ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2263/2021

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 79 coroborat cu art. 193 alin. (3), art. 80, art. 126, art. 127, art. 132, art. 144

2

, art. 144

3

, art. 144

4

, art. 155 alin. (4), art. 194, art. 195, art. 222, art. 272 alin. (1) lit. b), art. 275 lit. a) și b), art. 277 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 301, raportat la art. 308 teza finală din C. pen., art. 1914 și 2031 din C. civ., art. 5.2 din actul constitutiv.

Prin sentința civilă nr. 144/C din 29 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-au respins excepțiile netimbrării, lipsei semnării cererii introductive și lipsei calității de reprezentant a reclamantei B. S.R.L. și s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanți.

Prin decizia civilă nr. 29 din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.

Recurenții susțin că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra incidenței prevederilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 și a art. 5.2 din actul constitutiv, cu privire la interdicția asociatului administrator de a vota, aspect pe care îl consideră esențial în cauză.

Prin urmare, arată recurenții că instanța de apel nu a reținut faptul că asociatul C. are și calitatea de administrator, împreună cu soția sa D., aspect de altfel necontestat. Ori, tocmai această situație este esențială în cauză, adică interesul asociatului într-o operațiune determinată, respectiv votul său în A.G.A. cu privire la atragerea propriei răspunderi.

Recurenții susțin că potrivit raționamentului instanței de apel asociatul fraudat de asociatul administrator nu ar avea nicio cale legală de a opri activitatea ilicită a acestuia, care ar rămâne să administreze perpetuu.

Cu privire la votul privind angajarea răspunderii administratorilor, recurenții precizează că asociatul administrator nu poate vota.

Recurenții menționează că instanța trebuia doar să constate că s-a votat atragerea răspunderii administratorilor cu un procent de 100% din asociații cu drept de vot, iar ca efect al art. 155 din Legea nr. 31/1990 și art. 220 C. civ. mandatul administratorilor a încetat de drept.

Recurenții susțin că atât timp cât asociatul administrator a votat împotriva promovării acțiunii și implicit a încetării de drept a mandatului său, este cert că nu ar fi votat pentru înlocuirea administratorului indiferent care ar fi fost persoana care ar fi preluat funcția.

În acest sens, recurenții au invocat dispozițiile art. 846 alin. (1) lit. e) din C. civ., înlocuirea administratorului fiind un efect direct al încetării mandatului pentru ca societatea să-și poată îndeplini obligațiile în care este angrenată în circuitul economic.

De asemenea, recurenții susțin că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 199 din Legea 31/1990, art. 842 și art. 1918 C. civ. și art. 29 din Legea contabilității nr. 82/1991, în respectarea obligației administratorilor de a prezenta documentele societății.

Potrivit recurenților instanța de apel a fost în eroare în ceea ce privește solicitarea de a prezenta documentele societății, întrucât nu a fost învestită cu o acțiune în constatare, ci cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 199 din Legea nr. 31/1990 în vederea exercitării controlului.

La 3 iunie 2019 intimații-pârâți C. și D., au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că, pe de o parte, acțiunea reclamanților este neevaluabilă în bani iar litigiul are ca obiect o obligația de a face, potrivit art. 483 alin. (2) coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, decizia atacată nu este supusă recursului potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ.. De asemenea, intimații-pârâti au invocat inadmisibilitatea solicitării recurentei privind rejudecarea cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu art. 497 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, intimații-pârâți au solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La 28 iunie 2019 recurenții au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului și înlăturarea tuturor argumentelor intimaților.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 decembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 23 decembrie 2019 intimatul-pârât C. a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care a reiterat excepția inadmisibilității recursului și a solicitat plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 RON, depunând dovezi în acest sens.

Prin încheierea din 3 martie 2020, pentru considerentele menționate în cuprinsul acesteia, Înalta Curte a respins excepția inadmisibilității recursului invocată de intimați prin întâmpinare, a admis în principiu recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 29/2019 din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă și a stabilit termen de judecată la data de 12 mai 2020.

Prin încheierea din 12 mai 2020 s-a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020 și al dispozițiilor art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

Prin încheierea din 21 iulie 2020 s-a suspendat judecata recursului în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., până la desemnarea lichidatorului.

