cum este cazul în speță, a unei căi de atac.

Determinarea momentului procesual la care partea are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru se realizează în raport cu art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, care prevede că taxele judiciare de timbru se achită anticipat și că, în cazul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este atașată cererii, părții i se comunică obligația de prezenta dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță.

Lipsa dovezi plății taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată, în condițiile art. 470 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

În cauză, în etapa regularizării apelului, constatându-se că acesta nu este timbrat, prin rezoluția din 14.06.2019 s-a stabilit în sarcina apelantei obligația de a depune la dosar, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 110 RON, calculată în baza art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea nulității apelului.

La 21.06.2019 s-a comunicat apelantei obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 110 RON, precum și posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit adresei emisă la 14.06.2019 și procesului-verbal de înmânare din 21.06.2019, înscrisuri aflate la dosarul de apel.

În acest context, în lipsa prezentării dovezii privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac exercitate, instanța de apel în mod legal a dat eficiență sancțiunii nulității pentru neîndeplinirea obligației de timbrare a apelului până la primul termen de judecată, acordat la data de 18.09.2019.

Astfel, susținerile recurentei din cuprinsul memoriului de recurs, potrivit cărora prin citația emisă la 31.07.2019 nu i s-a pus în vedere să timbreze apelul au caracter pur speculativ și nu relevă vreun viciu de procedură din perspectiva aplicării normelor procedurale.

Așa cum s-a arătat mai sus, remedierea lipsurilor cererii de apel au fost făcute la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, în procedura reglementată de art. 470 alin. (2) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 200 din același Cod, iar citația emisă la 31.07.2019 viza înștiințarea părții despre termenul de judecată stabilit în cauză, la 18.09.2019, dată până la care recurenta putea complini lipsa taxei judiciare de timbru.

În considerarea celor ce preced, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate și că nu poate fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 494, raportat la art. 482 și la art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o oblige pe recurentă la plata sumei de 595 RON către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 367/18.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 595 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2021.