ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2265/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2265/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 decembrie 2019 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial și Civil de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Județului Neamț, sub nr. x/2019, reclamantul Trustul de Lucrări Speciale și Izolații Tehnologice S.A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Județeană Apa Serv S.A. la plata sumei de 1.508.247 RON cu TVA, cu titlu de primă de optimizare și suportarea cheltuielilor de soluționare a litigiului.
Cererea formulată de reclamantă nu a fost motivată în drept.
Prin sentința arbitrală nr. 1 din 21 august 2020, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Neamț, în dosarul nr. x/2019, s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta la plata sumei de 416.590 RON plus TVA, reprezentând contravaloarea primei de optimizare conform pct. 13.2.c din contractul de lucrări de construcții încheiat între părți, s-a admis în parte cererea de cheltuieli de arbitraj și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de arbitrare compuse din 8.352,72 RON plus TVA, reprezentând taxe de arbitraj și suma de 6000 RON, reprezentând onorariu expert tehnic.
La 28 octombrie 2020, împotriva acestei sentințe pârâta Compania Județeană Apa Serv S.A. a formulat acțiune în anulare, în temeiul art. 608 lit. h) C. proc. civ., prin care a solicitat anularea hotărârii arbitrale atacate și, în urma rejudecării cauzei în fond, respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca fiind tardiv introdusă față de dispozițiile art. 20.1 din Condițiile Generale ale Contractului CL4, sens în care a solicitat instanței să constate decăderea din dreptul de a mai pretinde orice altă sumă de bani ca urmare a executării Contractului, iar în subsidiar, ca fiind prescrisă față de prevederile art. 14.7 din Contract coroborat cu art. 2524 și art. 2526 C. civ.
Totodată, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 25/2021 din 4 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a constatat nulitatea acțiunii în anularea sentinței arbitrale nr. 1 din 21 august 2020 a Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Neamț, pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 611 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri la 14 aprilie 2021 pârâta Compania Județeană Apa Serv S.A. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării acțiunii în anulare.
Recurenta susține că prima instanță a încălcat prevederile art. 1 alin. (1) și (2) C. civ., principiul general de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus și a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 184 alin. (1) și art. 185 alin. (1) coroborate cu art. 611 alin. (1) și art. 485 alin. (2) C. proc. civ.
Apreciază recurenta că în mod greșit curtea de apel a reținut că dispozițiile art. 485 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, întrucât sunt norme specifice căii extraordinare de atac a recursului.
Potrivit recurentei, curtea de apel nu era obligată să aplice sancțiunea anulării acțiunii atât timp cât pârâtul nu a invocat prin întâmpinare nerespectarea termenului prevăzut de art. 611 alin. (1) C. proc. civ., iar din dosar nu rezultă că a fost depusă peste termen.
Contrar celor reținute de curtea de apel, recurenta susține că sentința arbitrală a fost comunicată la sediul ales al societății de avocatură, la data de 21 septembrie 2020.
La 14 iunie 2021 intimatul Trustul de Lucrări Speciale și Izolații Tehnologice S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute expres la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La 12 iulie 2021 părâta Compania Județeană Apa Serv S.A. a formulat raspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului ca neîntemeiată și admiterea căii extraordinare de atac.
Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:
Înalta Curtea constată că argumentele dezvoltate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se circumscriu, de fapt, motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod, întrucât acestea deduc instanței de control aplicarea normelor de procedură privind termenul de depunere a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale și posibilitatea instanței de a invoca din oficiu tardivitatea depunerii acțiunii potrivit art. 184 alin. (1) și art. 185 alin. (1) coroborate cu art. 611 alin. (1) și art. 485 alin. (2) C. proc. civ., precum și încălcarea art. 1 alin. (1) și (2) C. civ. și a principiului general de drept ubi le non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", acest motiv cuprinzând toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, altele decât cele prevăzute la pct. 1-4 al alin. (1) de la art. 488 din același cod, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
Criticile recurentei privind încălcarea de către curtea de apel a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) C. civ. și a principiului general de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, întrucât a reținut că prevederile art. 485 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile acțiunii în anularea unei hotărâri arbitrale, sunt nefondate.
Potrivit art. 485 alin. (2) C. proc. civ. "dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen".
Din cuprinsul textului de lege evocat rezultă că instanța de recurs are obligația, în situația în care din dosar rezultă că recursul a fost depus peste termen, să constate tardivitatea acestuia chiar dacă intimatul nu a invocat acest incident procedural.
Instanța de apel, în mod just, a reținut că dispozițiile art. 485 alin. (2) C. proc. civ., invocate de recurentă, nu sunt dispoziții generale în materia termenelor procedurale pentru a fi aplicabile și acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, ci sunt dispoziții specifice recursului. În situația în care legiuitorul ar fi dorit aplicarea acestei dispoziții și acțiunii în anularea hotărârii arbitrale ar fi prevăzut o normă de trimitere în acest sens, cum de altfel a procedat în privința suspendării executării la art. 612 teza a II-a C. proc. civ. și executării silite a hotărârii arbitrale la art. 615 teza a II-a din același cod.
Regulile de procedură privind soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale sunt prevăzute la art. 608-613 ale titlului V din Cartea a IV-a a C. proc. civ., separat de normele privind procedura contenciosă, iar în cuprinsul acestora nu există nicio normă de trimitere la prevederile art. 485 alin. (2) C. proc. civ.
Având în vedere că dispozițiile art. 485 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, critica recurentei privind aplicarea în mod greșit de către curtea de apel a sancțiunii anulării acțiunii pentru depunerea peste termenul imperativ prevăzut de art. 611 alin. (1) C. proc. civ., fără ca această neregularitate să fi fost invocată prin întâmpinare, este în mod evident nefondată.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect curtea de apel a calculat termenul de o lună prevăzut de art. 611 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 din același cod, și a reținut că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost depusă peste termenul legal, sancțiunea fiind cea prevăzută de art. 185 alin. (1) teza finală, respectiv nulitatea acesteia.
Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de pârâta Compania Județeană Apa Serv S.A. împotriva sentinței nr. 25/2021 din 4 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Compania Județeană Apa Serv S.A. împotriva sentinței nr. 25/2021 din 4 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2021.