ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 799/2021

HOTĂRÂRE

30.03.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 799/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată la data de 11 septembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Calafat, sub nr. x/2019, reclamanții Comuna Poiana Mare prin primar și Primarul Comunei Poiana Mare au chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 58.800 RON, plus TVA, în total 69.688 RON, sumă plătită de Unitatea Administrativ Teritorială Poiana Mare, plus penalități și majorări de întârziere, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului.

S-a arătat că, în fapt, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Poiana Mare a încheiat cu pârâta S.C. A. S.R.L. contractul nr. x/16.09.2013 în sumă de 58.200 RON la care se adaugă TVA-ul de 24%, în total 69.688 RON, având ca obiect furnizare și instalare de program software de colectare a veniturilor și a registrului agricol.

Pârâta S.C. A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Calafat și declinarea soluționării cauzei la instanța competentă, respectiv Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere că sediul pârâtei este în Municipiul București și că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (Legea contenciosului administrativ).

Prin sentința civilă nr. 212/2019 din 11 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Calafat invocată de pârâtă prin întâmpinare și s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanții Comuna Poiana Mare prin primar și Primarul Comunei Poiana Mare împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L., având ca obiect pretenții, în favoarea Tribunalului București.

Judecătoria Calafat a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 "contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice sunt asimilate actelor administrative", iar conform art. 2 alin. (1) lit. f) din același act normativ "contenciosul administrativ este activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ".

De asemenea, a reținut că potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.

Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1464/2020 din 2 iunie 2020, a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, invocată din oficiu, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Dolj, secția Civilă.

Sub aspectul excepției necompetenței materiale - funcționale și teritoriale, Tribunalul București a reținut următoarele:

În cauză, reclamanții Comuna Poiana Mare și Primarul Comunei Poiana Mare au chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 58.800 RON plus TVA (69.688 RON), precum și la plata penalităților și a majorărilor de întârziere, ca urmare a executării necorespunzătoare a contractului de furnizare nr. x din 16 septembrie 2013 încheiat între părți, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică.

Fiind vorba despre un litigiu care decurge din executarea unui contract administrativ de achiziție publică, sub aspectul competenței de soluționare, sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data sesizării instanței de judecată, conform cărora "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 din C. proc. civ., Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale-funcționale și teritoriale invocată din oficiu și a înaintat dosarul în vederea soluționării Tribunalului Dolj, secția Civilă, instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

Prin sentința nr. 222/2020 din 6 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a reținut că reclamanții au dedus judecății un litigiu care decurge din executarea unui contract administrativ de achiziție publică și că sunt aplicabile prevederile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data sesizării instanței de judecată, însă raportat la dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ. și la cuantumul pretențiilor formulate prin acțiunea introductivă, instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante este Judecătoria Calafat.

Prin sentința civilă nr. 1 din 12 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr. x/2019, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În cuprinsul acestei sentințe s-a reținut că există declinări succesive în cauză și că Tribunalul Dolj și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Calafat, judecătorie care anterior se declarase necompetentă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secțiaa II-a Civilă, sub nr. x/2019, la data de 25 ianuarie 2021.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza a II-a din C. proc. civ., există conflict negativ de competență în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat, instanță care își declinase anterior competența în favoarea Tribunalului București.

Așa fiind, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat, pentru următoarele considerente:

Acțiunea promovată de reclamanții Comuna Poiana Mare prin primar și Primarul Comunei Poiana Mare vizează obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 58.800 RON, plus TVA, în total 69.688 RON, sumă plătită de Unitatea Administrativ Teritorială Poiana Mare, plus penalități și majorări de întârziere, calculate până la data achitării integrale a prejudiciului.

Așadar, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unui litigiu care derivă din executarea necorespunzătoare a contractului de furnizare nr. x din 16 septembrie 2013 încheiat între părți, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, care are natura unui contract de achiziție publică, administrativ.

Prin urmare, legea în vigoare aplicabilă în speță este O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, iar actul normativ aplicabil soluționării litigiilor ce derivă din executarea contractelor de achiziții publice este Legea nr. 101/2016.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Calafat la 11 septembrie 2019, ulterior datei de 8 august 2018, când a intervenit modificarea Legii nr. 101/2016 prin O.U.G. nr. 45/2018 și prin Legea nr. 212/2018.

Cea mai importantă dintre modificările aduse de Legea nr. 212/2018, constă în separarea competenței materiale în soluționarea litigiilor decurgând din contractele administrative.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, text nou introdus prin Legea nr. 212/2018, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Având în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată și faptul că sediul autorității contractante se află în circumscripția Judecătoriei Calafat, rezultă că aceasta este instanța civilă de drept comun competentă să soluționeze cauza.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.