ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2659/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 201/R din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., în contradictoriu cu intimatul-pârât CABINET DE AVOCAT A., împotriva deciziei civile nr. 1762 din 02 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii, COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3 iunie 2021.

În motivare, revizuenta arată că la 4 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 757/R, a admis recursul declarat de COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 524/A din 18 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 201/R din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a cărei revizuire se cere, a fost respins recursul declarat de COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., în contradictoriu cu intimatul-pârât CABINET DE AVOCAT A., împotriva deciziei civile nr. 1762 din 02 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018.

Ca atare, revizenta apreciază că există două decizii definitive potrivnice, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în două dosare diferite, în care revizuenta deține calitatea de reclamantă, iar obiectul celor două dosare este identic.

Potrivit revizuentei, în ambele dosare mai sus amintite, în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Timiș în anul 2016, s-a constatat că s-a încasat nejustificat subvenția primită de la Municipiul Timișoara pentru acoperirea diferenței de preț a energiei termice distribuite populației, în cazul unor spații proprietatea persoanelor juridice, utilizate cu altă destinație.

Deoarece energia termică a fost subvenționată de autoritățile locale, revizuenta arată că a procedat la restituirea către Municipiul Timișoara a sumei de 159.454,89 RON, contravaloarea prejudiciului cauzat de persoanele juridice care au beneficiat de un preț subvenționat în perioada 2013-2015, sumă ce trebuie recuperată.

Astfel cum susține revizuenta, pârâții mai sus menționați și-au desfășurat activitatea în imobile de tip condominiu, achitând contravaloarea energiei termice consumate la prețul subvenționat pentru populație.

Revizuenta precizează și că ambele recursuri au fost formulate în baza prevederilor articolului 1.349 din C. civ. privind răspunderea civilă delictuală, întrucât nu a încheiat cu intimații-pârâți convenții de facturare individuală a consumurilor de energie termică pentru perioada solicitată în cererea de chemare în judecată.

Potrivit revizuentei, Curtea de Apel Timișoara a pronunțat o decizie radical opusă deciziei civile nr. 757/R din 4 noiembrie 2019, nesocotind efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, în condițiile în care ambele dosare au aceeași cauză și același obiect.

Autoritatea de lucru judecat, astfel cum susține revizuenta, nu vizează doar considerentele decisive, ci și considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă dedusă judecății în mod incidental, a cărei rezolvare nu se va regăsi așadar, în dispozitivul hotărârii.

În raport de prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., revizuenta susține că oricare dintre părțile litigante are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, însă, acest beneficiu aparține doar acelor părți cărora li s-a recunoscut dreptul prin hotărârea care se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind vorba de drepturi câștigate.

Revizuenta apreciază că în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepției autorității de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți.

Astfel, revizuenta arată că pronunțarea unei hotărâri radical opuse unei decizii anterioare poate fi considerată în mod rezonabil că a adus atingere principiului securității juridice, în special datorită faptului că se aștepta în mod legitim ca instanța să tranșeze litigiul în sensul respectării autorității de lucru judecat a deciziei anterioare.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 11.10.2021, intimatul CABINET DE AVOCAT A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Revizuenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., forma în vigoare la data demarării litigiului - 29.11.2018 - revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vin să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Este adevărat că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă, însă, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analiza soluțiilor pe care instanța de revizuire le poate adopta impune concluzia că numai efectul negativ al autorității de lucru judecat poate fi valorificat ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaște posibilitatea ca același litigiu să fie soluționat de două ori, în raport de dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în dosarul nr. x/2018, soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 757/R din 4 noiembrie 2019, COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. are calitate de reclamantă, iar pârâtă este S.C. B. S.R.L., iar în dosarul nr. x/2018, soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 201/R din 12 mai 2021, COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., este reclamantă, iar calitatea de pârât este deținută de CABINET DE AVOCAT A..

Reiese astfel, că în raport de această din urmă decizie, nu este îndeplinită condiția identității de părți.

Așadar, nu poate fi reținută contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de părți făcând de prisos analizarea celorlalte condiții impuse de norma legală.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 201/R din 12 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 201/R din 12 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.