ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 599/2019

Ședința publică din data de 21 martie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra - Neamț la data de 25 aprilie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV S.A. NEAMȚ a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare și întoarcerea executării silite, împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc "B.", în dosarul de executare nr. 22/2018, deschis la cererea creditorului A., în baza titlului executoriu- sentința civilă nr. 1422/2017 a Tribunalului Neamț, solicitând instanței: anularea încheierii din data de 12.04.2018 în dosarul nr. x/2018 al B.E.J. "B.", prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită; anularea încheierii de încuviințare executare silită nr. x/2018 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în cadrul dosarului nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc "B."; întoarcerea executării silite și obligarea salariatului A. la plata sumei de 12.518 RON, precum și anularea raportului de expertiză efectuat de C..

La solicitarea instanței, contestatoarea a depus la dosar precizări, arătând că înțelege să formuleze și contestație cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (hotărârea Curții de Apel).

La termenul din data de 03.10.2018, instanța, având în vedere aceste precizări, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Piatra-Neamț în soluționarea cererii ce face obiectul cauzei, și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Prin sentința civilă nr. 3749, pronunțată la data de 03 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Piatra- Neamț, secția Civilă a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de instanța de judecată, și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la titlu, contestație la executare și întoarcere executare, precizate de reclamanta Compania Județeană APA SERV S.A. Neamț, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

În analiza excepției, instanța a reținut că prezenta acțiune, așa cum a fost precizată, este una complexă, având două capete principale de cerere, respectiv contestație la titlu, contestație la executare și un capăt de cerere accesoriu, respectiv întoarcere executare, în drept, instanța reținând că, potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (3) din C. proc. civ., "contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută", de asemenea, fiind reținute, în continuare, prevederile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și, nu în ultimul rând, art. 724 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest context, instanța a considerat că devin incidente în cauză dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt", precum și cele ale art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120".

Având în vedere ipotezele diferite urmărite de dispozițiile legale mai sus- enunțate, raportat la motivele expuse în susținerea acțiunii, instanța a apreciat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât fără nici o îndoială capetele principale de cerere se află într-o strânsă legătură, cu atât mai mult cu cât motivele invocate în susținerea solicitării de anulare a actelor de executare vizează exclusiv interpretarea dispozițiilor cuprinse în titlurile executorii în baza cărora a fost demarată executarea silită. Astfel, instanța a apreciat că în această ipoteză se instituie un caz de prorogare legală de competență, în temeiul conexității dintre pretențiile formulate pe cale principală, prin intermediul aceleiași cereri de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, la data de 13 noiembrie 2018, sub nr. x/2018.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 70/2019, pronunțată la data de 23 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2018, a disjuns capătul de cerere vizând contestația la executare și întoarcerea executării silite de capătul de cerere vizând contestația privind lămurirea titlului executoriu formulate de contestatoarea COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV NEAMȚ, împotriva sentinței civile numărul 3749 pronunțată la data de 03 octombrie 2018 de Tribunalul Piatra Neamț în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul A.; a declinat competența de soluționare a primelor două capete de cerere la Judecătoria Piatra Neamț, și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu conflictul negativ de competență; a respins contestația privind lămurirea titlului executoriu, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Învestită cu soluționarea celor 3 capete de cerere (contestație la executare, întoarcere executare silită și contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu) Curtea a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., fiind în prezența unor capete întemeiate pe cauze diferite, contestația la executare și întoarcerea executării silite vizând faptul că societatea angajatoare a respectat hotărârile de guvern care stabilesc salariul minim - nefiind diferențe de restituit -, precum și faptul că nu sunt îndeplinite condițiile art. 663 C. proc. civ., contestația la titlu practic nemotivată prin cererea completatoare, relevând o soluție ambiguă.

Or, în speță, a reținut instanța, legiuitorul însuși a stabilit o competență diferită, în același articol 714 din C. proc. civ. fiind evident că alin. (3) este o excepție de la regula instituită la alin. (1).

În acest context, a considerat că nu se mai poate aprecia, peste voința legiuitorului clar exprimată în art. 714 C. proc. civ., că ar fi aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2), din același act normative.

Pentru aceste motive, Curtea a disjuns capetele de cerere vizând contestația la executare și întoarcerea executării silite de capătul de cerere vizând contestația privind lămurirea titlului executoriu, a declinat primele două capete de cerere la Judecătoria Piatra Neamț și a sesizat I.C.C.J. cu conflictul negativ de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Piatra - Neamț și Curtea de Apel Bacău- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamț, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Întrucât ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost interpretarea diferită a conținutului cererii de sesizare, respectiv a cererii precizatoare, depuse ulterior de către contestatoare, pentru stabilirea competenței materiale este necesar a se identifica obiectul cererii, în funcție de care se va determina și instanța competentă în soluționarea cauzei.

Din cuprinsul cererii de sesizare a instanței, reiese că contestatoarea Compania Județeană Apa Serv S.A. Neamț a învestit Judecătoria Piatra- Neamț cu o contestație la executare și cerere de întoarcere a executării silite, prin care a solicitat: anularea încheierii din data de 12.04.2018 în dosarul nr. x/2018 al B.E.J. "B.", prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită; anularea încheierii de încuviințare executare silită nr. x/2018 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în cadrul dosarului nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc "B."; întoarcerea executării silite și obligarea salariatului A. la plata sumei de 12.518 RON.

