ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2428/2021

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2018, reclamantul Ministerul Culturii și Identității Naționale a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.R.L., Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, ca instanța să constate nulitatea absolută a procesului-verbal de adjudecare din data de 08.05.2006, asupra imobilului situat în Constanța, str. x, jud. Constanța.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 194 și urm., art. 117, art. 125, art. 178 și urm. C. proc. civ., art. 1247, art. 1250 C. civ., Codul de procedură fiscală, Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările și completările ulterioare.

Pârâta S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulității absolute a procesului-verbal de adjudecare din data de 08.05.2006 având ca obiect imobilul situat în Constanța, județul Constanța, încheiat cu încălcarea dreptului de preemțiune al statului.

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat cerere de chemare în garanție a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la plata sumelor ce urmează a fi restituite societății adjudecatare în cazul în care se va constata nulitatea procesului-verbal atacat.

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța au depus întâmpinare prin care au invocat decăderea contestatorului din dreptul de a formula acțiunea având în vedere că de la data adjudecării și până la introducerea acțiunii s-a împlinit termenul de 15 zile prevăzut de art. 173 din O.G. nr. 92/2003.

Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece actul de adjudecare este un act de procedură execuțională și poate fi atacat numai în condițiile prevăzute de lege, respectiv contestație la executare, prevăzută de art. 172 din O.U.G. nr. 92/2003, însă pe această cale se invocă nulități și se tinde la desființarea actului, iar nerespectarea termenului de formulare a contestației, este sancționată cu decăderea. Astfel, actul de adjudecare nu poate fi atacat pentru nulitate decât pe calea unei contestații la executare, așa încât acțiunea promovată este inadmisibilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională CF Constanța a solicitat suspendarea judecății, arătând că pe rolul Tribunalului Constanța se află înregistrat dosarul nr. x/2016, având ca obiect constatarea nulității procesului-verbal de sechestru nr. x/3527/16.08.2005 emis de D.G.R.F.P. Constanța, iar în subsidiar s-a solicitat conexarea celor două cauze, pentru a nu se pronunța în cele două cauze soluții contradictorii.

Pârâta a invocat excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională CF Constanța, excepția lipsei de interes, excepția tardivității formulării acțiunii.

La termenul de judecată din data de 10.12.2018 instanța a invocat excepția necompetenței materiale procesuale (funcționale) a secției I civile a Tribunalului Constanța.

Prin încheierea nr. 3127 din data de 17.12.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosar nr. x/2018, instanța a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civile a Tribunalului Constanța și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune în constatare, în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat la secția a II-a civilă sub indicativul 3806/118/2018*.

Prin sentința civilă nr. 1735/14.11.2019, Tribunalul Constanța, secția a II-a Civilă a dispus următoarele:

- a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în contradictoriu cu Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A..

- a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

- a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de Ministerul Culturii și Identității Naționale, în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.R.L., Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională a Marilor Contribuabili, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Ministerul Culturii și Identității Naționale.

Prin decizia civilă nr. 409 din 05 noiembrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul promovat de apelantul-reclamant Ministerul Culturii și Identității Naționale, împotriva sentinței civile nr. 1735/14.11.2019, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatele - pârâte A. S.R.L., Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A.. prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații C.F. Constanța, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

A anulat hotărârea apelată și a dispus:

A respins excepțiile invocate.

A respins acțiunea, ca nefondată.

La data de 19 februarie 2021, pârâta A. S.R.L. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 409 din 05 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 01 martie 2021.

Motive de recurs.

Recurenta-pârâtă a declarat recurs împotriva deciziei nr. 409 din 5 noiembrie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 3, 1, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat instanței să dispună admiterea recursului.

Prealabil, recurenta apreciază calea de atac a recursului admisibilă, raportat la dispozițiile at. 459 alin. (2) teza I C. proc. civ., față de soluția pronunțată de instanța de apel, prin care s-a creat o cale de atac mai grea.

Se invocă și dispozițiile art. 13 din CEDO și art. 47 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, iar în situația în care nu se vor reține aceste considerente solicită ca motivele invocate să fie apreciate a fi de ordine publică și analizate în consecință.

În ceea ce privește necompetența materială a procesuală a secției a II -a Civilă a Tribunalului Constanța, recurenta-pârâtă invocă nulitatea încheierii de ședință din 17.12.2018, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Recurenta invocă încălcarea dispozițiilor art. 35, art. 36 din Legea nr. 304/2004, art. 176 pct. 3, art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.

Se reproșează instanței căreia i-a fost declinată acțiunea că nu a verificat competența de soluționare a cauzei, raportat și la considerentele deciziei RIL nr. 17/2018, care impuneau o asemenea obligație din partea instanței.

Dreptul substanțial dedus judecății este un drept real, iar titularul este entitatea publică desemnată prin lege să îl exercite, competența de soluționare a cauzei aparținând instanței civile.

Soluția care se impune raportat și la dispozițiile art. 6 pct. 1 CEDO este de casare a deciziei recurate și a sentinței de fond și de trimitere a cauzei spre rejudecare către Tribunalul Constanța.

Al doilea motiv de casare este reprezentat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care se referă la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 53 alin. (2) C. proc. civ.

Dispozițiile citate care nu prevăd dreptul părții de a exercita nicio cale de atac trebuie coroborate cu dispozițiile art. 47 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a UE pentru a deschide dreptul la un remediu efectiv.

