ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2658/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la data de 01 februarie 2019 sub nr. de dosar x/2019 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, societatea comercială A. a chemat în judecată pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, solicitând tribunalului arbitral:

- revizuirea certificatului de plată la reziliere (C. pen..R.), emis în data de 27 decembrie 2018 pentru contractul "Proiectare și execuție autostrada Nadlac - Arad și drum de legătură, Lot x, Km 22+218-38+882", înregistrat la C.N.A.D.N.R. (actuala C.N.A.I.R.) sub nr. x/20.05.2011;

- obligarea C.N.A.I.R. la plata către reclamantă a sumei de 121.753.394 RON (pe care reclamanta și-a rezervat dreptul să o mărească, după actualizarea sumelor), reprezentând:

(i) 62.055.082 RON - lucrări efectuate și neplătite la data rezilierii de către C.N.A.I.R. a contractului, din care: 9.561.379,84 RON reprezintă suma aferentă certificatului interimar de plată (C.I.P.) nr. 13 și 58.855.510,63 RON reprezintă valoarea lucrărilor efectuate în perioada martie - iulie 2013, sume din care s-a scăzut suma de 6.361.808,45 RON, stabilită ca sumă finală datorată reclamantei prin C. pen..R., pe care C.N.A.I.R. s-a angajat să o plătească de bunăvoie, conform adresei nr. x din 14 ianuarie 2019;

(ii) 32.856.039 RON - penalități pentru întârzierea la plata lucrărilor efectuate;

(iii) 20.574.460,86 RON - sume reținute în temeiul contractului și nereturnate reclamantei;

(iv) 6.267.812 RON - penalități pentru returnarea cu întârziere a sumelor reținute.

- obligarea C.N.A.I.R. la plata cheltuielilor de arbitrare;

- obligarea C.N.A.I.R. la plata penalităților de întârziere echivalente cu dobânda legală penalizatoare între profesioniști, până la plata efectivă a creanței.

Tribunalul arbitral, prin hotărârea arbitrală nr. 53 din 3 septembrie 2020, a admis cererea arbitrală, astfel cum a fost precizată; a respins excepțiile invocate de pârâta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, privind lipsa calității procesuale active a reclamantei-pârâte A., excepția inadmisibilității cererii principale pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004, excepția inadmisibilității cererii principale pentru imposibilitatea legală a revizuirii certificatului de plată la reziliere de către tribunalul arbitral, excepția prematurității cererii întemeiată pe prevederile clauzei 20.1 din condițiile speciale ale contractului încheiat între părți și a obligativității sesizării prealabile a comisiei de adjudecare a disputelor, excepția prescripției dreptului material la acțiune; a admis cererea de arbitrare principală, astfel cum a fost completată și precizată și, în consecință, a dispus revizuirea certificatului de plată la reziliere eliberat la 27 decembrie 2018 pentru contractul "Proiectare și execuție autostrada Nădlac - Arad și drum de legătură, Lot x, Km 22+218- 38+882", înregistrat la C.N.A.I.R. sub nr. x/20.05.2011; a obligat pârâta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE la plata către reclamanta-pârâtă A. a sumei de 68.226.103,78 RON - lucrări efectuate și neplătite la data rezilierii de către C.N.A.I.R. a contractului, debit principal rezultat după compensarea sumelor datorate de antreprenor pârâtei-reclamante - și la plata sumei de 42.940.247,14 RON - penalități pentru întârzierea în plata lucrărilor efectuate și neachitate, calculate potrivit art. 3 alin. (2

1

) din O.G. nr. 13/2011, de la scadență și până la 20 aprilie 2020 și în viitor până la momentul plății efective a debitului principal; a obligat pârâta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, la plata către reclamanta-pârâtă A. a sumei de 20.574.460,86 RON - "Sume Reținute" (garanții de bună execuție) și nereturnate reclamantei-pârâte, debit principal - și la 9.069.665,98 RON - penalități pentru returnarea cu întârziere a sumelor reținute, calculate potrivit art. 3 alin. (2

