ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2317/2021

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra recursului civil de față;

A. Obiectul cererii introductive.

Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța, secția Comercială și înregistrată sub nr. x/20.05.2005, reclamanta A. SUA a chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate:

- nulitatea absolută a Deciziei Consiliului de Administrație a pârâtei din data de 10.05.2002, depusă la Oficiul Registrului Comerțului cu cererea nr. x/22.05.2002, admisă prin încheierea nr. 14262/31.05.2002 și prin care s-a aprobat mărirea valorii nominale a unei acțiuni și modificarea capitalului social și a actului constitutiv, ca urmare a trecerii în capitalul social a diferențelor din reevaluare;

- nulitatea absolută a Actului adițional la Actul constitutiv nr. x din 21.05.2002 depus cu cerere de înscriere mențiuni nr. x/22.05.2002, admisă cu încheierea nr. 14159/29.05.2002 și certificatul de mențiuni cu același număr și dată.

Motivând acțiunea, reclamanta a învederat că Decizia Consiliului de Administrație este lovită de nulitate absolută, deoarece: nu avea competență în legătură cu majorarea capitalului social, iar delegarea unor astfel de competențe nu a avut loc în conformitate cu dispozițiile legale; alegerea Consiliului de Administrație pentru un mandat de 5 ani încalcă normele imperative ale legii; prevederea statutară că în ședințele Consiliului de Administrație hotărârile se pot lua cu o prezență de 2 administratori excede cadrului legal - un Consiliu de Administrație format din 3 administratori poate lua hotărâri în unanimitate, iar în ședința din 10.05.2002 au fost prezenți numai 2 dintre aceștia; nu s-a făcut o convocare a Consiliului de Administrație și nu s-a comunicat ordinea de zi.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 114, art. 132 (3), art. 134 (1), art. 205-213 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 2 din Decretul nr. 167/1958, art. 5 C. civ. și art. 2 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat o serie de excepții și anume: excepția de nulitate a acțiunii, rezultată din exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale; excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată pe inexistența dreptului la acțiune împotriva actului atacat și pe autoritate de lucru judecat, urmare a pronunțării sentinței civile nr. 1861/COM/17.07.2001 a Tribunalului Constanța privind Decizia nr. 1/09.05.2001 a Consiliului de Administrație a C. S.A.; excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu motivarea, în esență că aceasta nu avea calitatea de acționar la data adoptării actului atacat, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.

Având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ. de la 1865, prima instanță a procedat la examinarea excepției lipsei calității procesual active a reclamantei, reținând, în esență, că, în speță, legea aplicabilă rămâne cea de la data emiterii actului atacat, ale cărui efecte s-au împlinit complet sub imperiul legii vechi, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 R.1, pot fi atacate în justiție hotărârile organelor de conducere de către acționarii care au participat la ședință sau care au votat împreună, or, la data emiterii deciziei -10.05.2002 - reclamanta nu avea calitatea de acționar, contractul de cesiune neputând conferi acesteia o astfel de calitate.

B.Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 2690/COM/20.09.2005, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A. SUA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri a lipsei calității de acționar, făcându-se totodată referire la dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990 republicată și care ar fi permis formularea acțiunii de către "oricine are un interes legitim potrivit dreptului comun".

Prin note scrise, intimata pârâtă C. S.A. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

La data de 23.01.2006, a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru a pune în discuția părților suspendarea judecății apelului, conform art. 244 teza I C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. x/2005 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Comercială, cu termen de judecată 10.02.2006, având ca obiect constatarea nulității contractului de cesiune de drepturi litigioase nr. x/15.10.2005, contract invocat de apelantă în susținerea legitimării sale procesuale active.

Prin încheierea pronunțată la data de 13.03.2006, Curtea de Apel Constanța a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 244 (1) alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, reținând că sunt incidente dispozițiile legale menționate, potrivit cărora se poate dispune suspendarea judecării cauzei "când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrăurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea", dat fiind că prin Ordonanța nr. 111/D/P/2004/12 decembrie 2005 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus efectuarea unor constatări tehnico-științifice vizând lămurirea relațiilor comerciale și financiare dintre societățile aparținând grupului de firme C., iar prin Ordonanța nr. 111/D/P/2005/09.02.2006 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabile.

La data de 18.12.2020, reclamanta A. SUA a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei față de încetarea motivului suspendării, respectiv soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă I.C.C.J., prin Ordonanța din 05.12.2019, împotriva căreia s-au formulat plângeri la I.C.C.J., secția penală, soluționată definitiv prin sentința penală nr. 262/10.07.2020, dosar nr. x/2020.

