ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2424/2021

HOTĂRÂRE

11.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2424/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Turda la data de 26.08.2020 sub numărul de dosar x/2020, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A., au solicitat obligarea pârâtei la acordarea primei de stat aferente perioadei cuprinse între momentul încheierii Contractului de economisire-creditare nr. AE559Z189 din data de 22.07.2011 și până în prezent, în favoarea reclamantei B.; obligarea pârâtei la acordarea primei de stat aferente perioadei cuprinse între momentul încheierii Contractului de economisire-creditare nr. AE714Y121 din data de 18.07.2013 și până în prezent, în favoarea reclamantului A.; obligarea pârâtei la acordarea primei de stat aferente perioadei cuprinse între momentul încheierii Contractului de economisire-creditare nr. AE714Y091 din data de 18.07.2013 și până în prezent, în favoarea reclamantei C.; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente acestor sume, începând cu data scadenței și până la plata efectivă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ce au fost ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

La data de 26.02.2021, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți ca efect al admiterii excepției necompetentei teritoriale a instanței sesizate - Judecătoriei Turda.

Prin sentința civilă nr. 1485 din data de 24.06.2021, Judecătoria Turda a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, având ca obiect pretenții, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Deliberând asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Turda, instanța a reținut următoarele:

La capitolul 24 din Condițiile generale ale Contractelor de economisire - creditare ale D. S.A., necontestat de către reclamanți, s-a inserat o clauză privind alegerea competenței prin care s-a stabilit ca litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluționa de către instanța din București competentă în materie.

Potrivit prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ. părțile pot conveni în scris, anterior declanșării litigiului, ca procesele privitoare la bunuri sau la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile enunțate de art. 126 alin. (1) C. proc. civ. pentru a opera alegerea de competență, respectiv competența teritorială în cazul răspunderii contractuale derivate din contratele de economisire-creditare din litigiu este reglementată de norme de ordine privată ce reglementează cazuri de competență teritorială alternativă (art. 113 pct. 8 C. proc. civ.), iar cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar se referă la bunuri. Nu se poate reține că ar fi vorba de un caz de competență teritorială exclusivă, în favoarea instanței de la domiciliul consumatorilor, cum au invocat reclamanții, întrucât dispozițiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ. reglementează competența teritorială alternativă, competența teritorială exclusivă fiind reglementată de art. 121 C. proc. civ. doar în cazul în care cererea este formulată de către un profesionist împotriva unui consumator, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.

Întrucât contractul legal încheiat are putere de lege între partile contractante, conform dispozitiilor art. 1270 C. civ., reclamanții aveau obligatia sa respecte aceasta clauza, în speta fiind înlaturata posibilitatea lor, prevazuta de art. 116 C. proc. civ., de a alege între instantele alternativ competente. În consecință, competenta teritoriala nu mai este alternativă, reclamanții fiind tinuți, conform principiului forței obligatorii a contractelor, reglementat de art. 1270 C. civ., sa acționeze la instanța aleasă prin contract.

Ca urmare, instanta, fata de dispozitiile art. 1270 C. civ. și ale art. 126 C. proc. civ., a dat eficienta clauzei prevazute de parti la capitolul 24 din Condițiile generale ale Contractelor de economisire - creditare ale D. S.A., conform careia litigiile se solutioneaza de către instanța din București competentă în materie, care, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) și H).G. nr. 337/1993 este Judecătoria sectorului 6 București, în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtei.

Reclamanții au invocat prin răspunsul la întâmpinare și prin notele depuse în fața instanței Judecătoriei Sectorului 6 excepția necompetenței teritoriale.

La termenul de judecată din 14.10.2021 instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamanți prin notele scrise, cu privire la care a reținut următoarele:

Cererea reclamanților are ca obiect executarea unor contracte încheiat între aceștia și pârâtă. Reclamanții au calitatea de consumatori, încadrându-se în definiția prev. de art. 2 din legea O.G. nr. 21/1992, după cum pârâta are calitatea de profesionist, conform art. 3 alin. (2) C. civ., litigiul de față vizând protecția drepturilor reclamanților decurgând din contractele încheiate cu pârâta, respectiv executarea contractului de către aceasta din urmă.