Prin referatul din 30 iunie 2021, întocmit potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a constatat că, prin încheierea nr. 391 din 13 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, a fost desemnat lichidator judiciar provizoriu C.I.I. F., motiv pentru care a fost stabilit termen de judecată la 2 noiembrie 2021, în vederea verificării subzistenței motivelor care au justificat suspendarea judecății cauzei.

În ceea ce privește excepția perimării recursului invocată de intimatul pârât C., Înalta Curte urmează a o respinge.

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei.

Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din 21 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., până la desemnarea lichidatorului.

Prin rezoluția nr. 103316 din 10.08.2020 pronunțată de ORC de pe lângă Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x din 10.08.2020, s-a înregistrat mențiunea privind numirea lichidatorului F..

Totodată, prin încheierea nr. 391 din 13.10.2020, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a deschis procedura simplificată a insolvenței și s-a desemnat lichidator judiciar provizoriu pe C.I.I. F..

Înalta Curte constată că termenul de perimare a început să curgă de la data de 10.08.2020, când părțile aveau posibilitatea să ia cunoștință de numirea lichidatorului judiciar prin publicarea rezoluției de numire a acestuia pe pagina de internet a ORC de pe lângă Tribunalul Sibiu, iar cursul acestuia a fost suspendat la 13.10.2020 potrivit art. 418 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței și desemnarea lichidatorului judiciar.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția perimării recursului întrucât termenul de perimare de 6 luni nu s-a împlinit, cursul perimării fiind suspendat atât timp cât durează procedura insolvenței, care în prezent nu a fost închisă.

În ceea ce privește recursul formulat de reclamanți, Înalta Curte urmează a-l respinge ca nefondat.

Critica recurenților privind nemotivarea hotărârii referitoare la interdicția asociatului administrator de a vota în A.G.A. din 08.05.2017 potrivit dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 și a art. 5.2 din actul constitutiv, circumscrisă motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondată.

Instanța de apel în mod just a analizat actiunea în răspundere a administratorilor din perspectiva normei de drept comun prevăzută la art. 220 C. civ., aplicabile în cauză, reținând că nu este întrunită unanimitatea cerută de art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1991, indiferent de motivul invocat de reclamanți, respectiv că intimatul C. a votat împotrivă sau că ar trebui să se abțină de la a participa la vot având în vedere și calitatea acestuia de administrator.

Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat critica reclamanților privind incidența dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 și a art. 5.2 din actul constitutiv, reținând că nu sunt aplicabile.

Prin urmare, se constată că hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis cât și cele pentru care s-au înlăturat criticile părților.

Critica recurenților privind încălcarea dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 31/1990 și a art. 5.2 din actul constitutiv întrucât instanța de apel trebuia să constate că s-a votat atragerea răspunderii administratorilor cu un procent de 100% din asociații cu drept de vot, subsumată motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondată.

În cauză, din cuprinsul hotărârii A.G.A. din 08.05.2017, rezultă că pe ordinea de zi, la punctul 2 a fost " numirea unui administrator pentru societate", iar la finalul punctul doi se arată că " nu se pot lua decizii, votul fiind 50- 50", vot de altfel însușit de toți asociații prin semnătură și necontestat ulterior prin promovarea unei acțiuni în anularea hotărârii.

Prin urmare, se constată că pe ordinea de zi nu a existat nici un punct referitor la atragerea răspunderii administratorilor și nici la revocarea ambilor administratori existenți.

În ceea ce privește atragerea răspunderii administratorilor aceasta a fost adusă în discuție de mandatarul cu procura specială al recurentei A., însă din conținutul acestei procuri nu rezultă că acesta ar fi avut mandat să propună sau să modifice ordinea de zi și nici să voteze alte aspecte care nu se regăsesc menționate pe ordinea de zi.

Înalta Curte constată că atât timp cât pe ordinea zi a figurat punctul privind numirea unui administrator nu se poate reține vreun conflict de interese în ceea ce îi privește pe pârâți.

Și în situația în care s-ar considera ordinea de zi suplimentată cu punctul privind atragea răspunderii administratorilor, dispozițiile art. 79 din Legea nr. 31/1990 și art. 5.2 din actul constitutiv nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acestea se referă la operațiuni determinate referitoare la activitatea societății, anumite tranzacții sau acte în care administratorul ar avea un interes pentru perfectarea acestora, iar atragerea raspunderii administratorilor nu se circumscrie acestora, contrar susținerilor recurenților.

