ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2296/2021

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2021

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 februarie 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator B., a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.R.L., reprezentată prin administrator D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23 ianuarie 2019 intervenit între părți, în valoare de 80.000 euro, având ca obiect vehiculul marca x, nr. de identificare x, cu carte de înmatriculare x; repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, respectiv obligarea societății pârâte la restituirea sumei de 140,496 RON, echivalentul a 30.000 euro, reprezentând c/val a trei rate achitate și a sumei de 27.264,24 RON, reprezentând TVA-ul achitat la cele trei facturi; instituirea unui drept de retenție asupra vehiculului marca x, nr. de identificare x, cu carte de înmatriculare x, până la achitarea de către pârâtă a sumelor solicitate la petitul doi al acțiunii și obligarea pârâtei la plate cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 108 din 8 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator B., pentru comunicarea actelor de procedură, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., reprezentată prin administrator D., având ca obiect rezoluțiune contract; s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23 ianuarie 2019 încheiat între părți; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului; a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 170760,24 RON reprezentând sumele achitate de reclamantă în temeiul contractului; s-a dispus instituirea unui drept de retenție asupra vehiculului marca x cu nr. de identificare x și carte de înmatriculare x, în favoarea reclamantei în raport cu pârâta, până la achitarea de către pârâtă a sumelor la care a fost obligată prin prezenta hotărâre; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7413 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 341 din 27 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost respins apelul declarat de C. S.R.L.

Împotriva deciziei nr. 341 din 27 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs C. S.R.L.

În motivarea cererii, după prezentarea situației de fapt, recurenta arată că instanța de apel: 1. a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv art. 480 alin. (3) coroborat cu art. 479, art. 13 și art. 14 C. proc. civ., din moment ce a reținut că în fața instanței de fond s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23 ianuarie 2019 încheiat între părți pentru viciul ascuns al bunului, iar instanța de apel a înlăturat aceste considerente reținând rezoluțiunea contractului pentru garanția împotriva evicțiunii (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.); 2. prin decizia nr. 341 din 27 mai 2021 a încălcat regulile de procedură, respectiv dispozițiile art. 425 C. proc. civ., fără a rezulta în mod clar care dintre cele două garanții a fost avută în vedere de către Tribunalul Gorj; 3. decizia nr. 341 din 27 mai 2021 a încălcat dispozițiile art. 1695 și următoarele din C. civ. (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.). Recurenta arată că intimata-reclamantă a avut folosința bunului, iar faptul că nu se poate efectua înmatricularea basculantei, marca x, nu atrage răspunderea vânzătoarei din perspectiva garanției contra evicțiunii; 4. decizia nr. 341 din 27 mai 2021 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 14 din C. civ. potrivit cărora orice persoană fizică sau juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de motivele invocate și apărările formulate Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Prin invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 480 alin. (3), art. 479, art. 13 și art. 14 C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, instanța de apel a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil prevăzute de dispozițiile art. 13 și art. 14 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (6) C. proc. civ., instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil dezbaterii contradictorii.

Art. 13 alin. (3) teza a II-a prevede că părțile pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Este adevărat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat răspunderea pârâtei atât pentru evicțiune cât și pentru vicii ascunse, însă din motivarea sentinței civile nr. 108 din 8 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj nu rezultă concret temeiul de drept pentru care dintre cele două instituții s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 23 ianuarie 2019 încheiat între părțile litigante.

Referitor la acest aspect, instanța de apel a reținut că, chiar dacă au fost prezentate cele două instituții juridice, respectiv garanția pentru vicii și garanția pentru evicțiune concluzia Tribunalului Gorj a fost una clară, considerând că sunt incidente prevederile art. 1710, art. 1712 C. civ., adică garanția contra viciilor.

Instanța de apel, deși a reținut că tribunalul a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 1710, art. 1712 din C. civ., adică, garanția contra viciilor, a constatat că în speță operează instituția garanției contra evicțiunii motivând că nu se pune problema unei situații de fapt, a unui defect fizic, ci a unui viciu juridic.

Procedând în acest mod, instanța de apel a înlăturat considerentele hotărârii primei instanțe care priveau instituția garanției contra viciilor bunului și a constatat aplicabilă instituția garanției contra evicțiunii fără a pune în discuția părților și fără a da posibilitatea acestora să își formuleze apărări în acest sens, încălcând principiile contradictorialității și a dreptului la apărare.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe în vederea respectării principiilor fundamentale care guvernează procesul civil reglementate de dispozițiile art. 13 și art. 14 C. proc. civ.

Față de efectul produs ca urmare a admiterii recursului și casarea deciziei recurate pentru nerespectarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu va mai analiza celelalte motive invocate de către recurentă.

Potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța de fond va judeca din nou în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 341/2021 din 27 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 3 noiembrie 2021.