ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2503/2021

HOTĂRÂRE

18.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2503/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște, la data de 17 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. x B., Târgoviște, solicitând instanței ca, pe baza probelor ce vor fi administrate, să constate nulitatea absolută a contractului de comodat nr. x/23.05.2017 și actului adițional nr. x/31.05.2018, prin constatarea inopozabilității față de reclamantă a acestora; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 26.09.2019, reclamanta a depus la dosar precizări și completarea acțiunii inițiale.

Prin sentința nr. 3728 din data de 10.10.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Târgoviște a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., Târgoviște; a constatat inopozabilitatea față de reclamanta A. a contractului de comodat nr. 1 din data de 23.05.2017 și a actului aditional nr. 1 din data de 31.05.2018, încheiate între soțul reclamantei C. și pârâta B.; a respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate, și a luat act că părțile au precizat că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 837 din 08 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității invocată de reprezentantul convențional al apelantei- pârâte la termenul de judecată din 24.11.2020; a respins, ca nefondate, apelurile civile declarate de apelanta- reclamantă A. și de apelanta- pârâtă S.C. B., Târgoviște împotriva sentinței civile nr. 3728/10.10.2019, pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. x/2019; și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată; a păstrat hotărârea apelată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, reclamanta A., care a fost înregistrat pe rolul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin încheierea de ședință publică din data de 10 mai 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 837/8 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta B. x B., Târgoviște, în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Ploiești.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Dacă la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

În ceea ce privește competența Secțiilor Curții de Apel Ploiești, s-a reținut că, potrivit art. II pct. 1 lit. a) din Hotărârea nr. 32/09.11.2018 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă soluționează procesele și cererile derivate din raporturi contractuale în care cel puțin una dintre părți este profesionist, cu excepția celor aflate în competența secției de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. x SLD-D, a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului nr. x/23.05.2017 și actului adițional nr. x/31.05.2018, prin constatarea inopozabilității față de reclamantă a acestora apoi, prin cererea de la f. (16 dosar primă instanță) a precizat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă nulitatea absolută a contractului de comodat nr. x/23.05.2017 și actului adițional nr. x/31.05.2018 și constatarea inopozabilității.

Astfel, a reținut instanța, raportul juridic litigios derivă din încheierea unui contract de comodat, iar una dintre părți, în speță, intimata-pârâtă B. x B., are calitatea de profesionist, deoarece activitatea întreprinsă de aceasta se circumscrie noțiunii definite de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Pe cale de consecință, având în vedere atât obiectul cauzei cât și calitatea uneia dintre părți, a apreciat că competența de soluționare a recursului îi revine secției a II-a Civilă din cadrul Curții de Apel Ploiești.

2.2). La data de 13 mai 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019*, iar prin încheierea de ședință publică din data de 15 septembrie 2021, a admis excepția de necompetență materială procesuală a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă; a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A., împotriva deciziei civile nr. 837 din 8 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. x B., în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două secții, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

În prezenta cauză, cum apelul a fost soluționat de către o secție specializată pentru cauze civile, Curtea a constatat ca rămasă definitiv stabilită competența materială procesuală în favoarea acestei secții specializate, neputând fi schimbată în calea de atac a recursului, atât prin prisma faptului că obiectul ei vizează o hotărâre pronunțată de o secție civilă, dar și prin prisma faptului că această competență materială procesuală a rămas definitivă pentru secțiile civile.

Având în vedere Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 31/11.11.2019, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a apreciat că momentul până la care invocarea excepției de necompetență materială procesuală de soluționare a cauzei era posibilă, era în fața instanței de apel, fiind prima instanță la care funcționează completuri specializate pentru cauze civile, distinct de cele pentru cauze cu profesioniști, astfel că, în fața acestei instanțe și în condițiile art. 482 cu referire la art. 131 C. proc. civ., competența materială procesuală putea fi stabilită eventual în favoarea completurilor specializate în litigii cu profesioniștii.

