ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 911/2019

Ședința publică din data de 18 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra - Neamț la data de 25 aprilie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV S.A. NEAMȚ a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare și întoarcerea executării silite, împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc "B.", în dosarul de executare nr. 70/2018, deschis la cererea creditorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1420/2017 a Tribunalului Neamț, solicitând: anularea încheierii din data de 12.04.2018 în dosarul nr. x/2018 al B.E.J. "B.", prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită; anularea încheierii de încuviințare executare silită nr. x/2018 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în cadrul dosarului nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc "B."; întoarcerea executării silite și obligarea salariatului A. la plata sumei de 10.911,4 RON, precum și anularea raportului de expertiză efectuat de C..

La solicitarea instanței, la data de 06.11.2018, contestatoarea a depus la dosar precizări, arătând că înțelege să formuleze și contestație cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (hotărârea Curții de Apel).

La termenul de judecată din data de 21.11.2018, în raport de obiectul contestației la executare, astfel cum a fost lămurit prin cererea depusă la data de 6.11.2018, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Piatra-Neamț și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Prin sentința civilă nr. 4847/2018, pronunțată la data de 21 noiembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Piatra- Neamț, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Piatra-Neamț, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la titlu, contestație la executare și întoarcere executare, formulate de contestatoarea Compania Județeană APA SERV S.A. Neamț, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Petenta Compania Județeană Apa Serv S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul A., anularea încheierii din data de 12.04.2018 din dosarul nr. x/2018 al BEJ B. de stabilire a cheltuielilor de executare, anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 1179/2018 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2018 al BEJ B., întoarcerea executării silite și obligarea salariatului A. la plata sumei de 10.911,4 RON și anularea raportului de expertiză efectuat de C..

Totodată, aceasta a arătat că a înțeles să formuleze și contestație cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

S-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 714 C. proc. civ. "contestația se introduce la instanța de executare" iar "contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.."

Totodată, dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "în cazul în care mai multe capete principale de cerere ... au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Instanța a reținut că executarea silită declanșată la cererea intimatului are la bază dispozițiile titlurilor executorii reprezentate de sentința nr. 1420/7.07.2017 a Tribunalului Neamț și decizia Curții de Apel Bacău nr. 33/22.01.2018 pronunțate în dosarul nr. x/2016 prin care a fost modificată în parte sentința apelată cu privire la modalitatea de calcul a drepturilor salariale.

Totodată, având în vedere dispozițiile deciziei Curții de Apel, petenta a arătat că formulează contestație cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, aspect care se coroborează cu apărările din acțiunea introductivă în care se menționează greșita stabilire a creanței de către executorul judecătoresc și în mod concret lipsa unei creanțe susceptibile de executare silită.

Având în vedere că acestea reprezintă critici specifice unei contestații la titlu, instanța a apreciat că analizarea lor este de competența instanței care a pronunțat hotărârea, respectiv, Curtea de Apel Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, la data de 03 decembrie 2018, sub nr. x/2018.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 228/2019, pronunțată la data de 04 martie 2019, în dosarul nr. x/2018, a disjuns capetele de cerere având ca obiect contestație la executare și întoarcere executare silită; a declinat competența de soluționare a acestora în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență; a respins ca nefondată contestația la titlu formulată de contestatoarea COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV S.A. NEAMȚ, în contradictoriu cu intimatul A..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Curtea a reținut incidența în speță a disp. art. 99 alin. (1) C. proc. civ. conform cu care " când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte sau cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte . Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența".

Potrivit disp. art. 714 alin. (1) C. proc. civ. - "contestația la executare se introduce la instanța de executare", iar art. 651 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organelor de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În speță, a reținut Curtea, sediul debitorului se află în Piatra Neamț, astfel încât competența de soluționare a capetelor de cerere având ca obiect contestația la executare și întoarcerea executării aparține Judecătoriei Piatra Neamț.

Având în vedere disp. legale sus- menționate, Curtea de Apel a admis excepția necompetenței materiale și în baza art. 132 alin. (2) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Piatra - Neamț și Curtea de Apel Bacău- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamț, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv, delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Întrucât ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost interpretarea diferită a conținutului cererii de sesizare, respectiv a cererii precizatoare, depuse ulterior de către contestatoare, pentru stabilirea competenței materiale este necesar a se identifica obiectul cererii, în funcție de care se va determina și instanța competentă în soluționarea cauzei.

