ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2650/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 04 martie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, prin administrator special B., cu avizul Administratorului judiciar C. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.290.542,63 RON, reprezentând contravaloarea următoarelor facturi fiscale: suma de 23.458,20 RON, reprezentând parte din factura fiscală CMST xA/31.07.2015 în cuantum total de 41.843,97 RON, pentru lucrări executate conform contract 550/40/L29.05.2015; suma de 30.440.85 RON, reprezentând parte din factura fiscală CMSTM 541/10.08.2015, în cuantum de 201.760,02 RON, pentru lucrări executate în Comuna Jebel conform contract x/04.05.2015; factura fiscală CMSTM 549/25.08.2015, în cuantum de 62.887,49 RON, reprezentând lucrări executate conform contract 550/40/L29.05.2015; factura fiscală CMSTM 550/25.08.2015, în cuantum de 18.855,94 RON, reprezentând lucrări executate conform contract 550/40/L29.05.2015; factura fiscală CMSTM 551/25.08.2015, în cuantum de 348.797,99 RON, reprezentând lucrări executate conform contract 550/40/L29.05.2015; factura fiscală CMSTM 559/31.08.2015, în cuantum de 150.449,75 RON, reprezentând lucrări executate conform contract 550/40/L29.05.2015; suma de 39.583,16 RON, reprezentând parte din factura fiscală CMSTM 595/30.09.2015, în cuantum de 1.111.364,83 RON - Lot x - Drumuri comuna Jebel conform contract x/26.05.2015; factura fiscală CMSTM 628/12.11.2015, în cuantum de 43.523,67 RON, reprezentând lucrări conform deviz GRINDA; suma de 46.005,35 RON, reprezentând parte din factura fiscală CMSTM 712/31.03.2016, în cuantum de 48.005,59 RON, pentru lucrări executate în localitatea Ghiroda conform contract x/26.05.2015; suma de 10.452,59 RON, reprezentând parte din factura fiscală CMSTM 718/08.04.2016, în cuantum de 10.907,06 RON, reprezentând reabilitare sector drum între DJ 609 D și UM Ghiroda conform contract x/26.05.2015; suma de 37.960,04 RON, reprezentând parte din factura fiscală CMSTM 916/31.10.2017 în cuantum de 282.803,99 RON, pentru preparare mixtură asfaltică conform comandă nr. 225/02.10.2017, contract nr. x/12.01.2017 și conform avizelor de însoțire a mărfii; factura fiscală CMSTM 949/29.06.2018, în cuantum de 39.875,59 RON, reprezentând preparare mixtură asfaltică conform comandă nr. 134/31.05.2018; suma de 5.113,65 RON, reprezentând parte din factura fiscală CMSTM 958/31.07.2018, în cuantum de 30.853,08 RON, pentru preparare mixtură asfaltică - comanda TM 201/19.07.2018; factura fiscală CMSTM 959/31.07.2018, în cuantum de 21.943,68 RON, reprezentând preparare mixtură asfaltică; factura fiscală CMSTM 963/22.08.2018, în cuantum de 411.194,68 RON, (345.541,75 RON +T.V.A.), reprezentând servicii de lucrări aferente contractului de lucrări nr. x/17.07.2015 în care reclamanta s-a obligat să execute lucrări de construcții reprezentând săpături, reprofilări, compactări în cuantum de 310.106,25 RON + T.V.A., precum și umplutura, completare strat de balast și piatră spartă, reprofilare în cuantum de 35.435,75 RON +T.V.A.; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 247/PI/LP din 7 aprilie 2020, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la contravaloarea facturilor emise în anul 2015, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a fost respinsă ca prescrisă acțiunea în ceea ce privește pretențiile decurgând din acele facturi; au fost respinse excepția inadmisibilității acțiunii, precum și excepția lipsei de interes, invocate de pârâtă prin întâmpinare; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, prin administrator special B., cu avizul administratorului judiciar C. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.R.L.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 161.350,9 RON, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate; a fost respinsă în rest acțiunea.

Prin decizia civilă nr. 605/A din 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special E., cu avizul administratorului judiciar C. S.P.R.L., împotriva sentinței civile nr. 247/PI/LP din 7 aprilie 2020, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că: a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința facturilor emise în perioada 31.07.2015 - 12.11.2015; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 717.997,05 RON, reprezentând contravaloare lucrări facturate în perioada 31.07.2015 - 12.11.2015; a fost menținută în rest sentința apelată; a fost obligată intimata să plătească apelantei suma de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, atât reclamanta, cât și pârâta au declarat recurs.

Motivele recursului declarat de recurenta-reclamantă sunt, în esență, următoarele:

Sub un prim aspect, recurenta-reclamantă arată că suma solicitată în cuantum de 411.194,68 RON reprezintă lucrările pe care le-a realizat din totalul lucrărilor în cuantum de 8.900.000 RON + T.V.A., astfel încât argumentul finalizării lucrărilor nu poate fi reținut în cazul de față.

Totodată, recurenta-reclamantă arată că a efectuat pentru intimată toate lucrările de construcții în perioada iulie 2015- iulie 2016, intimata neputând dovedi că a avut la acea dată personal propriu, utilaje speciale proprii sau închiriate pentru astfel de operațiuni.