S-au anexat cererii extras din Ordonanța din 05.12.2019 și Fișa portal a dosarului nr. x/2020 al I.C.C.J., secția penală.

În ședința publică din data de 08.02.2021, față de cererea de repunere pe rol formulată de apelanta-reclamantă A.., intimata pârâtă C. S.A. a depus note de ședință și, în temeiul art. 248 din C. proc. civ. 1865 (forma revizuită la data de 17.07.2005, aplicabilă la momentul înregistrării prezentului apel pe rolul Curții de Apel Constanta), a înțeles să invoce excepția perimării cererii de apel, solicitând constatarea perimării prezentului apel formulat de apelanta - reclamanta A.. împotriva sentinței civile nr. 2690/COM/2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2005, având în vedere următoarele:

Prin încheierea din data de 13.03.2006 a Curții de Apel Constanta a fost suspendată judecata apelului formulat de A., în temeiul dispozițiilor art. 244 (1) alin. (2) din C. proc. civ. 1865.

Dosarul penal nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost soluționat prin emiterea Ordonanței de clasare din data de 05.12.2019.

Împotriva Ordonanței de clasare din 05.12.2019, în temeiul art. 340 C. proc. pen., apelanta-reclamanta împreună cu D. S.A. formulează Plângere împotriva Ordonanței din 05.12.2019, soluționată de Procurorul șef-sectie PICCJ-DIICOT-Structura Centrala la data de 10.02.2020 prin Ordonanța nr. 2/11.2.2020 de respingere a plângerii, ca nefondata.

In data de 02.03.2020, D. S.A. în calitate de continuator în drepturile și obligațiile rezultate din calitatea de parte civila a A. și A., în calitate de societate ce acționează în interesul lui D. S.A. a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție "Plângere împotriva Ordonanței nr. 2/II- 2/2020 din data de 10 februarie 2020 a Procurorului șef secție P.Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, Dna. E." - Dosar nr. x/2020.

Prin sentința penala nr. 262/10.07.2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, față de plângerea formulată de cele doua societăți, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o soluție de respingere a plângerii, ca inadmisibilă.

S-a menționat că D. S.A. și A. au formulat plângerea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție împotriva Ordonanței nr. 2/II-2/2020 din data de 10.02.2020 iar nu împotriva Ordonanței din data de 5.12.2019, de soluționare a Dosarului nr. x/2006

Față de cele de mai sus s-a apreciat faptul că, în ceea ce le privește pe apelanta-reclamanta din prezentul dosar, A. precum și pe D. S.A., Dosarul x/2006 a fost soluționat definitiv prin Ordonanța de clasare din 05.12.2019 rămasă definitivă prin neatacare, la data expirării termenului de 20 de zile de la emiterea Ordonanței nr. 2/11-2/2020 din data de 10.02.2020 (comunicată acestora în 12.02.2020), respectiv la data de 4.03.2020.

Conform art. 248 C. proc. civ. 1865 în forma revizuită la data de 17.07.2005, aplicabilă la momentul înregistrării prezentului apel pe rolul Curții de Apel Constanța: "Orice cerere de chemare în judecată contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.

În materie comercială termenul de perimare este de șase luni."

In aceste condiții, având în vedere atât faptul ca A. și D. S.A. nu au înțeles să formuleze plângere împotriva Ordonanței din 5.12.2019 în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție cât și ultimul alineat al art. 248 de mai sus, față de cererea de apel, termenul de perimare de 6 luni s-a împlinit cel mai târziu la data de 04.11.2020 (este inclus termenul de 2 luni prevăzut de Ordonanțele militare emise pe perioada stării de urgență).

Prin urmare, s-a susținut că cererea de repunere pe rol depusa în data 18.12.2020, este formulată la mai mult de o lună de la împlinirea termenului de perimare a cererii de apel.

De asemenea, în ceea ce privește plângerile formulate împotriva Ordonanței din 05.12.2019, respinse ca nefondate, de Înalta Curte de Casație și Justiție, menționate în cererea de repunere pe rol, s-a susținut faptul că acestea nu sunt de natură a întrerupe/a suspenda termenul de perimare ce curge împotriva persoanei interesate.

S-a subliniat și faptul că pe întreaga perioadă de la suspendarea dosarului și până la data de 18.12.2020, apelanta-reclamanta, în calitate de parte care justifică un interes, nu a îndeplinit niciun act de procedură de natură să întrerupă cursul termenului de perimare.

