Decizia nr. 2963/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 122/2022 a Curții de Apel Constanța

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2022 în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, intimata - reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri a solicitat completarea sentinței civile nr. 107/CA/07.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, cu privire la suportarea cheltuielilor de judecată solicitate în cauză, asupra cărora instanța de judecată a omis să se pronunțe.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 122 din 9 iunie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 107/CA/07.06.2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2020, formulată de intimata-reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 107/CA/07.06.2021, în sensul că au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursurile exercitate împotriva hotărârii instanței de fond Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, invocând motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codil de procedură civilă.

Decizia instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 6177 din 21 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă și a constatat nul recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței civile nr. 122 din 9 iunie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva deciziei civile menționate în punctul I.4. supra, intimatul - pârât Ministerul Finanțelor a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, prin care contestatorul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei criticate și rejudecarea recursurilor promovate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor, în sensul admiterii acestora. Susținând incidența dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., contestatorul a considerat, în esență, că, prin decizia atacată, instanța de recurs nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la toate aspectele invocate, uitând, în opinia contestatorului, a se pronunța și asupra recursului promovat în dosarul nr. x/2020. În acest sens, contestatorul a arătat că soluționarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței civile nr. 122 din 9 iunie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost, inițial, repartizată spre soluționare Completului de judecată nr. 7 al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin încheierea din data de 09.03.2023, a dispus trimiterea cauzei (dosar nr. x/2022) Completului de judecată nr. 9 al aceleiași secții, învestit cu soluționarea recursului formulat împotriva sentinței nr. 107/2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020. Învestit cu soluționarea ambelor recursuri, Completul de judecată nr. 9 a pronunțat decizia nr. 6177/21.02.2023 doar cu privire la recursul formulat împotriva sentinței nr. 122/09.06.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2022, fără a se pronunța și asupra recursului promovat în dosarul nr. x/2020 (cauză cu care a fost inițial învestit). Într-un atare context, contestatorul susține teza unei omisiuni a analizării, de către instanța de recurs, a motivelor de casare formulate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 107/CA/07.06.2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020. Or, aceste motive vizau aplicarea eronată a normelor de drept material pe care instanța de fond le-a avut în vedere la momentul anulării în parte a Deciziei nr. 40/P/16.11.2020 și a Dispoziției de măsuri obligatorii nr. GLR-IEF 279/29.07.2020 (în ce privește măsurile 1-12). Altfel spus, motivele de recurs se refereau la aplicarea greșită a prevederilor art. 150 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a celor reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii precum și a celor prevăzute de H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. De asemenea, calea de atac promovată împotriva sentinței civile nr. 107/CA/07.06.2021 privea și aplicarea greșită a dispozițiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările și completările ulterioare respectiv a celor cuprinse în Ordinul ministrului finanțelor publice și al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 504/501/2005 pentru aprobarea Normelor privind fundamentarea, acordarea și justificarea sumelor primite de la bugetul de stat pentru unele activități desfășurate de unii agenți economici, prin bugetul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, precum și a transferurilor consolidabile acordate bugetelor locale pentru străzile care se vor amenaja în perimetrele destinate construcțiilor de cvartale de locuințe noi în localitățile rurale și urbane. Or, recursul soluționat de Înalta Curte prin decizia nr. 6177/21.12.2023 viza aplicarea eronată a dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată. Având în vedere cele mai sus arătate, contestatorul a apreciat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept incidente, motiv pentru care s-ar impune reformarea acesteia, în considerarea dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., ce privesc ipoteza în care instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de casare invocate de recurent în termen.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă, intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a invocat, în principal, excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a declarat și semnat contestația, apreciind, în raport de prevederile art. 151 alin. (1) și art. 176 pct. 2 din C. proc. civ., că, în cauză, nu a fost depusă dovada mandatului juridic sau de altă natură acordat Directorului General al Direcției generale juridice din Ministerul Finanțelor de către ministrul finanțelor, în calitate de reprezentant legal al Ministerului Finanțelor. Totodată, intimata a susținut că cererea de contestație în anulare nu a fost semnată olograf de directorul general al Direcției generale juridice, ci de o altă persoană. Pe fondul contestației în anulare, intimatul a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., motiv pentru care a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, ca nefondată.

