ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 896/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, la data de 09.04.2019, reclamanta Compania Județeană Apa Serv S.A. a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei totale de 417.690,2 RON, reprezentând dobânzi achitate angajaților care nu au beneficiat de salariul impus de prevederi legislative (257.209 RON), respectiv cheltuieli de judecată aferente litigiilor de muncă prin care angajații societății au solicitat acordarea unor drepturi salariale (160.481,2 RON). A solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 938/C din 20 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității și a anulat acțiunea privind pe reclamanta Compania Județeană Apa Serv S.A. și pârâtul A., pentru lipsa calității de reprezentant a persoanei care a formulat-o pentru societatea reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Compania Județeană Apa Serv S.A., solicitând schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii excepției lipsei calității de reprezentant a persoanei care a formulat acțiunea ca neîntemeiată și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Respinge excepția nulității apelului.

Prin decizia nr. 105/2020 din 25 iunie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul promovat de apelanta-reclamantă Compania Județeană Apa Serv S.A. Piatra Neamț, împotriva sentinței civile nr. 938/C din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât A., a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâtul A., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe sau unei instanțe de același grad, pentru a realiza o nouă judecată a apelului.

Prioritar, recurentul a formulat, în baza dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., o cerere de repunere în termenul de recurs.

Aplicând regulile de calcul prevăzute de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ. raportat la art. 181 alin. (1) pct. 3 din același cod, recurentul arată că termenul de 30 zile se împlinea la data de 21.09.2020, aceasta fiind ultima zi pentru exercitarea și motivarea căii de atac a recursului.

Susține că, anterior acestei date, avocatul anume desemnat fusese depistat infectat cu virusul ARN SARS-CoV-2, conform buletinului de analiză emis la data de 17.09.2020, precum și a celui din data de 05.10.2020 (ambele anexate pentru conformitate).

Prin urmare, avocatul care ar fi putut exercita recursul, anume desemnat, se afla, pe de o parte, în incapacitate medicală, iar pe de altă parte, sub imperiul interdicțiilor legale de părăsire a domiciliului timp de 14 zile după confirmarea infectării și în ziua testării - aspecte probate cu acte medicale și lege - motiv care a intervenit înainte de împlinirea termenului legal pentru exercitarea și motivarea căii de atac.

În contextul sus-redat, recurentul opinează că cerința "motivului temeinic justificat" este îndeplinită, cu cât exercita recursul în interiorul termenului legal prevăzut de art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., calculat de la data la care cauza împiedicării a încetat (17.09.2020 atestare prezenta ARN SARS-CoV-2 + 14 zile carantina și tratament = 01.10.2020, prima zi de încetare a carantinei fiind 02.10.2020) - renunțând inclusiv la beneficiul acordat de art. 186 alin. (2) teza I C. proc. civ., după cum reiese din buletinul de analiză emis la data de 05.10.2020, care atestă lipsa negativării, deci a încetării cauzei împiedicării sub aspect medical și a momentului declarării căii de atac (înaintea împlinirii celor 30 de zile).

Fata de cele arătate, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de formulare și motivare a recursului și să se ia act că recursul, sub condiția admiterii cererii de repunere în termen, este promovat și motivat în termen.

Totodată, recurentul consideră că recursul este admisibil și invocă motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul critică, în esență, modul de soluționare a excepției nulității apelului invocată prin întâmpinarea formulată în apel privind nevalabilitatea mandatului convențional al avocatului și modul și considerentele prin care instanța a soluționat această excepție.

De asemenea, critică modul de aplicare, prin decizia recurată, a dispozițiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, față de dispozițiile art. 2023 alin. (1) C. civ. și art. 84 alin. (1) C. civ., din perspectiva lipsei de valabilitate și legalitate a mandatului avocatului.

Intimata-reclamantă S.C. COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de repunere în termen, respingerea recursului ca neîntemeiat, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 27 ianuarie 2021 s-a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la data de 7 aprilie 2021.

Cu privire la cererea de repunere în termen, formulată de recurentul-pârât A., Înalta Curte o va respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

Din analiza prevederilor legale enunțate reiese că pentru a beneficia de repunerea în termen este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac, respectiv 30 zile de la încetarea împiedicării.

Astfel, instituția de drept procesual a repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive temeinic justificate nu și-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ.

În lumina reglementărilor legale mai sus evocate, este cert că intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda acest beneficiu părții și nu reprezentantului său convențional.

În speță, recurentul a solicitat repunerea în termenul de declarare a cererii de recurs motivat de faptul că avocatul desemnat în cauză a fost în incapacitate medicală, fiind depistat infectat cu virusul ARN SARS-CoV-2, conform dovezilor depuse la dosar.

Înalta Curte statuează că poate constitui un motiv temeinic justificat pentru depășirea unui termen procedural legal îmbolnăvirea părții și spitalizarea sa, nicidecum a reprezentantului său convențional, situație invocată în cauza pendinte judecății.

De altfel, conform dispozițiilor C. proc. civ. (art. 148 alin. (2), art. 149 alin. (4), art. 199 alin. (1), art. 154 alin. (6) avocatul recurentului avea posibilitatea transmiterii în termenul legal, la instanță, prin fax sau poștă electronică a cererii de recurs.

Mai mult, conform art. 234 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, "în cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional, își va asigura substituirea, inclusiv printr-un avocat care își desfășoară activitatea într-o altă formă de exercitare a profesiei, dacă în prealabil obține acordul clientului în acest scop", ținând cont și de faptul că în cadrul unui cabinet individual își pot desfășura activitatea un avocat definitiv, singur sau împreună cu alți avocați colaboratori, astfel cum, cu referire la această formă de exercitare a profesiei de avocat, prevede art. 5 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

În consecință, motivul invocat de apărătorul recurentei în justificarea împiedicării de a declara recurs în termenul prevăzut de lege nu are aptitudinea de a fi circumscris motivului temeinic justificat prevăzut de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., astfel că cererea de repunere în termenul de declarare a recursului va fi respinsă.

Examinând, în consecința respingerii cererii de repunere în termen, cererea de recurs prin prisma excepției de tardivitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată și reține următoarele:

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Textul de lege anterior evocat stabilește că durata termenului de recurs este de 30 zile, iar momentul de la care începe să curgă coincide cu data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părții din exercițiul acestui drept.

Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ. "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți", iar conform art. 10 din același cod, "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător(...)".

Hotărârea recurată a fost comunicată recurentului-pârât A. la 21 august 2020, astfel că începutul termenului legal de recurs se raportează la această dată.

Fiind un termen stabilit pe zile, în cauză devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

În condițiile în care termenul de recurs de 30 zile a început să curgă la 21 august 2020, rezultă că acesta s-ar fi împlinit în ziua de 21 septembrie 2020, luni, zi lucrătoare.

Cu privire la data declarării recursului, Înalta Curte constată că recurentul a expediat prin poștă cererea de recurs, la data de 30 octombrie 2020, astfel cum aceasta este menționată pe nota de inventar de la dosar, fiind depășit termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, care s-a împlinit la data de 21 septembrie 2020.

În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, având în vedere că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului imperativ de 30 zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., în speță devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) din același act normativ, consecința fiind aceea a respingerii ca tardiv a recursului.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției tardivității recursului, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) și art. 485 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 105/2020 din 25 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte îl va obliga pe recurent la plata sumei de 2718,95 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV S.A., conform dovezilor depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 105/2020 din 25 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă pe recurentul -pârât A. la plata sumei de 2718,95 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C. COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.