Având în vedere cele învederate, s-a solicitat admiterea excepției perimării cererii de apel și să se constate perimat apelul formulat de apelanta-reclamanta A.. împotriva sentinței civile nr. 2690/COM/2005 pronunțată de Tribunalul Constanta în Dosarul nr. x/2005

În situația în care instanța va trece peste excepția perimării, în temeiul art. 136 și 115 alin. (1) din C. proc. civ. 1865 (forma revizuita la data de 17.07.2005, aplicabila la momentul înregistrării prezentului apel pe rolul Curții de Apel Constanta) s-a invocat excepția lipsei calității procesual active a A., solicitând respingerea cererii de repunere pe rol ca fiind formulată de o persoană fără calitate.

S-a arătat că prezenta cerere de repunere pe rol este formulata de A. cu sediul social în F., SUA, înmatriculată în statul F. cu nr. x SUA la data de 05.02.2002, având domiciliul procesual ales în București, str. x, legal reprezentata de G. - Director, în calitate de apelantă-reclamantă.

În data de 18.09.2003, între A., cedent, și D. S.A., cesionar, o societate cu sediul în București a intervenit Contractul de cesiune de drepturi litigioase ce are ca obiect cesionarea către D. S.A. a tuturor drepturilor și obligațiilor izvorâte din calitatea de reclamant pe care o are cedentul în dosarele civil-comerciale aflate pe rolul instanțelor din Romania aflate în diferite faze procesuale de judecată, nominalizate la punctul 3 din Contract precum și a celor din Dosarul x/2006

S-a învederat instanței faptul că Dosarul nr. x/2005 (număr vechi 1005/COM/2005) aflat pe rolul Curții de Apel Constanta, suspendat la acea data, este unul dintre dosarele ce a făcut obiectul contractului, acesta regăsindu-se indicat la pct. 3.8. din Contract.

Prin urmare, la data de 18.12.2020, data formulării cererii de repunere pe rol, A. nu mai are nicio calitate în acest dosar, toate drepturile și obligațiile aferente calității de apelant-reclamant fiind transmise către D. S.A. încă din anul 2013.

De altfel, împotriva sentinței civile nr. 1809/06.10.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2006 (număr vechi 725/COM/2006), nominalizat la pct. 3.10 din Contractul de cesiune de drepturi litigioase, D. S.A. a formulat o cerere de revizuire în calitate de revizuent - reclamant, confirmându-se astfel valabilitatea la acest moment a Contractului de cesiune de drepturi litigioase din data de 18.09.2013.

Față de toate aceste aspecte, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual active a A. S.R.L. și respingerea cererii de repunere pe rol ca fiind formulată de o persoană fără calitate.

La data de 14.04.2021 apelanta reclamantă a depus la dosar note scrise prin care, cu privire la excepția perimării, a arătat următoarele:

In dosarul nr. x/2005, înregistrat inițial sub nr. x/2005 al Curții de Apel Constanta, secția a II a civilă, s-a suspendat judecata apelului în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (1865) prin încheierea din 13.03.2006, pana la soluționarea definitiva a dosarului x/2004 al Parchetului de pe lângă ICCJ.

Din dosarul nr. x/2004 a fost disjuns dosarul nr. x/2006, care a avut ca obiect infracțiunile economice legate de majorările de capital social ale intimatei C.. În dosarul nr. x/2006 a fost emisă Ordonanța din 05.12.2019, prin care s-a dispus clasarea cauzei.

Ordonanța din 05.12.2019 a fost comunicată la data de 12.12.2019, iar în conformitate cu dispozițiile art. 339 C. proc. pen. s-a formulat plângere la Procurorul Sef al DIICOT Structura Centrală, înregistrată sub nr. x/30.12.2019.

Plângerea a fost soluționată prin Ordonanța nr. 2/II-2 comunicată la 12.02.2020 - Anexa 2 și în conformitate cu art. 340 C. proc. pen. s-a formulat plângere împotriva Ordonanței nr. 2/II-2/2020, înregistrată la ICCJ, secția penală la 02.03.2020, ce a făcut obiectul dosar x/2020 - Anexa 3.

Dosarul nr. x/2020 al ICCJ, secția penală a fost soluționat la 10.07.2020, conform fișei portal, hotărâre neredactată.

S-a solicitat respingerea susținerilor intimatei-pârâte privitoare la data rămânerii definitive a Ordonanței din 05.12.2019 emisă în dosarul nr. x/2006, ca neîntemeiate.

