ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2662/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1137 din 22 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanții au formulat o cerere de chemare în judecată "de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia", întrucât își desfășoară efectiv activitatea în cadrul parchetului de pe lângă o instanță inferioară instanței căreia i-ar reveni competența de soluționare a cauzei.

Instanța a reținut că reclamanții sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, astfel că față de dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuia să fie introdusă la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află Parchetul la care funcționează reclamanții.

Ca atare, în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la art. 208, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 129-132 din C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Mureș.

Prin sentința civilă nr. 1264 din 22 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în materia competenței teritoriale de soluționare a cauzelor având ca obiect conflicte individuale de muncă, inclusiv salariale, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. prezintă un obiect de reglementare mai restrâns (limitat la cauzele în care reclamanți sau pârâți sunt, ca persoane încadrate în muncă, judecătorii, asistenții judiciari, procurorii sau grefierii; respectiv la cauzele în care reclamanți sau pârâți sunt instanțele de judecată aflate în raporturi de muncă) față de prevederile de drept comun al muncii cuprinse în art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin urmare, prevederile de drept comun cuprinse în art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011 devin aplicabile ori de câte ori nu sunt întrunite ipotezele reglementate de dispozițiile speciale și derogatorii ale art. 127 C. proc. civ.

Astfel cum a reținut instanța, în cauza dedusă judecății, nu sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., deoarece reclamanții, având calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Cluj (competent teritorial, potrivit dreptului comun al muncii) sau la o instanță inferioară acesteia.

De asemenea, în speță nu pot primi aplicare nici dispozițiile speciale ale art. 127 alin. (2) indice 1, coroborate cu cele ale alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâții nu sunt instanțe de judecată competente să soluționeze cauza.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor imperative ale art. 1, art. 278 alin. (2) și art. 269 alin. (1) din Codul muncii, raportate la cele ale art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică (potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.), excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș a fost apreciată întemeiată.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanțele aflate în conflict negativ de competență au fost sesizate cu o acțiune având ca obiect plata unor drepturi salariale. Având în vedere cele solicitate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, rezultă faptul că prezentului litigiu i se aplică dispozițiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.

În cauza dedusă judecății, reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla.

Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este reglementat de dispozițiiile art. 266-275 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din același act normativ stipulează:

"Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În ceea ce privește dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziții legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Potrivit art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (…)

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Se reține că Legea nr. 310/2018, aplicabilă în raport de data introducerii acțiunii 29 decembrie 2020, a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea.

Or, reclamanții își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță tribunalului.

Prin urmare, dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile și nu pot justifica învestirea unui alt tribunal cu judecarea litigiului.

În consecință, așa cum s-a arătat în precedent, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora este competentă, instanța de la domiciliul reclamanților sau instanța de la locul de muncă, respectiv Tribunalul Cluj.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.