Procedura de soluționare a contestației în anulare În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 503-508 din C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 din același Cod, iar, prin rezoluția din data de 16 februarie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 30 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția Înaltei Curți asupra excepției lipsei calității de reprezentant a persoanei care a declarat și semnat contestația în anulare Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a declarat și semnat contestația în anulare, invocată, prin întâmpinare, de către intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerentele: Din aspectele învederate de contestator prin răspunsul la întâmpinare, rezultă că, în fapt, contestația în anulare a fost semnată de doamna A., în calitate de director general adjunct al Direcției generale juridice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) - (3) din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor, cu modificările și completările ulterioare: "(1) Conducerea Ministerului Finanțelor Publice se exercită de către ministrul finanțelor publice. (2) Ministrul finanțelor reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate. Prin ordin al ministrului finanțelor unele atribuții pot fi delegate secretarilor de stat, subsecretarului de stat, secretarului general, secretarilor generali adjuncți, persoanelor cu funcții de conducere din compartimentele de specialitate și altor persoane din aparatul propriu al ministerului. (3) Ministrul finanțelor publice îndeplinește, în domeniul de activitate al ministerului, atribuțiile generale prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu completările ulterioare." Totodată, conform art. 55 din O.U.G. nr. 57/2019, privind Codul administrativ, ministrul exercită conducerea ministerului și îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție, iar art. 63 alin. (1) și (2) din același act normativ arată că ministerele au în structura organizatorică direcții generale, direcții, servicii și alte compartimente funcționale, iar atribuțiile compartimentelor funcționale ale ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare al ministerului, aprobat prin ordin al ministrului. Din Anexa Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 418 din 31.02.2022 rezultă că, printre atribuțiile delegate de ministrul finanțelor Direcției generale juridice, se numără și cele de: - formulare a acțiunilor civile și a actelor cu caracter juridic adresate organelor specializate ale statului care realizează activitatea judiciară, în condițiile C. proc. civ. și a C. proc. pen., respectând datele cuprinse în solicitările primite în acest scop (în cazul cererilor de constituire ca parte civilă adresate organelor judiciare/instanțelor penale, se va proceda la informarea ministrului finanțelor cu privire la acest demers). Aceste acțiuni și acte se semnează de directorul general sau persoana desemnată de acesta prin notă internă, în numele și pentru ministrul finanțelor. Dacă aceste acțiuni și acte sunt adresate instanțelor internaționale sau ale altor state, ele vor fi înaintate numai sub semnătura ministrului finanțelor sau a persoanei desemnate de acesta în scris (art. 1 alin. (3) pct. 2 din secțiunea 1 - Dispoziții generale ale capitolului 4.35 Direcția generală juridică); - formularea, prin consilierii juridici, de acțiuni civile în justiție în condițiile C. proc. civ. și a C. proc. pen., pentru apărarea intereselor patrimoniale sau nepatrimoniale ale statului și ale ministerului. Aceste cereri de chemare în judecată vor fi semnate de directorul general al direcției sau persoana desemnată de acesta prin notă internă (art. 1 alin. (3) pct. 6 din secțiunea 1 - Dispoziții generale ale capitolului 4.35 Direcția generală juridică). Totodată, prin art. 2 alin. (2) din Secțiunea a 2-a privind organizarea Direcției generale juridice, se arată că funcțiile de conducere existente la nivelul acesteia, includ și un director general adjunct care coordonează serviciile contencioase, iar conform art. 5 alin. (2) pct. 3 al aceluiași Capitol 4.35 Direcția generală juridică întocmește, prin consilierii juridici din aparatul propriu, toate actele cu caracter juridic necesare reprezentării Ministerului Finanțelor Publice sau statului în procesele aflate pe rolul instanțelor naționale și a altor jurisdicții aflate pe teritoriul statului român. Conform Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 428/31.03.2022 începând cu data de 01.04.2022, doamna A. a fost numită director general adjunct la Direcția generală juridică, prin art. 2 al ordinului arătându-se că parte integrantă a acestuia este și fișa postului funcției publice de conducere de director general adjunct. Din examinarea Fișei postului nr. 123, referitoare la postul de director general adiunct al Direcției generale juridice care coordonează activitatea desfășurată de Serviciile Contencios nr. 1 și nr. 2, rezultă că directorul general adjunct are, în categoria atribuțiilor de reprezentare