ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2525/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2525/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2245/28.09.2020, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată la 5.03.2020 de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA și MINISTERUL PUBLIC, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 10.367 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de spitalizare achitate conform facturii nr. x din 04.03.2017 emisă de B. S.A.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A., prin "C.A. D. Duca", solicitând schimbarea, în parte, a acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Apelul a fost transmis primei instanțe prin e-mail, care a fost expediat de la adresa Av. C. x@gmail.com, mesajul fiind semnat de avocat C..
Prin decizia civilă nr. 131/CM din 13 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel pentru apelanta-reclamantă și s-a anulat, pentru lipsa calității de reprezentant, cererea de apel formulată de reclamanta A..
Împotriva acestei decizii, la 05.05.2020, reclamanta a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac și, în consecință, anularea totală a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, întrucât instanța de apel nu a intrat în judecata fondului, încălcând art. 82 din C. proc. civ.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.
Recursul a fost comunicat intimaților la 02.08.2021.
La 27 august 2021, intimații-pârâți Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și, pe fond, au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.
Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "conflictele de muncă și de asigurări sociale".
Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.
Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".
Astfel, acțiunea, introdusă pe rolul instanțelor la 05.03.2020, are ca obiect obligarea pârâților, în temeiul O.U.G. nr. 762/2006, la plata sumei de 10.367 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de spitalizare achitate de reclamantă, fiind dedus judecății un conflict asimilat conflictelor de muncă.
În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului, în acord cu dispozițiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, conform cărora, dacă legea prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a noului C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
În aceste condiții, în speță, decizia dată în apel nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind definitivă de la pronunțare, situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 131/CM din 13 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 131/CM din 13 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2021.