ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.05.2021

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1170/2021

HOTĂRÂRE
25.05.2021
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1170/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 august 2020 pe rolul Judecătoriei Craiova, secția I civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Banca pentru Locuințe S.A., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezilierea Contractului nr. x din 15.11.2011, încheiat cu pârâta ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârâtă, obligarea pârâtei la plata sumei de 4.214,72 RON reprezentând contravaloarea primei de stat aferentă contului de economii, conform Contractului nr. x din 15.11.2011, încasată de pârâtă, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la această sumă începând cu data de 28.09.2019 și până la data plății efective, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1489 din C. civ., art. 1 alin. (3) și art. 2 din O.G. nr. 12/2011.

2.1. Prin sentința civilă nr. 11249 din 16 decembrie 2020, Judecătoria Craiova, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 126 din C. proc. civ. și faptul că potrivit Condițiilor generale ale contractelor de economisire-creditare ale B. Banca pentru Locuințe S.A., care fac parte integrantă din contractul de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, semnat de către reclamant, la Capitolul 24, părțile au stabilit competența exclusivă a instanțelor judecătorești din municipiul București pentru soluționarea oricăror litigii izvorâte din contractul de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ nr. AE806Z814.

Or, chiar în prezența unui acord al părților privind alegerea instanței, instanța sesizată cu cererea în reziliere a contractului, chiar competentă prin raportare la art. 107 sau art. 113 din C. proc. civ., este datoare să se dezînvestească, în situația în care pârâta invocă exceptia necompetenței teritoriale, prin întâmpinare, competența în acest caz având caracter relativ.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 6 București, prin sentința civilă nr. 2243 din 16 martie 2021, a admis excepția necompetența teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Craiova și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul-consumator a solicitat ca instanța să dispună rezilierea unui contract de economisire-creditare încheiat cu pârâta-profesionistă, iar alegerea competenței de soluționare a cauzei nu s-a produs ulterior nașterii dreptului la despăgubire, așa cum prevăd dispozițiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., ci la momentul semnării contractului, prin clauze cuprinse în condițiile generale de contractare ale profesionistului, care se impun a fi considerate nescrise, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (2) teza finală din C. proc. civ.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că Judecătoria Craiova și Judecătoria Sectorului 6 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa prezentul litigiu.

Astfel, Judecătoria Craiova s-a raportat la dispozițiile art. 126 din C. proc. civ. în considerarea clauzei atributive de competență, prevăzută la Capitolul 24 din Condițiile generale ale contractelor de economisire-creditare ale B. Banca pentru Locuințe S.A., care fac parte integrantă din contractul de economisire-creditare în sistem colectiv nr. x din 15.11.2011 încheiat între părți, pe când Judecătoria Sectorului 6 București a dat eficiență prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 116 din același cod.

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în judecată, prin care reclamantul A. a solicitat rezilierea Contractului nr. x din 15.11.2011, încheiat cu pârâta B. Banca pentru Locuințe S.A., ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către aceasta din urmă, obligarea pârâtei la plata sumei de 4.214,72 RON reprezentând contravaloarea primei de stat aferentă contului de economii, conform Contractului nr. x din 15.11.2011, încasată de pârâtă, precum și la plata dobânzii legale la această sumă începând cu data de 28.09.2019 și până la data plății efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1489 din C. civ., art. 1 alin. (3) și art. 2 din O.G. nr. 12/2011.

Prin Capitolul 24 din Condițiile generale ale contractelor de economisire - creditare ale B. Banca pentru locuințe S.A., părțile au prevăzut că toate litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluționa de către instanța din municipiul București, competentă în materie.

Potrivit art. 126 din C. proc. civ. stabilește că "(1) Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. (2) În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."

Art. 129 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura". Alin. (3) al aceluiași articol prevede că "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată".

Din interpretarea normelor legale menționate rezultă că este absolută competența generală, materială și teritorială exclusivă, iar competența teritorială în pricinile privitoare la bunuri (cu excepția celor prevăzute de art. 117-121 din C. proc. civ. privitoare la imobile, moștenire, societăți, insolvență sau concordat preventiv și împotriva unui consumator) și la cele referitoare la alte drepturi de care părțile pot să dispună, este relativă.

În ceea ce privește obiectul litigiului dedus judecății, prin raportare la prevederile art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., norma de competență aplicabilă în cauză este de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea depusă la data de 21 octombrie 2020 (data depunerii prin firma de curierat C.), în termenul prevăzut de art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., pârâta B. Banca pentru Locuințe S.A. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, prin raportare la Capitolul 24 din Condițiile generale ale contractelor de economisire - creditare ale B. Banca pentru locuințe S.A., în cuprinsul căruia părțile au prevăzut că toate litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluționa de către instanța din municipiul București, competentă în materie.

În condițiile în care competența analizată nu este exclusivă, iar conduita pe care o pretinde reclamantul prin demersul judiciar inițiat are la bază contractul părților, acesta generând litigiul, devine aplicabilă clauza atributivă de competență amintită, din perspectiva dispozițiilor art. 126 alin. (1) din C. proc. civ.

De vreme ce reclamantul nu a solicitat despăgubiri întemeiate pe dispozițiile din materia protecției drepturilor consumatorului, ținând cont de temeiul legal al acțiunii, respectiv dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1489 din C. civ., art. 1 alin. (3) și art. 2 din O.G. nr. 12/2011, pe care se grefează situația de fapt prezentată în motivarea acțiunii, prin care se invocă o pretinsă neexecutare a obligațiilor asumate contractual, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 126 alin. (2) din C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 6 București este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 mai 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-09-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1657/2021
Ședința publică din data de 16 septembrie 2021 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 13 iulie
ÎCCJ 2021-10-05
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1981/2021
Ședința publică din data de 5 octombrie 2021 Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secția Civilă la 6
ÎCCJ 2021-06-08
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1390/2021
Ședința publică din data de 8 iunie 2021 Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2020 pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2020, A. S.R.L. a chemat în judecată pe pâ
ÎCCJ 2022-11-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2239/2022
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 12 februarie 2020, pe rolul T
ÎCCJ 2021-06-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1497/2021
Ședința publică din data de 15 iunie 2021 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția I Civilă
Sursă