Expunând aspecte ce vizează derularea raporturilor contractuale, recurenta-reclamantă prezintă exhaustiv situația de fapt și face trimitere la declarația martorului F., la înscrisurile depuse la dosar, la corespondența electronică purtată cu pârâta, apreciind că, în raport de probele administrate, instanța de apel a făcut o aplicare eronată a normelor de drept material cu privire la dovedirea pretențiilor.

Recurenta-reclamantă concluzionează în sensul că executarea lucrărilor de construcție în perioada 19.01.2016 - 29.04.2016 este dovedită, ca de altfel și îndeplinirea condiției suspensive a plății: încasarea de la Primăria Dumbrăvița a tuturor sumelor aferente lucrărilor efectuate parțial pe strada x.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivele recursului declarat de recurenta-pârâtă sunt următoarele:

O primă critică vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2.517, art. 2.537, art. 2.538, art. 2.541 C. civ., recurenta-pârâtă apreciind că instanța de apel din eroare, fără a analiza condițiile impuse de legiuitor în art. 2.537, art. 2.538 C. civ., coroborat cu dispozițiile deciziei nr. 2487 din 27 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că semnătura de pe extrasele de cont se regăsește și pe multe alte acte emanate sau încheiate de către intimata D. și că aparține administratorului societății.

Recurenta-pârâtă arată că instanța de apel s-a aflat în eroare cu privire la persoana care a semnat extrasele de cont, cărora le-a conferit valoare de act întrerupător a prescripției extinctive, deși partea a precizat că acestea nu au fost semnate de către administratorul statutar al societății, fapt constatat de prima instanță.

O altă critică vizează faptul că instanța de apel nu a indicat punctual înscrisurile/actele întreruptive de prescripție, nici data de la care ar curge un nou termen de prescripție, considerentele acesteia fiind evazive și subiective.

Recurenta-pârâtă susține că extrasele bancare emană de la serviciul de contabilitate, astfel cum a arătat în întâmpinarea depusă în apel, depunând în probatiune înscrisuri ce conțin semnătura angajatei serviciului de contabilitate.

Privitor la recunoașterea tacită a datoriei, reținută de instanța de apel, recurenta-pârâtă susține că din extrasele de cont nu reiese că ar fi fost făcute plăți parțiale ale facturilor xA/31.07.2015, 541/10.08.2015 și nr. 595/30/09.2015.

În ceea ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1.350, art. 1.516 C. civ., recurenta-pârâtă arată că instanța de apel în mod subiectiv, fără a analiza vreun probatoriu, a constatat calitatea sa de debitoare, deși a învederat instanței că deține calitatea de creditoare a reclamantei în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Timiș, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014.

Totodată, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel nu a luat în considerare înscrisul "situație de plăți/încasări și bunuri gestiune SIRDT/CMS" depus în probațiune în apel.

În opinia recurentei-pârâte, nu este incidentă instituția întreruperii prescripției, prevăzută de legiuitor în art. 2.537 alin. (1) pct. 1 C. civ., raportat la art. 2.541 C. civ., înscrisul intitulat extras de cont consultativ, neechivalând cu o recunoaștere în sensul definit de legiuitor, motiv pentru care solicită instanței de recurs să aprecieze cu privire la specimenul de semnătură dat de către administratorul societății la G., depus la dosarul cauzei în apel și cu privire la răspunsul la interogatoriul semnat de administratorul societății, în raport și de considerentele primei instanțe.

Totodată, astfel cum susține recurenta-pârâtă, nici cererea de compensare nr. x/28.08.2018 nu produce întreruperea cursului prescripției, nefiind semnată de administratorul statutar al societății și vizând alte facturi, iar convenția de plată din data de 04.10.2019 a fost emisă ulterior împlinirii termenului de prescripție.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S.C. D. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă, solicitând anularea recursului, iar în subsidiar respingerea ca nefondat, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

S.C. A. S.R.L., prin administrator special E., a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Ambele părți au formulat răspunsuri la întâmpinări.

Analizând recursurile declarate de recurenta-reclamantă și de recurenta-pârâtă sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de recurente.

Conform art. 486 alin. (3) Cod procedură civilă, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) statuând sancțiunea nulității pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în expunerea argumentelor, atât recurenta-reclamantă, cât și recurenta-pârâtă, invocă faptul că instanța de apel a reținut în mod greșit situația de fapt, făcând trimitere la mijloacele de probă administrate în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recurenta-reclamantă nu indică normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel, în timp ce recurenta-pârâtă invocă în mod formal încălcarea dispozițiilor art. 2.517, art. 2.537, art. 2.538, art. 2.541, art. 1.350, art. 1.516 C. civ.

Ambele recurente tind, prin criticile expuse, la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Argumentele expuse atât de recurenta-reclamantă, cât și de recurenta-pârâtă vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, cerințe care nu au fost respectate de către recurente, motiv pentru care recursurile declarate de acestea vor fi anulate.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN H. S.P.R.L. și de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 605/A din 16 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN H. S.P.R.L. și de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 605/A din 16 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.