Potrivit art. 113 pct. 8 din C. proc. civ. "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Art. 126 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prev. la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă".

Instanța a reținut că în speță clauza atributivă de competență a fost inserată în condițiile generale ale contractelor încheiate de părți la momentul încheierii contractelor.

Ca atare, instanța a constatat că nu poate fi invocată în speță clauza atributivă de competență, câtă vreme aceasta a fost redactată la momentul încheierii contractelor, iar nu după nașterea dreptului la despăgubire, cum impune în mod imperativ art. 126 alin. (2) C. proc. civ.. În consecință, o asemenea prevedere este considerată nescrisă (inexistentă) în lumina prevederilor legale amintite și nu poate justifica alegerea instanței în a cărei circumscripție se află sediul central al Băncii.

Norma prevăzută de art. 113 pct. 8 din C. proc. civ. este o normă de protecție a consumatorilor, pentru a facilita acestora accesul la instanța judecătorească cea mai apropiată (cea în a cărei rază de competență domiciliază) această normă de competență fiind o garanție suplimentară a respectării dreptului la apărare al consumatorilor.

Astfel, se reține că în această materie s-a reglementat o competență teritorială alternativă, reclamantul fiind cel care are alegerea între două sau mai multe instanțe simultan competente, conform art. 116 C. proc. civ.. Odată introdusă cererea la una din instanțele prevăzute de lege ca deopotrivă competentă, respectiva instanță este legal învestită. De la dispozițiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ. părțile nu pot deroga, printr-o convenție de alegere de competență, în favoarea altei instanțe, decât după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară, așa cum s-a reținut mai sus, fiind considerată nescrisă.

Astfel fiind, Judecătoria Sectorului 6 București, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 7801 din 14 octombrie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale.

A declinat competența de soluționare a cauzei formulată de către reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A., în favoarea Judecătoriei Turda.

A constatat ivit conflictul negativ de competență.

A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că în cauză există un conflict negativ de competență între cele două instanțe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind în favoarea Judecătoriei Turda competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constată că instanța a fost învestită să se pronunțe asupra unei acțiuni prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la acordarea primei de stat aferente perioadei cuprinse între momentul încheierii Contractului de economisire-creditare nr. AE559Z189 din data de 22.07.2011 și până în prezent precum și obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente acestor sume, începând cu data scadenței și până la plata efectivă.

Se mai reține că situația de fapt calificată juridic, în speță, vizează executarea unor contracte de economisire-creditare, încheiate între reclamanți în calitate de consumatori și pârâtă, în calitate de profesionist.

Înalta Curte a constatat că, în mod corect, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut incidența principiului protecției consumatorului consacrat de legislația națională.

Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părțile pot conveni o prorogare a competenței teritoriale relative prin inserarea în contract a unei clauze atributive de competență, dar în speță, clauza prevăzută la capitolul 24 din Condițiile generale ale Contractelor de economisire - din contract este inoperantă, față de redactarea ei anterior nașterii dreptului la despăgubire.

În consecință, referitor la competența teritorială, Înalta Curte a reținut că în mod corect Judecătoria Sectorului 6 București a stabilit că această clauza atributivă de competență inserată la art. 24 din Condițiile generale ale Contractelor de economisire reprezintă o convenție considerată nescrisă, inserată la momentul încheierii contractelor.

Mai mult decât atât, această clauză intră în categoria celor care situează reclamanții pe o poziție dezavantajată în raport de pârâtă, iar aceasta nu poate produce efecte asupra consumatorilor, principiului protecției consumatorului fiind consacrat de legislația și jurisprudența europeană.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Instanța reține că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse și având în vedere că instanțele din București sunt situate la distanță mare față de localitatea de domiciliu a reclamanților, de natură să creeze o prezumție în sensul că deplasarea și cheltuielile implicate în sarcina consumatorilor pentru a compărea în fața instanței s-ar putea dovedi disuasive și i-ar putea determina pe aceștia să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, precum și a locului situării sediului pârâtei în litigiu, va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Turda.

Așa fiind, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 131 și art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența teritorială de judecare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Turda.