ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 910/2019

Ședința publică din data de 18 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra - Neamț la data de 25 aprilie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV S.A. NEAMȚ a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare și întoarcerea executării silite, împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc "B.", în dosarul de executare nr. 98/2018, deschis la cererea creditorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1450/2017 a Tribunalului Neamț, solicitând: anularea încheierii din data de 12.04.2018 în dosarul nr. x/2018 al B.E.J. "B.", prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită; anularea încheierii de încuviințare executare silită nr. x/2018 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în cadrul dosarului nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc "B."; întoarcerea executării silite și obligarea salariatului A. la plata sumei de 12.531,4 RON, precum și anularea raportului de expertiză efectuat de C..

La solicitarea instanței, contestatoarea a depus la dosar precizări, arătând că înțelege să formuleze și contestație cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (hotărârea Curții de Apel).

La termenul din data de 09.10.2018, instanța, având în vedere precizarea obiectului cererii de chemare în judecată depusă de societatea- contestatoare, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Piatra-Neamț și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Prin sentința civilă nr. 3872, pronunțată la data de 9 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Piatra- Neamț, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Piatra-Neamț, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Curții de Apel Bacău, secția I civilă, competența de soluționare a contestației la executare și a contestației la titlu formulate de contestatoarea Compania Județeană APA SERV S.A. Neamț, în contradictoriu cu intimatul A..

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

În analiza excepției, instanța a reținut că prezenta acțiune, așa cum a fost precizată, este una complexă, având două capete principale de cerere, respectiv contestație la titlu, contestație la executare și un capăt de cerere accesoriu, respectiv întoarcere executare, în drept, instanța reținând că, potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., "contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută".

Instanța a reținut că, potrivit dispozitivului deciziei civile nr. 134/2018 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, Curtea a admis apelul promovat de D. S.A., a schimbat în parte sentința apelată, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta/Compania să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale cuvenite acestuia, calculate prin raportare la un salariu minim brut corespunzător coeficientului 1 de ierarhizare, egal cu 889 RON, pentru perioada 01.08.2013 - 08.12.2013, respectiv cu salariul minim brut pe economie stabilit prin hotărâri de guvern pentru perioada 09.12.2013 - 08.06.2016 și cele încasate în perioadele de timp menționate, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate până la data plății efective.

În pofida acestui dispozitiv care conține o obligație de plată a unor diferențe salariale, s-a reținut că prin contestația la executare formulată în cauza de față, contestatoarea D. S.A. a susținut că nu există diferențe de restituit, deoarece instanța de apel a admis acțiunea numai în măsura în care salariul reclamantului a avut ca bază de referință în calcul un salariu mai mic decât salariul minim pe economie stabilit prin lege, conform dispozitivului, fără luarea în considerare a clauzelor nule din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup operatori nr. 1768/09.12.2013 și din actul adițional nr. x/27.11.2014.

Contestatoarea a precizat expres că înțelege să formuleze o contestație la titlu, pentru lămurirea dispozitivului Deciziei Curții de Apel, iar D. S.A.

Cum titlul executoriu a cărui lămurire se solicită este reprezentat de decizia civilă nr. 134/2018 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, instanța a apreciat că este competentă material să soluționeze contestația la titlu Curtea de Apel Bacău, aceasta fiind "instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută", în sensul art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., mai departe, fiind reținute de către instanță, prevederile art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 724 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, instanța a considerat că devin incidente în cauză dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt", precum și cele ale art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120".

În prezenta cauză s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât fără nici o îndoială capetele principale de cerere se află într-o strânsă legătură, cu atât mai mult cu cât motivele invocate în susținerea solicitării de anulare a actelor de executare vizează în mod exclusiv interpretarea dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu în baza căruia a fost demarată executarea silită. Astfel, instanța a considerat că în această ipoteză se instituie un caz de prorogare legală de competență, în temeiul conexității dintre pretențiile formulate pe cale principală, prin intermediul aceleiași cereri de chemare în judecată, prin urmare, apreciindu-se că instanței competente să soluționeze contestația la titlu îi revine, prin prorogare legală, și competența de a soluționa contestația la executare și cererea de întoarcere a executării.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, la data de 03 decembrie 2018, sub nr. x/2018.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 262/2019, pronunțată la data de 13 martie 2019, în dosarul nr. x/2018, a disjuns capetele de cerere având ca obiect contestație la executare și întoarcere executare silită; a declinat competența de soluționare a acestora în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență; a respins ca nefondată contestația la titlu promovată de contestatoarea COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV S.A. NEAMȚ, împotriva sentinței civile nr. 3872 din data de 09.10.2018, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul A..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Analizând motivarea cererii, Curtea a constatat că se formulează critici diferite. Astfel, pe de o parte, se contestă aspecte privind executarea silită în dosarul de executare nr. 98/2018 al executorului judecătoresc B., iar, pe de altă parte, se antamează aspecte ținând de însuși conținutul titlului executoriu sub aspectele dezlegate în fapt și drept prin decizia nr. 262/13.03.2019 a Curții de Apel Bacău, contestatoarea arătând că, în fapt reclamantul a avut un salariu mai mare decât cel prevăzut de hotărârile de Guvern aplicabile.

Față de aceste din urmă aspecte, s-a mai reținut, la prima instanță au fost cerute precizări contestatoarei, care a arătat că a învestit instanța și cu o contestație la titlu executoriu, de competența instanței care l-a pronunțat - Curtea de Apel Bacău.