Ca atare, o transpunere la acest moment a cauzei de la secția I Civilă la secția a II-a Civilă, specializată în litigii cu profesioniștii, ar echivala implicit cu o schimbare în recurs a competenței procesuale.

Deși Curtea a apreciat că este corectă referirea secției I Civile la decizia nr. 13/18.05.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care stabilește competența de soluționare a cauzelor în materia litigiilor de asigurări în favoarea completurilor specializate pentru cauze cu profesioniști, aspect prevăzut și de dispozițiile art. II pct. 1 lit. a) din Hotărârea nr. 32/09.11.2018 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, în cauză aceasta nu poate fi aplicată ca urmare a faptului că, competența de soluționare a cauzei a rămas câștigată definitiv completurilor specializate pentru cauze civile, respectiv, secției I Civilă, potrivit raționamentului deciziei nr. 31/11.11.2019 pronunțată în recurs în interesul legii, prezentat anterior.

Astfel, nefiind invocată în condițiile prevăzute de lege, competența a rămas definitiv câștigată completelor specializate pentru cauze civile din cadrul secției I Civile.

De asemenea, prin decizia nr. 18/17.10.2016 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.

Așadar, instanța a apreciat că, în speță, competența de soluționare a recursului revine instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat decizia recurată, iar nu instanței ierarhic superioare celei care se susține că ar fi trebuit să soluționeze cauza în primă instanță sau în apel, potrivit criteriilor de stabilire a competenței.

La Înalta Curte de Casație și Justiție, conflictul de competență s-a înregistrat sub dosar nr. x/2019, secția a II-a civilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente material funcțional să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Ploiești, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, deși declară că va avea în vedere dispozițiile art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 în lumina Deciziei nr. 18/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care fac trimitere pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate exclusiv la criteriile obiectului sau naturii litigiului, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1), atunci când apreciază asupra greșitei dezlegări date de curte excepției în cauză, se va raporta tot la criteriul subiectiv, respectiv la calitatea de profesionist a pârâtei, ca parte a contractului de comodat încheiat în desfășurarea activității sale (adică, la acel criteriu arătat la par. 173 al Deciziei nr. 18/2016 ca fiind "fără nicio acoperire în dreptul pozitiv").

Apreciind că, prin obiectul său, astfel cum a fost conturat prin cele două capete de cerere, "acțiunea de față are natura unei acțiuni de genul celor date în competența funcțională a completelor/secțiilor specializate în litigii cu profesioniști, căci pune în discuție chestiuni litigioase privind valabilitatea unui contract de închiriere (în speță, comodat) încheiat de un profesionist în desfășurarea activității sale economice", ori că actul juridic reprezentat de contractul de comodat "a fost încheiat de un profesionist în desfășurarea activității sale profesionale", ca spațiu pentru desfășurarea activității profesionale a chiriașului, în decelarea între competențele material - procesuale ale instanțelor civile/instanțelor (secțiilor) specializate, Înalta Curte va utiliza nu criteriile la care face trimitere norma art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, a naturii sau obiectului cauzei, ci pe acela subiectiv, al calității - de profesionist - a celui ce este parte în contract- în speță, intimata-pârâtă S.C. B., Târgoviște.

Or, aplicarea corectă a dispozițiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 la cazul concret dedus judecății presupune observarea faptului că litigiul de față, prin obiectul sau natura sa - constatarea valabilității contractului de comodat din 23 mai 2017, și a actului adițional la acesta- pe de o parte, deși nu se înscrie între categoriile de litigii enumerate cu titlu exemplificativ în cuprinsul art. 226 alin. (1) ca intrând în competența completelor specializate, pe de altă parte, soluționarea sa presupune aplicarea unor reguli speciale care să atragă competența material procesuală a secțiilor/completelor specializate.

Aceasta întrucât, se reține că acesta presupune tranșarea unor raporturi între părți, din care una are calitate de profesionist, competența materială procesuală revenind secțiilor specializate.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., raportat la prevederile din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 18/2016 I.C.C.J. pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte urmează a stabili competența procesuală, funcțională, de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.