De asemenea, prin cererea precizatoare formulată ulterior, la data de 18 septembrie 2018, a invocat și necesitatea lămuririi dispozitivului hotărârii judecătorești reprezentate de Decizia nr. 951 din 6 decembrie 2017 a Curții de Apel Bacău cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Atât practica, cât și doctrina au confirmat faptul că pe parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătorești, ca fază finală a procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluționare legiuitorul a ales să o reglementeze în Cartea a V-a, cap. VI, Noul C. proc. civ., intitulată Contestația la executare.

Dispozițiile art. 712 din actul normativ mai sus menționat, în temeiul cărora contestatoarea și-a întreprins demersul judiciar, prevăd că "(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

(2)

Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale."

Din interpretarea literală a dispozițiilor legale menționate, reiese că prevederile art. 712 C. proc. civ. reprezintă cadrul legal pentru controlul legalității executării silite în situația în care pe parcursul derulării acesteia, părțile sau terții sunt vătămați de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.

Pe de altă parte, contestația la titlu este instituția destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fiind "apanajul" exclusiv al căilor de atac.

Prin urmare, prin intermediul contestației la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuție dispozitivul unei hotărâri judecătorești definitive, soluție ce ar putea afecta grav principiul autorității de lucru judecat.

În cauza supusă analizei, prin precizarea depusă ulterior cererii de sesizare și a cărei natură juridică a fost interpretată în mod diferit de către instanțele aflate în conflict, contestatoarea a invocat necesitatea lămuririi titlului executoriu, pe calea contestației la titlu, care a fost analizată de către Curtea de Apel Bacău (instanță competentă, în lumina dispozițiilor art. 714 alin. (3) "Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută."), urmare disjungerii de celălalt demers de care a uzitat, contestația la executare.

Prin urmare, din această perspectivă, celelalte solicitări ale contestatoarei în legătură cu modalitatea în care a fost pusă în executare hotărârea judecătorească, atrag incidența dispozițiilor art. 712 și urm. C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează soluționarea incidentelor apărute în cursul executării silite, obiectul cererii formulate de contestatoare fiind reprezentat, în acest caz, doar de contestație la executare.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., când, reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența."

De asemenea, art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. "contestația se introduce la instanța de executare", însă alin. (3) al aceluiași text legal stabilește, cu caracter de excepție de la alin. (1), "contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută".

Pornind de la conținutul dispozițiilor legale mai sus evocate, Înalta Curte constată, în raport cu cererile deduse judecății, că nu ne aflăm într-una dintre ipotezele prescrise de art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât competența de soluționare a contestației la executare și a cererii privind întoarcerea executării silite, care au format obiectul disjungerii de contestația privind lămurirea titlului executor, revine instanței de executare, determinată potrivit regulilor enunțate de art. 651 din C. proc. civ., și anume- în speță, Judecătoriei Piatra - Neamț.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Întrucât părților nu li se permite să deroge de la dispozițiile art. 651 C. proc. civ., prin alegerea unei alte instanțe decât cea de executare, rezultă că aceste dispoziții legale instituie un caz de competență teritorială exclusivă; or, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., competența teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Dat fiind că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanța de executare, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, și instanța de executare competentă teritorială să soluționeze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Astfel, se reține că prin încheierea nr. 622 din 14.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Piatra - Neamț a constatat că este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 22/2018 și, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviințării executării silite în dosarul execuțional anterior menționat, Judecătoria Piatra - Neamț a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rămânând astfel învestită cu soluționarea incidentelor procedurale ivite în cursul executării silite.

Având în vedere că și contestația la executare formulată în prezenta cauză constituie, de asemenea, un incident procedural apărut în cursul executării silite, competența de soluționare a contestației revine tot acestei Judecătorii, ca instanță de executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În plus, în aplicarea art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., din actele dosarului rezultă că debitoarea Compania Județeană Apa Serv S.A. Neamț are sediul în Piatra- Neamț, str. x, jud. Neamț.

Având în vedere că sediul debitorului inițial Compania Județeană Apa Serv S.A. se afla în Piatra Neamț la data începerii executării silite, rezultă că Judecătoria Piatra Neamț este instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare.

Împrejurarea că în același litigiu a fost formulată și o contestație la titlu nu atrage incidența art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât normele de competență din materia executării silite au caracter special față de normele de competență după valoarea obiectului cererii.

Cum normele speciale derogă de la cele generale rezultă că normele de competență din materia executării silite se aplică cu prioritate față cele după valoarea obiectului cererii.

În plus, nu ar putea fi reținută competența Curții de Apel Bacău de a soluționa atât contestația la executare, cât și contestația la titlu, întrucât art. 651 alin. (4) C. proc. civ. prevede că hotărârea pronunțată de instanța de executare este supusă numai apelului.

Or, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența materială funcțională de a judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 97 C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât legiuitorul prin dispozițiile legale mai sus evocate, a stabilit că judecătoriile au plenitudine de competență în soluționarea cererilor de contestație la executare, Judecătoria Piatra - Neamț va fi competentă material să soluționeze contestația la executare formulată de contestatoarea COMPANIA JUDEȚEANĂ APA SERV S.A. NEAMȚ, în contradictoriu cu intimatul A., în Dosarul de executare nr. 22/2018 al B.E.J. "B." și,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3) și art. 714 alin. (1), prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamț.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2019.