a Ministerului Finanțelor, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Statului Român sau al altei instituții, și pe cea de coordonator al activității consilierilor juridici din cadrul Serviciului Contencios nr. 1 și nr. 2 care îndeplinesc atribuții de natură juridică în legătură cu activitatea de reprezentare juridică a Ministerului Finanțelor, conform reglementărilor legale în vigoare (pct. 1.1), iar în categoria atribuțiilor generale aplicabile activității de reprezentare și pe aceea de a semna, în numele directorului general, actele cu caracter juridic necesare reprezentării Ministerului Finanțelor Publice sau statului, în procesele/litigiile aflate pe rolul instanțelor naționale sau a altor organe cu activitate jurisdicțională (pct. 2.8). Totodată, din cuprinsul Fișei postului nr. 121 referitoare la postul de director general al Direcției generale juridice, rezultă că directorul general are, printre atribuții, și pe aceea de a semna toate actele cu caracter juridic necesare reprezentării Ministerului Finanțelor (în nume propriu, ca reprezentant al statului sau reprezentant al unei alte autorități) în procesele aflate pe rolul instanțelor naționale, inclusiv cele de constituire parte civilă (pct. 3). În acest context, Înalta Curte reține că, în fapt, contestația în anulare a fost declarată și semnată de o persoană ce a acționat în numele contestatorului Ministerul Finanțelor în calitate de reprezentant legal, fiind, astfel, respectate prevederile art. 80 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., câtă vreme, din cele arătate în precedent, rezultă că directorul general adjunct al Direcției generale juridice are atribuții de a reprezenta contestatorul și de a semna acte din categoria celor din care face parte și contestația în anulare, iar, la data formulării căii extraordinare de atac din cauza pendinte, doamna A. exercita o atare funcție. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a declarat și semnat contestația în anulare, invocată prin întâmpinare de către intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca nefondată. III. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată prin contestația în anulare, în raport de motivele invocate și normele legale incidente, dar și de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor este nefondată, pentru următoarele considerente: Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că dosarul nr. x/2020 a avut drept obiect cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 07.10.2020, prin care reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, anularea Dispoziției obligatorii nr. GLR-IEF 279/29.07.2020 și, în consecință, a actelor care au stat la baza emiterii ei, respectiv raportul de Inspecție economico-financiară nr. GLR-IEF 278/29.07.2020 și procesul-verbal nr. GLR-IEF 280/29.07.202. Prin memoriul depus la data de 21.12.2020, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată, solicitând instanței și anularea deciziei de soluționare a plângerii prealabile nr. 40/P/16 11 2020, emisă de Ministerul Finanțelor Publice prin Serviciul de soluționare a plângerilor și contestațiilor, iar prin memoriul depus la data de 20.01.2021, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată și a solicitat introducerea în cauză și soluționarea cererii privind anularea deciziei de soluționare a plângerii prealabile în contradictoriu Ministerul Finanțelor Publice. Prin sentința nr. 107/CA din 7 iunie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Ministerul Finanțelor, astfel cum a fost modificată, a anulat în parte Decizia nr. 40/P/16.11.2020 de soluționare a plângerii prealabile formulată de reclamantă în ceea ce privește Dispoziția de măsuri obligatorii nr. GLR-IEF 279/29.07.2020, a anulat în parte Dispoziția de măsuri obligatorii nr. GLR-IEF 279/29.07.2020 în ceea ce privește măsurile 1-12 din dispoziție și a respins cererea în rest. Împotriva sentinței nr. 107/CA din 7 iunie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați în nume propriu și pentru pârâtul Ministerul Finanțelor, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 iunie 2022 și repartizată spre soluționare Completului de judecată nr. 9 al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. La data de 5 mai 2022, intimata - reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri a solicitat completarea sentinței civile nr. 107/CA/07.