ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2721/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 7 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C. și D., să se dispună:

- obligarea pârâților să încheie cu reclamanții un contract de cesiune, apt de transfer a dreptului de proprietate, asupra părților sociale din E. S.R.L. deținute de reclamanți către parați sau, în caz de refuz, sentința să țină loc de act apt de transfer al dreptului de proprietate asupra părților sociale;

- obligarea pârâților să predea reclamanților toate declarațiile necesare înregistrării calității lor de asociați si administrator după cum urmează: declarații autentificate date în fața notarului că nu sunt incompatibili cu calitatea de asociat și administrator, specimen de semnătura dat în fața notarului sau registrului, cazierul fiscal sub rezerva achitării unor daune de 100 RON/fiecare zi de întârziere de la momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la momentul predării efective a acestor documente necesare autorizării înregistrării calității de asociați a pârâților la Oficiul Registrului Comerțului;

- autorizarea reclamanților să efectueze înregistrarea mențiunilor în ORC cu privire la transferului dreptului de proprietate asupra părților sociale de la reclamanți către pârâți;

- obligarea pârâților la plata echivalentului în RON a sume de 3.000 Euro, calculat data plății;

- obligarea pârâților la plata sumei de 8848 RON reprezentând contravaloarea taxelor pe salarii achitate de reclamanți, taxe care conform antecontract reveneau pârâților;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1215/21.07.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2019 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții C. și D. ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 493/2021 din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins apelul declarat de reclamanții A. și B., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs recurenții-reclamanți A. și B., înregistrat la data de 3 iunie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenții-reclamanți, în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susțin că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală și solicită în principal, reanalizarea probatoriului administrat la instanța de fond, admiterea recursului și rejudecarea cauzei pe fond prin admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs au arătat următoarele:

Subsumat cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți A. și B. susțin că decizia din apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și redau în acest sens dispozițiile prevăzute de art. 1527 alin. (1) C. civ., art. 1669 alin. (1) C. civ. și art. 1279 C. civ.

Autorii recursului arată că, prima instanță și instanța de apel nu au stabilit că antecontractul de cesiune părți sociale nu este valabil încheiat, iar motivul pentru care a fost respinsă cererea de chemare în judecată este acela că în antecontract nu au fost înserate numărul de părți sociale care îi revine fiecăruia dintre cumpărători.

Astfel, recurenții susțin că deși au arătat că pârâții sunt soț și soție, instanța de fond nu a ținut cont de aceste argumente. În acest sens, arată că vor depune atașat prezentei cereri de recurs un email transmis de către pârâtul C. care confirmă acest aspect.

Așadar, recurenții susțin că inserarea în antecontractul de vânzare a numărului de părți sociale ar fi dus la o sistare parțială stării de devălmășie. Totodată, arată că antecontractul de vânzare cumpărare a fost redactat de către un profesionist, având dată certă, iar cei doi pârâți sunt soț și soție, sens în care, prin semnarea contractului, fără a se menționa cotele ce revin fiecăruia, aceștia au înțeles să dobândească părțile sociale în proprietate devălmașă.

În continuare, recurenții-reclamanți expun situația de fapt și arată că interesul fundamental în promovarea acțiunii și a apelului este rezultatul poziției lipsite de bună-credință a pârâților.

În final, recurenții-reclamanți au reluat susținerile din cererea de chemare în judecată și din cererea de apel referitoare la situația de fapt, concluzionând că se justifică pretențiile acestora privind obligarea intimaților-pârâți să încheie un contract de cesiune cu privire la părțile sociale din S.C. E. S.R.L., la plata sumei de 8848 RON și a echivalentului în RON a sumei de 3000 de euro.

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului formulat de recurenții-reclamanți, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de C. proc. civ. sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin cererea de recurs formulată de recurenții-reclamanți nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, instanța de recurs reține că aspectele criticate privind regimul matrimonial al intimaților-pârâți cu referire la înscrisurile pe care recurenții le-au depus la dosarul cauzei și care să facă dovada că intimații sunt căsătoriți, reprezintă chestiuni de netemeinicie asupra cărora instanța de recurs nu se poate pronunța, întrucât dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. impun examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, stabilirea situației de fapt fiind atributul instanțelor devolutive.

Or, în realitate, recurenții-reclamanți urmăresc readministrarea probatoriului în scopul demonstrării unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel cu privire la îndeplinirea condițiilor privind pronunțarea unei hotărâri care să consfințească cesiunea părților sociale.

Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situației de fapt.

Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurenților cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului. Simpla nemulțumire a recurenților cu privire la soluția pronunțată nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, deși recurenții-reclamanți au indicat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și au făcut referire la dispozițiile art. 1527 C. civ., art. 1669 C. civ. și art. 1279 C. civ., în realitate, nu au arătat în ce mod au fost nesocotite sau aplicate greșit dispozițiile legale menționate, astfel că instanța supremă contată că, din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă critici de nelegalitate care ar putea fi subsumate acestui text normativ.

Este reținută drept o critică de netemeinicie și cea prin care se arată că cei doi intimați sunt soț și soție, sens în care prin semnarea contractului au înțeles să dobândească părțile sociale în proprietate devălmașă, iar inserarea în antecontractul de vânzare a numărului de părți sociale ar fi dus la o sistare parțială a stării de devălmășie, întrucât urmărește o devoluțiune integrală a fondului și o readministrare a probatoriului, în vederea demonstrării unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel.

Nu în ultimul rând, instanța supremă reține că, fără a dezvolta adevărate critici de nelegalitate a deciziei atacate, recurenții-reclamanți au reluat susținerile din cererea de apel, asupra cărora au primit deja un răspuns.

Se tinde, așadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului, fapt ce reiese și din trimiterea pe care recurenții-reclamanți o fac la situația de fapt, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenții-reclamanți tind să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Din examinarea dispozițiilor imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reiese că instanța de recurs are a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din Cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În speță, instanța supremă reține, pentru argumentele pe care le-a expus, că susținerile din memoriul de recurs nu au aptitudinea de a reprezenta critici de nelegalitate și nici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocate exclusiv formal.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenții - reclamanți nu au formulat critici care să poată fi subsumate motivelor de recurs reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2) și 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 493/2021 din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 493/2021 din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2021.