1

) din O.G. nr. 13/2011, de la scadență și până la 20 aprilie 2020 și în viitor până la momentul plății efective a debitului principal; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, a respins excepția lipsei de interes ca rămasă fără obiect și, în consecință, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE împotriva pârâtei B.; a admis în parte cererea reconvențională privind obligarea reclamantei-pârâte A. la plata sumei de 4.139.997,62 RON (lucrări neconforme - 3.023.997,62 RON; penalități pentru întârziere în programul de execuție - 1.116.000 RON; - penalitățile pentru neplata subcontractorilor- 240.000 RON; - ore suplimentare lucrate de salariații C.N.A.I.R. pentru reluarea procedurii de licitație - 25.067,56 RON) și a constatat compensarea acestei creanțe prin scăderea sa din suma datorată către antreprenor cu titlu de lucrări efectuate și neachitate de pârâta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE la rezilierea contractului înregistrat la C.N.A.I.R. sub nr. x/20.05.2011; a fost admisă cererea privind acordarea cheltuielilor de arbitrare formulată de reclamanta-pârâtă A. și a obligat pârâta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE la plata sumei de 1.720.001,68 RON, reprezentând cheltuieli arbitrale către reclamanta-pârâtă A. și la penalități de întârziere calculate potrivit art. 3 alin. (2

1

) din O.G. nr. 13/2011, de la data pronunțării până la momentul plății efective a debitului datorat cu acest titlu; a fost respinsă cererea de acordare de cheltuieli de arbitrare formulată de pârâta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE.

Prin sentința civilă nr. 62 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinței arbitrale nr. 53 din 03 septembrie 2020, a încheierii din 21 iunie 2019 și a încheierii din 07 octombrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în contradictoriu cu pârâta A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. a declarat recurs, motivele fiind, în esență, următoarele:

Recurenta arată că sentința recurată prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare a sentinței arbitrale nr. 53 din 03 septembrie 2020, a încheierii din 21 iunie 2019 și a încheierii din 07 octombrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României este nemotivată, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta susține că instanța s-a pronunțat fără a avea în vedere aspectele esențiale, prezentate în acțiunea în anulare, cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și a art. 6 din CEDO.

Totodată, recurenta arată că sentința civilă nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată de instanță, fiind încălcat și principiul rolului activ al judecătorului, consacrat de art. 22 C. proc. civ., care obligă instanța să asigure calificarea exactă a acțiunii reclamantei.

De asemenea, recurenta expune aspecte teoretice ce vizează motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

O altă critică vizează faptul că aprecierile instanței sunt eronate, fiind de natură să schimbe natura sau înțelesul vădit neîndoielnic al actelor din dosarul cauzei, fiind lipsită de temei legal, ori dată cu aplicarea sau încălcarea legii.

În susținerea acestui motiv de nelegalitate, recurenta arată că acțiunea în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. a) și h) C. proc. civ.

Recurenta susține că sentința arbitrală nr. 53 din 03 septembrie 2020 este nelegală, întrucât tribunalul arbitral a respins în mod eronat excepțiile pe care aceasta le-a invocat.

În raport de prevederile art. 22 C. proc. civ., recurenta arată că instanța nu era ținută de temeiul juridic arătat în cererea de chemare în judecată, ci de obiectul cauzei, respectiv de natura dreptului și de scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.

Recurenta arată și că tribunalul arbitral nu a analizat toate argumentele legale și probele depuse la dosarul cauzei și a soluționat greșit excepțiile invocate, respectiv: excepția necompetenței, excepția lipsei calității procesuale active a intimatei, excepția prematuritatii acțiunii arbitrale, excepția inadmisibilitatii cererii principale, excepția prescripției dreptului material la acțiune.

O altă critică vizează faptul că instanța de fond nu a analizat susținerile sale, referitoare la excepția necompetenței tribunalului arbitral, în raport de dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

În susținerea acestor critici, recurenta expune pe larg modul în care s-au derulat relațiile contractuale, făcând trimitere la probele administrate în cauză.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de recurente.

Conform art. 486 alin. (3) Cod procedură civilă, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) statuând sancțiunea nulității pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este invocat formal. Argumentele expuse de recurentă sunt generice sau pur teoretice, fără a fi expuse în concret critici de nelegalitate care se circumscriu acestui motiv de casare.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată, de asemenea, că în expunerea argumentelor în susținerea motivului de recurs reglementat de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că tribunalul a soluționat greșit excepțiile invocate și a reținut în mod greșit situația de fapt. Totodată, recurenta face trimitere la mijloacele de probă administrate în cauză.

Susținerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți exprimate în acțiunea în anulare, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în acțiunea în anulare nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din același cod, iar modul de redactare a cererii de recurs nu permite determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, învestite cu verificarea legalității hotărârii recurate.

De aceea, chiar dacă prin decizia recurată se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, susținerile recurentei nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a acțiunii în anulare, deși recursul nu are caracter devolutiv.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, cerințe care nu au fost respectate de către recurentă, motiv pentru care recursul declarat de aceasta va fi anulat.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinței civile nr. 62 din 14 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinței civile nr. 62 din 14 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.