Se critică încheierea prin care au fost respinse cererile de abținere sub aspectul motivării lacunare, precum și sub aspectul temeiniciei acesteia.

Soluția propusă de recurentă față de acest motiv este de casare a încheierii și a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel.

În ceea ce privește motivul de casare reprezentat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., față de evocarea fondului de către instanța de apel, însă cu examinarea unor aspecte care nu au făcut obiectul dezbaterii și fără a fi puse în discuția părților.

În acest fel a fost încălcat principiul contradictorialității și cel referitor la protecția dreptului la apărare.

Recurenta susține și încălcarea dispozițiilor art. 5 și 6 C. proc. civ. față de încălcarea art. 6, art. 20, art. 22 alin. (6), art. 461 alin. (2), art. 477 alin. (1), art. 481 C. proc. civ.

Instanța de apel fără să fie investită de pârâte cu un apel referitor la considerentele hotărârii atacate, și fără să pună în discuția părților o altă situație juridică decât cea care a făcut obiectul devoluțiunii în apel, a admis apelului reclamantului, a anulat hotărârea apelată și a respins pe fond acțiunea.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, a schimbat considerentele hotărârii recurate, reținând în mod vădit alte temeiuri de fapt și de drept decât cele reținute de prima instanță.

Instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 481 C. proc. civ., întrucât respingerea pe fond a acțiunii creează reclamantului o situație juridică mai grea decât soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.

Se mai susține nemotivarea și existența motivelor străine de natura pricinii.

Față de aplicarea și încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (4), art. 16 alin. (3) din Legea nr. 441/2001 și art. 4 alin. (4), art. 16 alin. (3) din Legea nr. 442/2001 susține nulitatea recursului raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cu încălcarea dispozițiilor precitate, instanța de apel a eludat caracterul și natura dreptului real, procedând la o distincție nelegală între vânzarea bunului monument istoric de către proprietar și vânzarea aceluiași bun la licitație publică.

De asemenea, recurenta susține nemotivarea hotărârii instanței de apel, construcția juridică a instanței fiind contradictorie atunci când reține că titularul dreptului de preemțiune avea cunoștință de vânzare întrucât vânzarea silită a bunului a fost organizată de structuri ale Ministerului Finanțelor Publice dat Statul a ales să acopere prin vânzare debitele proprietarului CN CFR S.A..

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului.

La data de 31 martie 2021, intimata-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. Sucursala Regională CF Constanța a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerea căii de atac, ca nefondată.

În ceea ce privește inadmisibilitatea recursului a susținut că pârâta nu a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, achiesând la aceasta, astfel încât recursul său este declarat cu încălcarea dispozițiilor art. 459 C. proc. civ.

A invocat excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Problema incompatibilității a fost soluționată, astfel încât judecata a fost efectuată de un complet legal constituit.

A invocat excepția lipsei de interes și de obiect, față de excepția de necompetență materială procesuală, pârâta fiind de acord cu declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civilă a Tribunalului Constanța.

La data de 12 aprilie 2021, intimata-pârâtă Direcția de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

A invocat excepția nulității recursului raportat la lipsa motivelor de nelegalitate, criticile recurentei fiind simple considerații teoretice.

A invocat excepția inadmisibilității recursului față de recursul promovat împotriva încheierilor premergătoare față de dispozițiile art. 234, art. 235 C. proc. civ. care nu permit exercitarea recursului separat, împotriva încheierilor sus menționate.

La 05 mai 2021, recurenta-pârâtă A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinările formulate în cauză, prin care a răspuns punctual criticilor pârâtelor.

La 23 septembrie 2021 recurenta-pârâtă A. S.R.L. a formulat cerere prin care a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ. ca instanța să ia act de renunțarea la judecata recursului, comunicată intimatelor.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 30 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți.

Intimata-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - prin SUCURSALA CENTRUL REGIONAL de EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE și REPARAȚII CF CONSTANȚA a depus la dosarul cauzei punct de vedere în cuprinsul căruia a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și a precizat că își menține criticile privind excepția nulității recursului.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând, cu prioritate, cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I din C. proc. civ. "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că, prin cererea depusă prin poștă electronică la 11 iunie 2021, recurenta-reclamantă a solicitat instanței să ia act de renunțarea sa la judecata recursului.

Prin urmare, manifestarea expresă de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac exercitate, reprezintă un act de dispoziție formulat în termeni lipsiți de echivoc și care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil potrivit art. 9 din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 409 din 05 noiembrie 2020, precum și împotriva încheierilor premergătoare din 17 decembrie 2018 și 30 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțare la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 409 din 05 noiembrie 2020, precum și împotriva încheierilor premergătoare din 17 decembrie 2018 și 30 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MINISTERUL CULTURII și cu intimații-pârâți ADMINSTRAȚIA JUDEȚEANĂ a FINANTELOR PUBLICE CONSTANȚA, COMPANIA NAȚIONALĂ de CĂI FERATE CFR S.A. - prin SUCURSALA CENTRUL REGIONAL de EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE și REPARAȘII CF CONSTANȚA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ de ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ de ADMINISTRARE a MARILOR CONTRIBUABILI și AGENȚIA NAȚIONALĂ de ADMINSTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ a FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI - prin ADMINSITRAȚIA JUDEȚEANĂ a FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚA.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2021.