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020 cu privire la suportarea cheltuielilor de judecată solicitate în cauză, asupra cărora instanța de judecată a omis să se pronunțe, fiind format, pentru soluționarea acesteia, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, un nou dosar cu nr. x/2022 Prin sentința nr. 122 din 9 iunie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 107/CA/07.06.2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2020, formulată de intimata-reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 107/CA/07.06.2021, în sensul că au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, invocând motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 iulie 2022 și a fost repartizat spre soluționare Completului de judecată nr. 7 al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin încheierea din data de 09.03.2023, a dispus trimiterea cauzei către Completul de judecată nr. 9 al aceleiași secții, învestit cu soluționarea recursului formulat împotriva sentinței nr. 107/2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020. Prin încheierea din 23 noiembrie 2023, Completul de judecată nr. 9 al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a dispus reunirea dosarului nr. x/2022 cu dosarul nr. x/2020, cele două cauze figurând, conform datelor furnizate de sistemul informatic Ecris, în mod separat pe lista de ședință a acestui complet, aferentă ședinței de la data sus indicată, mai precis la pozițiile 16 (dosar nr. x/2020), respectiv 17 (dosar nr. x/2022). Dosarul nr. x/2020 a fost soluționat la data de 21.12.2023 prin decizia nr. 6176/2023 în următorul sens: "Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă. Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați în nume propriu și pentru pârâtul Ministerul Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 107/CA din 7 iunie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat." La aceeași dată, Completul de judecată nr. 9 al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat, în mod separat, în dosarul nr. x/2022, prin decizia civilă nr. 6177/2023, prin care a admis excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă și a constatat nul recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței civile nr. 122 din 9 iunie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. În raport de aceste aspecte, în ceea ce privește motivul de contestație în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte reamintește că, în practica sa judiciară, s-a conturat opinia unanimă potrivit căreia natura temeiurilor prevăzute de normele procedurale care reglementează contestația în anulare este de strictă interpretare, fiind interzisă utilizarea acestor dispoziții pentru a declanșa un nou control pe fond al pretențiilor deduse judecății, ori cenzurarea statuărilor instanțelor de control judiciar în ceea ce privește starea de fapt identificată sau modalitățile de valorificare a probatoriului administrat în cauză. Ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocată de către contestator în cauza de față, se referă la situația în care se identifică o eroare a instanței de recurs, constând în omisiunea de a cerceta un motiv de casare invocat de către recurent prin memoriul de recurs, încălcându-se, în această manieră, exigențele unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt conturate de legislația procesuală civilă și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Pe cale de consecință, în raport de conținutul normativ al art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia: Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, pentru reținerea incidenței acestui motiv de contestație în anulare, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: 1. respingerea recursului părții care formulează contestația în anularea sau admiterea, în parte, a acestuia; 2. omisiunea de a cerceta unul dintre motivele de casare invocate de recurent; 3. motivul de casare să fi fost invocat în termen. Aplicând cauzei pendinte aspectele teoretice invocate anterior, Înalta Curtea constată că nu este îndeplinită condiția existenței unei omisiuni de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate, întrucât aspectele evocate de contestator ca fiind neexaminate au făcut obiectul unui alt dosar (nr. x/2020), care a fost soluționat în mod separat de dosarul nr. x/2022, printr-o hotărâre distinctă, mai precis prin decizia nr. 6176/2023 indicată supra. Criticile pe care contestatorul afirmă că instanța de recurs ar fi omis să le examineze nici nu au făcut obiectul cadrului procesual obiectiv al dosarului nr. x/2022, decizia civilă nr. 6177 din 21 decembrie 2023 relevând o cercetare completă, diligentă și judicioasă realizată de instanța de recurs în privința tuturor motivelor de casare invocate de către contestatorul - recurent în această din urmă cauză menționată. Prevederile pct. 3 al alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. vizează exclusiv omisiunea cercetării motivelor de recurs, astfel cum au fost acestea formulate de parte prin cererea de recurs, or, în cauza pendinte, Înalta Curte observă că motivele contestației în anulare formulate de contestatorul Ministerul Finanțelor nu se circumscriu noțiunii de omisiune a cercetării unui motiv de recurs, la care face trimitere conținutul normativ al art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, apreciind că nu poate fi reținută incidența motivelor de contestație în anulare reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare declarată de contestatorul Ministerul Finanțelor împotriva deciziei nr. 6177 din 21 decembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022, ca nefondată.