Cererea de repunere pe rol a dosarului nr. x/2006 a fost formulată în termenul legal de 6 (șase) luni, conform art. 248 C. proc. civ. (1865), respectiv la data de 18.12.2020, astfel că s-a solicitat respingerea excepției perimării cererii de apel, ca nefondată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a A., s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, pentru următoarele argumente:

Cadrul procesual în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Constanta, secția a II-a Civila și dosarul nr. x/2005 al Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a fost următorul: A.. SUA reclamant, respectiv apelant-reclamant și C. S.A. pârât, respectiv intimatul-pârât.

Încheierea din 13.03.2006 a Curții de Apel Constanța din dosarul nr. x/2005 a fost pronunțată între aceste părți.

Cererea de repunere pe rol a fost formulată de apelanta-reclamantă A. SUA.

Numai după pronunțarea instanței de apel de repunere pe rol a cauzei, se puteau face cereri noi, respectiv depunerea de înscrisuri noi intervenite după 13.03.2006.

Este real și cert că între A.. SUA și D. S.A. s-a încheiat un Contract de cesiune de drepturi litigioase, privind litigiile existente pe rolul instanțelor de judecată, având ca obiect acțiuni în anulare împotriva Hotărârilor AGA, AGEA și Consiliului de Administrație de majorare a capitalului social al intimatei-parate.

D. S.A. va deveni succesorul legal în dosarul nr. x/2006, numai după repunerea pe rol a cauzei.

Prin probatoriile în susținerea apelului au făcut dovada calității de acționar a A.. SUA și D. S.A., prin Certificat A.. SUA apostilat și Nota informare ORC D. S.A..

D. S.A. nu a fost parte în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Constanta, secția comercială și în dosarul nr. x/2006 al Curții de Apel Constanta, secția comercială la data de 13.03.2006, data suspendării judecații conform art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (1865).

Față de aceste considerente, a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual active a apelantei-reclamante A..SUA.

D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia nr. 196 din 19 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a A. și a fost respinsă cererea de repunere pe rol ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

A fost admisă excepția perimării.

S-a constatat perimat apelul -litigii cu profesioniști - declarat de apelanta - reclamantă A. SUA, cu sediul ales în București, împotriva sentinței civile nr. 2690/COM/20.09.2005, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială în dosarul nr. x/2005, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. S.A. CONSTANȚA, cu sediul județul Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de apel a analizat, cu prioritate, excepția de fond a lipsei calității procesuale active a societății A. în formularea cererii de repunere pe rol, ca manifestare a drepturilor și obligațiilor procedurale legate de continuarea procesului.

Prin încheierea pronunțată la data de 13.03.2006 în dosarul nr. x/2005 (număr format vechi 1005/COM/2005), Curtea de Apel Constanța a dispus suspendarea judecății apelului declarat de reclamanta A.. SUA împotriva sentinței civile nr. 2690/COM/20.09.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul număr format vechi 1341/COM/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. S.A..

După suspendarea judecății acestui dosar, la data de 18.09.2013, între apelanta reclamantă A., în calitate de cedent și societatea D. S.A., în calitate de cesionar, a intervenit contractul de cesiune de drepturi litigioase, prin care cedentul a cesionat toate drepturile și obligațiile izvorâte din calitate de reclamant, în mai multe dosare civile și comerciale, aflate pe rolul instanțelor din România, printre care și dosarul nr. x/2005 (număr format vechi 1005/COM/2005) al Curții de Apel Constanța - art. 3.8 din contract.

Astfel cum se arată în art. 4 din contract, cesionarul se subrogă în poziția procesuală a cedentului, preluând și continuând procesele în nume propriu, din stadiul în care se află la momentul intervenirii cesiunii, în toate fazele procesuale subsecvente și până la finalizare.

În urma soluționării definitive a cauzei penale pentru care a fost dispusă suspendarea judecății apelului, apelanta A. a formulat cerere de repunere pe rol, fără a face nicio referire la cesiunea de drepturi litigioase către D. S.A., operaținea juridică fiind adusă la cunoștința instanței de apel de către intimata C. S.A., care a înțeles astfel să invoce excepția lipsei calității procesuale active a A. în formularea cererii de repunere pe rol.