Capetele de cerere referitoare la contestația la executare și întoarcere executare, Curtea a apreciat că sunt de competența instanței de executare care este prima instanță -Judecătoria Piatra Neamț care în mod greșit a declinat competența Curții de soluționare a cererilor de contestație la executare și întoarcere executare Judecătoriei Piatra Neamț și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat ÎCCJ pentru soluționarea acestuia.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Piatra - Neamț și Curtea de Apel Bacău- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamț, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Întrucât ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost interpretarea diferită a conținutului cererii de sesizare, respectiv a cererii precizatoare, depuse ulterior de către contestatoare, pentru stabilirea competenței materiale este necesar a se identifica obiectul cererii, în funcție de care se va determina și instanța competentă în soluționarea cauzei.

Din cuprinsul cererii de sesizare a instanței, reiese că contestatoarea Compania Județeană Apa Serv S.A. Neamț a învestit Judecătoria Piatra- Neamț cu o contestație la executare și cerere de întoarcere a executării silite, prin care a solicitat: anularea încheierii din data de 12.04.2018 în dosarul nr. x/2018 al B.E.J. "B.", prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită; anularea încheierii de încuviințare executare silită nr. x/2018 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în cadrul dosarului nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc "B."; întoarcerea executării silite și obligarea salariatului A. la plata sumei de 12.531,4 RON, precum și anularea raportului de expertiză efectuat de C..

De asemenea, prin cererea precizatoare formulată ulterior, la data de 18 septembrie 2018, a invocat și necesitatea lămuririi dispozitivului hotărârii judecătorești reprezentate de Decizia nr. 134/2018 din 31 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bacău cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Atât practica, cât și doctrina au confirmat faptul că pe parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătorești, ca fază finală a procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluționare legiuitorul a ales să o reglementeze în Cartea a V-a, cap. VI, Noul C. proc. civ., intitulată Contestația la executare.

Dispozițiile art. 712 din actul normativ mai sus menționat, în temeiul cărora contestatoarea și-a întreprins demersul judiciar, prevăd că "(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

(2)

Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale."

Din interpretarea literală a dispozițiilor legale menționate, reiese că prevederile art. 712 C. proc. civ. reprezintă cadrul legal pentru controlul legalității executării silite în situația în care pe parcursul derulării acesteia, părțile sau terții sunt vătămați de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.

Pe de altă parte, contestația la titlu este instituția destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fiind "apanajul" exclusiv al căilor de atac.

Prin urmare, prin intermediul contestației la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuție dispozitivul unei hotărâri judecătorești definitive, soluție ce ar putea afecta grav principiul autorității de lucru judecat.

În cauza supusă analizei, prin precizarea depusă ulterior cererii de sesizare și a cărei natură juridică a fost interpretată în mod diferit de către instanțele aflate în conflict, contestatoarea a invocat necesitatea lămuririi titlului executoriu, pe calea contestației la titlu, care a fost analizată de către Curtea de Apel Bacău (instanță competentă, în lumina dispozițiilor art. 714 alin. (3) "Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută."), urmare disjungerii de celălalt demers de care a uzitat, contestația la executare.

Prin urmare, din această perspectivă, celelalte solicitări ale contestatoarei în legătură cu modalitatea în care a fost pusă în executare hotărârea judecătorească, atrag incidența dispozițiilor art. 712 și urm. C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează soluționarea incidentelor apărute în cursul executării silite, obiectul cererii formulate de contestatoare fiind reprezentat, în acest caz, doar de contestație la executare.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., când, reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența."

De asemenea, art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. "contestația se introduce la instanța de executare", însă alin. (3) al aceluiași text legal stabilește, cu caracter de excepție de la alin. (1), "contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută".

Pornind de la conținutul dispozițiilor legale mai sus evocate, Înalta Curte constată, în raport cu cererile deduse judecății, că nu ne aflăm într-una dintre ipotezele prescrise de art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât competența de soluționare a contestației la executare și a cererii privind întoarcerea executării silite, care au format obiectul disjungerii de contestația privind lămurirea titlului executor, revine instanței de executare, determinată potrivit regulilor enunțate de art. 651 din C. proc. civ., și anume- în speță, Judecătoriei Piatra - Neamț.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Întrucât părților nu li se permite să deroge de la dispozițiile art. 651 C. proc. civ., prin alegerea unei alte instanțe decât cea de executare, rezultă că aceste dispoziții legale instituie un caz de competență teritorială exclusivă; or, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., competența teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Dat fiind că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanța de executare, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, și instanța de executare competentă teritorială să soluționeze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Astfel, se reține că prin încheierea civilă nr. 1016 din 07.03.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Piatra - Neamț a constatat că este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 98/2018 și, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviințării executării silite în dosarul execuțional anterior menționat, Judecătoria Piatra - Neamț a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că și contestația la executare formulată în prezenta cauză constituie, de asemenea, un incident procedural apărut în cursul executării silite, competența de soluționare a contestației revine tot acestei Judecătorii, ca instanță de executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În plus, în aplicarea art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., din actele dosarului rezultă că debitoarea Compania Județeană Apa Serv S.A. Neamț are sediul în Piatra- Neamț, str. x, jud. Neamț.

Prin urmare, întrucât legiuitorul prin dispozițiile legale mai sus evocate, a stabilit că judecătoriile au plenitudine de competență în soluționarea cererilor de contestație la executare, Judecătoria Piatra - Neamț va fi competentă material să soluționeze contestația la executare formulată de contestatoarea COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV S.A. NEAMȚ, în contradictoriu cu A., în Dosarul de executare nr. 98/2018 al B.E.J. "B." și,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamț.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2019.