ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.12.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2656/2021

HOTĂRÂRE
08.12.2021
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2656/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de suspendare a executării formulată de petenta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, privind sentința civilă nr. 51 din 19 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2019, intimați fiind A. și MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - DIRECȚIA GENERALĂ MANAGEMENT RESURSE UMANE; a fost obligată petenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, către intimat.

Împotriva acestei încheieri, petenta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a declarat recurs.

În susținerea recursului declarat, recurenta arată că prin sentința civilă nr. 51 din 19 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2019, instanța de judecată a obligat CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul, prin echivalarea salariului de funcție cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, care nu include sporuri și alte adaosuri, în valoare de 1.450 RON, în perioada 01.02.2017 - 30.06.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017; a obligat CASA DE PENSII SECTORIALĂ la plata diferențelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație și asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 01.02.2017 și până la data plății efective a drepturilor.

Recurenta arată că împotriva acestei sentințe a declarat apel și că rațiunea cererii de suspendare a executării a fost aceea că nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferențelor de pensie, ce rezultă din executarea sentinței civile mai sus menționate.

Astfel cum susține recurenta, a întreprins diligențe în vederea executării obligației instituite de instanță prin sentința civilă pronunțată în cauză, partea care a rămas neexecutată fiind cea referitoare la diferențele de pensie ce nu sunt cuprinse în bugetul ordonatorului principal de credite cu această destinație.

În ceea ce privește plata cauțiunii, recurenta apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, a timbrului judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.

Față de acestea considerente, solicită instanței să constate că, fiind instituție publică finanțată de la bugetul de stat, este scutită de la plata cauțiunii prevăzute la art. 450 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul cererii, în raport de prevederile art. 450 din C. proc. civ., recurenta susține că cererea este justificată, în principal, față de consecințele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătorești.

Astfel cum susține recurenta, la momentul actual fondurile bugetare destinate plății pensiilor militare de stat este limitat la previziunile existente la momentul aprobării acestora, fiind în imposibilitatea asigurării diferențelor de pensie rezultate în urma punerii în executare a sentinței fondului, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi aceste sume.

Pe de altă parte, în situația în care căile de atac promovate de CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE ar fi admise, consecința ar fi aceea că diferențele de pensie plătite reclamanților trebuie recuperate pe calea întoarcerii executării, ceea ce presupune o durată mare de timp.

Totodată, astfel cum susține recurenta, părții adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, recurenta apreciază că, atât timp cât cererea de suspendare a fost respinsă, instanța de judecată nu o poate obliga la plata unei cauțiuni și nici la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În susținerea recursului declarat, recurenta a invocat motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurenta nu a expus critici de nelegalitate care se circumscriu acestui motiv de casare, ci a invocat încălcarea unor norme procedurale, motiv pentru care analiza recursului va fi realizată din perspectiva motivului de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 450 C. proc. civ., "(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel" același articol, la alin. (4) statuând că "Suspendarea va putea fi încuviințată numai cu plata unei cauțiuni al cărui cuantum va fi stabilit de instanță în condițiile art. 719 alin. (2) și (3)".

Cu privire la condiția extrinsecă, constând în depunerea cauțiunii în cuantumul datorat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 "(1) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice".

Totodată. art. 7 din O.G nr. 22/2002 statuează că "Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune".

Or, în cauză, astfel cum în mod legal a arătat și curtea de apel, petenta nu a formulat cererea în cadrul procedurii de executare silită, ci în apel, motiv pentru care art. 7 din O.G. nr. 22/2002 nu este incident.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, curtea de apel analizând corespunzător condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea executării provizorii a sentinței primei instanțe.

Înalta Curte de Casație și Justiție arată că argumentele expuse de recurentă cu privire la temeinicia cererii de suspendare a executării provizorii nu pot fi analizate, în condițiile în care cererea a fost respinsă pentru neplata cauțiunii, așadar pentru neîndeplinirea unei condiții extrinseci.

Nici critica ce vizează obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi reținută, în raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Cum cererea de suspendare a executării provizorii, formulată de recurenta-petentă, a fost respinsă, în mod legal instanța de apel a dispus obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor de judecată.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE împotriva încheierii din 25 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Respinge recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE împotriva încheierii din 25 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.

Sursă