Instanța de apel a apreciat că excepția procesuală invocată de intimata C. S.A. este întemeiată, întrucât, astfel cum rezultă din contractul de cesiune de drepturi litigioase, între cele două părți contractante a intervenit o transmisiune de drepturi procesuale pe cale convențională, inclusiv în prezentul dosar, astfel că societatea D. S.A. a preluat calitatea procesuală de apelantă reclamantă a cedentei A..

Transmiterea cu titlu particular a calității procesuale active are în sistemul C. proc. civ. de la 1865, aplicabil litigiului de față, consecința transmiterii de la cedent la cesionar, a tuturor drepturilor și obligațiilor procedurale, dobânditorul preluând procesul în starea în care se găsește în momentul în care are loc transmiterea, moment din care judecata se va desfășura numai în contradictoriu cu el, iar actele de procedură vor fi îndeplinite numai în persoana sa.

Așadar, cesionarul D. S.A. a preluat calitatea procesuală de apelant reclamant și avea obligația procedurală să formuleze cererea de repunere pe rol a judecății cauzei la momentul încetării motivului de suspendare.

În răspunsul formulat în raport cu această excepție, societatea A. a oferit explicații contradictorii legate de transmiterea calității procesuale și a susținut fie menținerea calității sale procesuale până la momentul repunerii pe rol, fără a indica însă vreun temei procesual care să conducă spre o astfel de soluție juridică, în reglementarea C. proc. civ. de la 1865, fie a susținut calitatea sa de reprezentant al societății D. S.A., în numele căreia a formulat cererea de repunere pe rol, deși o astfel de situație juridică nu rezultă în cauză, fiind evident că societatea nu s-a prevalat de calitatea de reprezentant convențional a noului titular de drepturi și obligații procesuale, ci de propria sa calitate de parte.

Fiind transmise drepturile și obligațiile rezultate din litigiul care formează obiectul dosarului nr. x/2005 (număr format vechi 1005/COM/2005) al Curții de Apel Constanța, societatea A. nu mai justifică legitimarea procesuală activă, astfel că instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a A. și a respis cererea de repunere pe rol ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Observând lipsa de legitimare procesuală activă a titularului cererii de repunere pe rol, instanța a admis și excepția perimării cererii de apel, pentru următoarele argumente:

Potrivit prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, … dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".

Potrivit alin. (3) (aplicabil prezentului apel), "în materie comercială termenul de perimare este de șase luni".

Rezultă că pentru a interveni perimarea în cauza de față trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: pricina să fi rămas în nelucrare timp de șase luni, iar lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Fără a analiza susținerile intimatei C. S.A. legate de momentul în care soluția dată în dosarul penal pentru care s-a dispus suspendarea judecății apelului a rămas definitivă (referitor la ordonanța care putea să formeze obiect al plângerii), s-a apreciat că la acest moment s-a împlinit termenul de perimare de șase luni de când pricina de față a rămas în nelucrare din vina părții.

Astfel, dosarul penal nr. x/2006 a fost soluționat prin Ordonanța din data de 05.12.2019, iar plângerea formulată împotriva acestei ordonanțe s-a soluționat definitiv prin sentința penală nr. 262/10.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al ÎCCJ.

Cel mai târziu, de la data de 10.07.2020 curge termenul de perimare de șase luni, termen înăuntrul căruia societatea D. S.A., care a preluat drepturile și obligațiile procedurale în cauză, nu a înțeles să efectueze niciun act de procedură necesar judecării apelului și nu a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Cererea de repunere pe rol formulată de A. nu poate avea efectul întreruptiv prevăzut de art. 249 C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că aceasta a fost respinsă, astfel că perimarea va interveni pentru împlinirea termenului legal imperativ de 6 luni în care cauza a rămas în nelucrare din culpa titularului de drepturi și obligații procesuale.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au declarat recurs A. și D. S.A. aducându-i următoarele critici:

Astfel, instanța de apel a interpretat greșit contractul de cesiune de drepturi litigioase din 18 septembrie 2013, atestat prin încheierea nr. 446377 din 18 septembrie 2013 de avocat I., încheiat între cele două recurente, iar potrivit Capitolului II pct. 4 alin. (2) transmiterea convențională a calității procesual active opera numai după notificarea cedentului, iar această notificare trebuia făcută după fiecare dosar în parte.

S-a arătat că cererea formulată de A. la 18 decembrie 2020 și însușită de D. S.A prin subrogare în poziția procesuală a cedentului, formulată pe 19 aprilie 2021 în ședință publică, prin avocat ales, constituie continuarea demersurilor procesuale.