Din cuprinsul cererii de sesizare a instanței, reiese că contestatoarea Compania Județeană Apa Serv S.A. Neamț a învestit Judecătoria Piatra- Neamț cu o contestație la executare și cerere de întoarcere a executării silite, prin care a solicitat: anularea încheierii din data de 12.04.2018 în dosarul nr. x/2018 al B.E.J. "B.", prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită; anularea încheierii de încuviințare executare silită nr. x/2018 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în cadrul dosarului nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc "B."; întoarcerea executării silite și obligarea salariatului A. la plata sumei de 10.911,4 RON, precum și anularea raportului de expertiză efectuat de C..

De asemenea, prin cererea precizatoare formulată ulterior, la data de 06 noiembrie 2018, a invocat și necesitatea lămuririi dispozitivului hotărârii judecătorești reprezentate de Decizia nr. 33/2018 din 22 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bacău cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Atât practica, cât și doctrina au confirmat faptul că pe parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătorești, ca fază finală a procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluționare legiuitorul a ales să o reglementeze în Cartea a V-a, cap. VI, Noul C. proc. civ., intitulată Contestația la executare.

Dispozițiile art. 712 din actul normativ mai sus menționat, în temeiul cărora contestatoarea și-a întreprins demersul judiciar, prevăd că "(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

(2)

Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale."

Din interpretarea literală a dispozițiilor legale menționate, reiese că prevederile art. 712 C. proc. civ. reprezintă cadrul legal pentru controlul legalității executării silite în situația în care pe parcursul derulării acesteia, părțile sau terții sunt vătămați de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.

Pe de altă parte, contestația la titlu este instituția destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fiind "apanajul" exclusiv al căilor de atac.

Prin urmare, prin intermediul contestației la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuție dispozitivul unei hotărâri judecătorești definitive, soluție ce ar putea afecta grav principiul autorității de lucru judecat.

În cauza supusă analizei, prin precizarea depusă ulterior cererii de sesizare și a cărei natură juridică a fost interpretată în mod diferit de către instanțele aflate în conflict, contestatoarea a invocat necesitatea lămuririi titlului executoriu, pe calea contestației la titlu, care a fost analizată de către Curtea de Apel Bacău (instanță competentă, în lumina dispozițiilor art. 714 alin. (3) "Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută."), urmare disjungerii de celălalt demers de care a uzitat, contestația la executare.

Prin urmare, din această perspectivă, celelalte solicitări ale contestatoarei în legătură cu modalitatea în care a fost pusă în executare hotărârea judecătorească, atrag incidența dispozițiilor art. 712 și urm. C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează soluționarea incidentelor apărute în cursul executării silite, obiectul cererii formulate de contestatoare fiind reprezentat, în acest caz, doar de contestație la executare.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., când, reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența."

De asemenea, art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. "contestația se introduce la instanța de executare", însă alin. (3) al aceluiași text legal stabilește, cu caracter de excepție de la alin. (1), "contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută".

Pornind de la conținutul dispozițiilor legale mai sus evocate, Înalta Curte constată, în raport cu cererile deduse judecății, că nu ne aflăm într-una dintre ipotezele prescrise de art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât competența de soluționare a contestației la executare și a cererii privind întoarcerea executării silite, care au format obiectul disjungerii de contestația privind lămurirea titlului executor, revine instanței de executare, determinată potrivit regulilor enunțate de art. 651 din C. proc. civ., și anume- în speță, Judecătoriei Piatra - Neamț.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Întrucât părților nu li se permite să deroge de la dispozițiile art. 651 C. proc. civ., prin alegerea unei alte instanțe decât cea de executare, rezultă că aceste dispoziții legale instituie un caz de competență teritorială exclusivă; or, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., competența teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Dat fiind că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanța de executare, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, și instanța de executare competentă teritorială să soluționeze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Astfel, se reține că prin încheierea nr. 1179 din 15.03.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Piatra - Neamț a constatat că este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 70/2018 și, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviințării executării silite în dosarul execuțional anterior menționat, Judecătoria Piatra - Neamț a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că și contestația la executare formulată în prezenta cauză constituie, de asemenea, un incident procedural apărut în cursul executării silite, competența de soluționare a contestației revine tot acestei Judecătorii, ca instanță de executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În plus, în aplicarea art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., din actele dosarului rezultă că debitoarea Compania Județeană Apa Serv S.A. Neamț are sediul în Piatra- Neamț, str. x, jud. Neamț.

Prin urmare, întrucât legiuitorul prin dispozițiile legale mai sus evocate, a stabilit că judecătoriile au plenitudine de competență în soluționarea cererilor de contestație la executare, Judecătoria Piatra - Neamț va fi competentă material să soluționeze contestația la executare formulată de contestatoarea COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV S.A. NEAMȚ, în contradictoriu cu intimatul A., în Dosarul de executare nr. 708/2018 al B.E.J. "B." și,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamț.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2019.