ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2272/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2272/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021
Asupra excepției nulității recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2019, creditoarea A. S.R.L., prin administrator judiciar B. S.P.R.L., a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei C. S.R.L.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 5, art. 70 și urm. din Legea 85/2014 și art. 663 C. proc. civ.
Prin sentința 4728 din 09.11.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins excepția netimbrării contestației, s-a admis contestația debitorului și s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea A. S.R.L. a formulat apel la 21 ianuarie 2021, prin care a solicitat anularea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei C. S.R.L.
Prin încheierea din 6 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării apelului având în vedere lipsa părților și faptul că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva acestei încheieri la 23 aprilie 2021creditoarea A. S.R.L., prin administrator judiciar B. S.P.R.L., a formulat recurs în temeiul art. 415 C. proc. civ., prin care a învederat că stăruie în judecata apelului. Recurenta nu indicat niciun motiv în susținerea recursului.
La termenul din ședința publică de la 2 noiembrie 2021, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut următoarele:
Art. 483 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" iar, potrivit art. 486 alin. (3) din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".
În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancționată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.
Prin urmare, controlul judiciar exercitat pe calea recursului nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În cauză, se constată că recursul declarat nu cuprinde nicio critică a încheierii atacate, prin care a fost suspendată judecarea apelului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurenta învederând că stăruie în judecata apelului.
Prin urmare, recurenta nu arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea încheierii recurate, prin raportare la soluția de suspendare a cauzei dispusă de instanța de apel și la argumentele folosite în fundamentarea acesteia.
Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesară efectuarea unei analize a conformității încheierii atacate cu normele de drept aplicabile și întemeierea recursului pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege pentru a se putea efectua controlul de legalitate a deciziei recurate.
În consecință, întrucât recurenta nu prezintă veritabile critici ale încheierii atacate, nefiind indicat în ce constă nelegalitatea acesteia din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod intervine sancțiunea nulității recursului pentru nemotivarea recursului.
În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute strict și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate conform art. 489 alin. (3) din același cod, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. S.P.R.L., împotriva încheierii din 6 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. S.P.R.L., împotriva încheierii din 6 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2021.