S-a mai arătat că D. S.A, în calitate de cesionar, a solicitat introducerea în cauză în calitate de reclamant, însă instanța de fond a înlăturat în totalitate clauzele contractuale și a interpretat greșit actul de cesiune încheiat între părți, rupând din context art. II pct. 4, fără să analizeze în totalitate acest paragraf în care se spune că cesionarul va stabili data la care se va subroga în poziția procesuală a cedentului, fără ca drepturile și obligațiile din contract să-i fie afectate.

Deoarece contractul de cesiune constituie legea părților, considerentele hotărârii instanței de apel, în sensul că la data de 18 decembrie 2020 A. înstrăinase toate obligațiile derivând din calitatea de reclamant din dosarul nr. x/2005, sunt lipsite de temei legal, încălcând dispozițiile cuprinse în Capitolul II alin. (1), (2) și 4 din contractul de cesiune de drepturi litigioase din 18 septembrie 2013, dispoziții care prevedeau că cesionarul va stabili conform propriei sale opțiuni data la care se va subroga în poziția procesuală a cedentului, iar acesta din urmă se obligă să continue toate demersurile/lucrările până la data la care efectiv va fi notificat că cesionarul s-a subrogat în poziția sa procesuală.

Însușirea în ședința publică din data de 19 aprilie 2021, prin avocat ales, a cererii de repunere pe rol din 18 decembrie 2020, constituie subrogarea în toate actele procesuale formulate de cedent, conform art. II pct. 4 din contractul de cesiune, context în care trebuie înlăturate motivele împlinirii termenului legal de perimare.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea/casarea, în tot, a deciziei recurate, rejudecarea cauzei, iar pe fond respingerea excepției lipsei calității procesuale active a A., admiterea cererii formulate de D. S.A, în calitate de succesor cu titlu particular, respingerea excepției perimării și admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.

F. Hotărârea instanței de recurs.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2690 din 20 septembrie 2005, prima instanță, respectiv Tribunalul Constanța, secția Comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că acțiunea introductivă a fost formulată în calitatea pretinsă de acționar al S.C. C. S.A., însă, la aceea dată, reclamanta nu avea calitatea de acționar, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 1403 din vechiul C. civ., nu se puteau vinde drepturi litigioase viitoare, ci doar drepturi asupra cărora exista un proces în desfășurare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta-apelantă A., invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate, tocmai din perspectiva admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Or, instanța de apel nu trebuia să analizeze, în apel, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, raportat la cererea de repunere pe rol a cauzei, ci trebuia să analizeze, pe fond, susținerile reclamantei, în sensul dacă excepția lipsei calității procesuale active, reținută de prima instanță, este sau nu întemeiată, deoarece, acesta era obiectul căii de atac a apelului.

Prin urmare, în apel, reclamanta-apelantă avea calitate procesuală activă, deoarece ea contestase tocmai greșita reținere a primei instanțe în ce privește lipsa calității procesuale sale active în a formula cererea de chemare în judecată.

Ca atare, instanța de apel nu putea să analizeze, încă o dată, în apel, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în calea de atac a apelului, ci trebuia să analizeze dacă prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală cu privire la acest aspect.

În consecință, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 312 alin. (5) teza I din vechiul C. proc. civ., instanța de apel necercetând fondul cauzei cu privire la temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe în ce privește reținerea excepției lipsei calității procesuale active, motiv pentru care, Înalta Curte, va admite recursul declarat de recurenta A., va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului.

Totodată, în funcție de concluzia la care va ajunge cu privire la temeinicia și legalitatea sentinței apelate, relativ la critica formulată cu privire la excepția lipsei calității procesual active, instanța de apel va analiza sau nu și excepția perimării apelului formulat de apelanta-reclamantă.

În ce privește recursul formulat de recurenta D. S.A, va fi respins, ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. a) din vechiul C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele părților.

Atât în primă instanță, cât și în apel, recurenta D. S.A, nu a fost parte în proces, astfel încât nu poate fi parte nici în recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 316 din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 294 alin. (1) din același cod, în recurs nu se poate schimba calitatea părților, or, recurenta D. S.A, nu a avut nicio calitate în primă instanță și nici în apel, nu a formulat nici cerere de intervenție în interes propriu sau în interesul uneia dintre părți și nici nu și-a exhibat calitatea de succesor cu titlu particular în drepturile reclamantei, astfel încât recursul formulat de aceasta, față de cele arătate mai sus, apare ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 196/2021 din 19 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta D. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 4 noiembrie 2021.