De asemenea, și critica recurenților privind încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 155 din Legea 31/1990 și art. 220 C. civ., întrucât nu a constatat mandatul administratorilor încetat de drept de la data adoptării hotărârii AGA din 08.05.2017, este nefondată.

Înalta Curte constată că hotărârea AGA menționată nu a fost atacată de nici o persoană, urmând a considera că mențiunile din cuprinsul acesteia reprezintă voința asociaților, însușită prin semnătură, instanța neputând interveni asupra acestui aspect fără a fi sesizată cu o cerere de anulare a acestei hotărâri. Or, din cuprinsul hotărârii AGA rezultă că niciun punct din ordinea de zi nu a fost adoptat.

Dispozițiile art. 220 C. civ., invocate de recurenți, referitoare la faptul că atragerea răspunderii se poate supune la vot chiar dacă nu a fost pe ordinea de zi, nu este aplicabil având în vedere că mandatarul apelantei avea un mandat limitat la ordinea de zi privind numirea administratorului, neputând să completeze ordinea de zi cu acest punct și nici să voteze altceva decât era pe ordinea de zi.

Prin urmare, în situația în care s-ar considera completată ordinea de zi cu punctul referitor la atragerea răspunderii administratorului, instanța de apel în mod just a reținut că dispozițiile art. 220 C. civ. au caracter de normă generală și ele nu derogă de la prevederile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, incident în cauză.

Având în vedere că actul constitutiv nu prevede altfel iar acțiunea în atragerea răspunderii administratorilor are ca efect încetarea de drept a mandatului administratorilor și înlocuirea acestora, operațiune care implică modificarea actului constitutiv, se constată că pentru adoptarea hotărârii privind acțiunea în răspundere împotriva administratorilor este necesar votul tuturor asociaților.

Înalta Curte constată că doar un asociat a votat pentru demararea acțiunii în răspunderea administratorilor și nefiind întrunită unanimitatea cerută de art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, hotărârea nu s-a putut adopta.

În consecință, critica recurenților în sensul adoptării unei hotărâri privind atragerea răspunderii intimaților-pârâți, care conduce la încetarea de drept a calității de administrator, este neîntemeiată.

Criticile recurenților privind încetarea de drept a mandatului administratorilor potrivit dispozițiilor art. 155 din Legea 31/1990 și încălcarea dispozițiilor art. 846 alin. (1) lit. e) din C. civ., referitoare la înlocuirea administratorului ca efect direct al încetării mandatului, sunt invocate direct în recurs cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, aceaste critici nu pot fi primite având în vedere că au fost invocate omisso medio.

De asemenea, și critica privind încălcarea dispozițiilor art. 842 C. civ. și art. 29 din Legea contabilității nr. 82/1991, în respectarea obligației administratorilor de a prezenta documentele societății este invocată omisso medio, urmând a nu mai fi analizată.

Restul criticilor privind respectarea obligației administratorilor de a prezenta documentele societății sunt de fapt o reitare a motivelor de apel, prin care nu se critică argumentele instanței de apel care a considerat că nu se poate reține încălcarea de către pârâți a dreptului reclamantei de control asupra gestiunii societății, urmând a nu mai fi analizate.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. și B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 29/2019 din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Referitor la cererea intimatului-pârât C. privind obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată"

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile și în recurs conform art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea formulată în recurs, respectiv factura fiscală nr. x din 31.05.2019 în cuantum de 2.380 RON și extrasul emis de G. S.A. la 6 decembrie 2019.

Înalta Curte urmează să admită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 din C. proc. civ., având în vedere că recursul a fost respins ca nefondat, în acest fel dovedind o culpă procesuală care a produs un prejudiciu intimatului constând tocmai în cheltuielile de judecată efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția perimării invocată de intimatul pârât C..

Respinge recursul declarat de reclamanții A., în nume propriu și în calitate de reprezentant al S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 29/2019 din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenții reclamanți A. și S.C. B. S.R.L. să plătească intimatului pârât C. suma de 2.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2021.