ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2305/2021

HOTĂRÂRE

03.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2305/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat să se dispună anularea Documentului Constatator primar nr. 20254/14.08.2020 referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale, emis de pârâta Compania Națională de Investiții - " C.N.I." - S.A, privind Contractul nr. x/08.06.2015, având ca obiect proiectarea și execuția lucrărilor aferente obiectivului - "Sala de Sport cu tribună 180 locuri - comuna Tia Mare, jud. Olt".

Prin sentința civilă nr. 903/10.06.2021 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

În esență, Curtea de Apel București a reținut că nu este competent material să judece acțiunea formulată de reclamanta A. în raport de urmatoarele considerente:

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, între reclamantă, în calitate de antreprenor, și pârâtă, în calitate de achizitor, a fost încheiat Contractul de proiectare și execuție lucrări nr. x/08.06.2015, având ca obiect proiectarea și execuția lucrărilor aferente obiectivului - "Sala de Sport cu tribună 180 locuri - comuna Tia Mare, jud. Olt", în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea de Apel a reținut că față de obiectul acțiunii și data la care a fost înregistrată, pentru determinarea competenței de soluționare a prezentei cauze sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016.

De asemenea, instanța a arătat că raportat la invocarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 se impune a fi subliniat că inclusiv la art. 8 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 212/2018, legiuitorul a prevăzut în mod expres și imperativ că:

"Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.".

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului București și înregistrată pe rolul acesteia la data de 01.07.2021, sub nr. x/2021.

La termenul de judecată din 27 septembrie 2021, Tribunalul București, secția a VI - a civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 2221 din 27 septembrie 2021, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În esență, Tribunalul București, secția I civilă a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea unui document constatator emis de pârât, în conformitate cu dispozițiile art. 166 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice din 02.06.2016, aprobate prin H.G. nr. 395/2016 .

Instanța a reținut că obiectul acțiunii judiciare îl constituie așadar anularea unui act administrativ, iar nu o cerere de reziliere a unui contract administrativ, astfel cum a considerat instanța de trimitere.

De asemenea, arată instanța, litigiul nu decurge din executarea contractului administrativ încheiat de părțile litigante, nu vizează executarea acestuia, ori aplicarea unei sancțiuni pentru executarea necorespunzătoare, ci are un obiect clar determinat, respectiv anularea documentului constatator final, emis de autoritatea contractantă după finalizarea raportului juridic izvorât din contractul administrativ.

Astfel, arată Tribunalul, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede:"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de (…) autoritățile publice centrale (…) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".

Mai reține instanța, întrucât prin cererea de chemare în judecată a fost contestat un document constatator emis de o autoritate publică centrală în executarea unui contract de achiziție publică, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține, conform art. 166 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, corelate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de apel București.

Valorificând prevederile legale evocate, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect anulare contract administrativ, prin care reclamanta A. a solicitat să se dispună anularea Documentului Constatator primar nr. 20254/14.08.2020 referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale, emis de pârâta Compania Națională de Investiții - " C.N.I." - S.A, privind Contractul nr. x/08.06.2015.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, față de obiectul acțiunii și data la care a fost înregistrată prezenta acțiune, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții legale care prevăd: "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Totodată, instanța supremă va avea în vedere și dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 212/2018 potrivit cu care:

"Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun."

În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.