ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2608/2021

HOTĂRÂRE

25.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2608/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Județul Vâlcea, a solicitat instanței să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 46.878,98 RON, reprezentând ajustarea prețului contractului de achiziție publică de lucrări nr. x/25.07.2018 ca urmare a modificării legislației privind salariul minim pe economie pe țară în domeniul construcțiilor la 1 ianuarie 2019, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 101/2016.

Prin încheierea din 17 martie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis dosarul spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a VI-a civilă, motivat de faptul că litigiile ce privesc executarea contractelor administrative sunt de competența instanței civile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 31 martie 2021 sub nr. x/2021*.

Prin sentința nr. 1345 din 13 mai 2021, Tribunalul București, secția VI civilă a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, reținând în esență, că părțile au prevăzut în contract prin art. 27.3 o clauză prin care competența de soluționare a litigiilor revine instanței de la sediul pârâtei.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. dosar x/2021, iar prin încheierea nr. 93 din 14 iunie 2021 a fost declinată competența de soluționare la secția I Civilă a Tribunalului Vâlcea, motivat de faptul că cererile ce privesc executarea contractelor administrative sunt de competența instanței civile, iar voința părților exprimată prin clauza de la pct. 27. 3 din contract a fost de soluționare a cauzei de instanța de la sediul achizitorului.

Cauza a fost înregistrată la secția I Civilă a Tribunalului Vâlcea la 18 iunie 2021 sub nr. x/2021**.

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 2176 din 5 octombrie 2021 a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, reținând că art. 27.3 din contractul părților, ce privea competența de soluționare a litigiilor, nu putea fi apreciat ca având efectul unei clauze atributive de competență și nici nu este rezultatul de voință al părților la care se referă prevederile art. 116 C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Vâlcea, secția I civilă și Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 5 noiembrie 2021, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte constată că reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței obligarea pârâtului Județul Vâlcea la plata sumei de 46.878,98 RON, reprezentând ajustarea prețului contractului de achiziție publică de lucrări nr. x/25.07.2018 ca urmare a modificării legislației privind salariul minim pe economie pe țară în domeniul construcțiilor la 1 ianuarie 2019, în motivare, reținându-se că între părți a fost încheiat contractul de achiziție publică de lucrări nr. x/25.07.2018, având ca obiect antrepriza de lucrări de construcții/amenajări privind Reamenajare spații Scoală Populară de Arte și Meserii Râmnicu Vâlcea.

În acest context, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 126 (1) C. proc. civ. cu raportare la art. 53 din Legea nr. 101/2016 privind achizițiile publice.

Astfel, potrivit art. 53 din Legea nr. 101/2016 "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".

Conform art. 126 (1) C. proc. civ. "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

În raport cu aceste dispoziții, se constată că părțile au posibilitatea să aleagă, din punct de vedere teritorial competența de soluționarea a litigiilor dintre ele în favoarea unei instanțe dacă pricina se referă la bunuri, iar competența în favoarea altei instanțe decât cea aleasă nu este exclusivă.

În speță, Înalta Curte constată că părțile au prevăzut în contract la art. 27.3 - o clauză prin care au atribuit competența de soluționare a litigiilor instanței de la sediul achizitorului, adică sediul pârâtei.

Având în vedere că părțile au ales competența de la sediul achizitorului, în cauză nu mai funcționează posibilitatea de alegere de către reclamant între sediul său și sediul pârâtei, astfel cum prevede art. 53 din Legea nr. 101/2016, întrucât alegerea competenței este permisă de art. 126 C. proc. civ., ale cărui condiții sunt îndeplinite.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, competența teritorială aparține Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.