ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2651/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B.. S.A. și intervenientul forțat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 RON daune morale și 2.270 RON daune materiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 990 din 30 septembrie 2020, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, pârâta fiind obligată la plata către reclamant a sumei de 2.270 RON, reprezentând daune materiale, a sumei de 73.000 RON, reprezentând daune morale, rezultate din accidentul rutier din data de 13.10.2018 și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.610,4 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și 63 RON, reprezentând taxă expertiză medico-legală.

Prin decizia civilă nr. 86 din 18 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au fost respinse apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 990 din 30 septembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Constanța.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant susține că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii/motive străine de natura cauzei în ceea ce privește daunele morale.

În acest sens, recurentul-reclamant solicită ca instanța de recurs să aprecieze în raport de întregul tablou medical, arătând că urmările accidentului au fost de o gravitate semnificativă, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal eliberat la data de 12.11.2018 și din celelalte înscrisuri medicale depuse la dosar.

Totodată, recurentul-reclamant susține că a mai suportat încă o intervenție chirurgicală și că mai are nevoie și în prezent de recuperare medicală, solicitând ca instanța de recurs să se raporteze la perioada de 1 an și 3 luni în care a avut nevoie de îngrijiri medicale.

Recurentul-reclamant apreciază că daunele solicitate se justifică, ținând cont inclusiv de plafonul maxim privind legislația în vigoare, în raport și de hotărârile pronunțate în alte cauze.

Recurentul-reclamant apreciază că în mod contradictoriu, instanța de apel, deși inițial a arătat că nu se raportează la Ghidul asigurătorilor, în cele din urma s-a raportat și a calculat daunele în funcție de acest ghid, cuantumul daunelor acordate fiind derizoriu.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului, excepția lipsei calității procesual pasive, excepția nulității recursului pentru nemotivare și excepția inadmisibilității recursului raportat la dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății, respectiv 11 aprilie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite și cele vizând asigurările.

Înalta Curte reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 86 din 18 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 86 din 18 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.