ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2246/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 22 octombrie 2020 sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, au solicitat obligarea acestuia la plata sumelor, actualizate cu indicele inflației la data plății, reprezentând contravaloarea dreptului la diurnă și a dreptului pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere pentru perioada/perioadele în care fiecare și-a desfășurat atribuțiile de serviciu prin detașare în cadrul unor misiuni de menținere a păcii, organizate de către Organizația Națiunilor Unite (în continuare ONU), respectiv:

- Pentru perioada 01.07.2008 - 01.07.2009, când reclamantul A. a fost detașat în cadrul Operațiunii ONU din Coasta de Fildeș (în continuare UNOCI);

- Pentru perioadele 12.11.2007 - 12.11.2008 când reclamantul B. a fost detașat în cadrul Misiunii ONU din Sudan (în continuare UNMIS) și 15.03.2014-31.03.2015 când a fost detașat în cadrul misiunii ONU din Sudanul de Sud (în continuare UNMISS);

- Pentru perioada 23.02.2014 - 10.03.2015, când reclamantul C. a fost detașat în cadrul UNOCI;

- Pentru perioada 30.05.2014 - 13.06.2015, când reclamantul D. a fost detașat în cadrul Misiunii ONU de stabilizare a Republicii Democrate Congo (în continuare MONUSCO);

- Pentru perioada 24.06.2018-08.07.2019, când reclamantul JJ. a fost detașat în cadrul UNMISS;

- Pentru perioada 01.02.2019 - 31.12.2019, când reclamantul F. a fost detașat în cadrul Misiunii de administrare a ONU din Kosovo (UNMIK);

- Pentru perioada 03.07.2012-08.07.2013, când reclamantul G. a fost detașat în cadrul UNOCI;

- Pentru perioada 21.09.2011-22.09.2012, când reclamantul H. a fost detașat în cadrul UNOCI;

- Pentru perioada 16.10.2011-17.10.2012, când reclamantul I. a fost detașat în cadrul UNOCI și 01.07.2017- 03.07.2018 când a fost detașat în cadrul MONUSCO;

- Pentru perioada 27.04.2010 - 12.05.2011, când reclamanta J. a fost detașată în cadrul UNOCI;

- Pentru perioadele 30.06.2009 - 01.07.2010 și 23.05.2013 -24.05.2014, când reclamantul K. a fost detașat în cadrul UNOCI;

- Pentru perioadele 04.04.2015-20.04.2016 și 24.11.2018 - 26.11.2019, când reclamantul L. a fost detașat în cadrul MONUSCO;

- Pentru perioada 28.08.2008 - 29.08.2009, când reclamantul M. a fost detașat în cadrul UNOCI;

- Pentru perioada 23.08.2007 - 23.08.2008, când reclamantul N. a fost detașat în cadrul Misiuni ONU în Republica Democrată Congo (în continuare MONUC);

- Pentru perioadele 13.10.2007 - 28.08.2008, când reclamantul O. a fost detașat în cadrul Misiunii ONU din Etiopia și Eritreea (în continuare UNMEE), 16.02.2010-18.02.2011, când a fost detașat în cadrul UNOCI și 30.05.2015 - 01.06.2016 când a fost detașat în cadrul MONUSCO;

- Pentru perioada 07.02.2015 - 08.02.2016, când reclamantul P. a fost detașat în cadrul MONUSCO;

- Pentru perioada 29.06.2011-13.07.2012, când reclamantul Q. a fost detașat în cadrul UNOCI;

- Pentru perioada 12.02.2009 - 11.02.2010, când reclamantul R. a fost detașat în cadrul UNMISS;

- Pentru perioada 26.02.2007 - 27.02.2008, când reclamantul S. a fost detașat în cadrul UNOCI;

- Pentru perioadele 25.04.2007 - 25.04.2008 și 26.06.2010-27.06.2011, când reclamantul T. a fost detașat în cadrul UNOCI și 01.12.2018-17.12.2019 când a fost detașat în cadrul MONUSCO;

- Pentru perioada 06.10.2007 - 07.10.2008, când reclamantul U. a fost detașat în cadrul UNOCI;

- Pentru perioadele 18.10.2012 - 19.10.2013, când reclamantul V. a desfășurat activitatea în cadrul UNOCI și 02.07.2016 - 04.07.2017 când a fost detașat în cadrul MONUSCO;

- Pentru perioadele 02.03.2011 - 04.03.2012, când reclamantul W. a desfășurat activitatea în cadrul UNMISS și 18.10.2015-01.09.2016, când a fost detașat în cadrul UNOCI;

- Pentru perioadele 26.04.2005 - 28.04.2006 și 23.08.2007 -24.08.2008, când reclamantul X. a fost detașat în cadrul MONUC;

- Pentru perioada 10.10.2009-12.10.2010, când reclamantul Y. a fost detașat în cadrul MONUC/MONUSCO;

- Pentru perioadele 22.06.2005 - 22.06.2006, când reclamantul Z. a fost detașat în cadrul Operațiunii ONU în Burundi (în continuarea ONUB) și 02.10.2008-03.10.2009, când a fost detașat în cadrul UNOCI;

- Pentru perioada 06.10.2007 - 07.10.2008, când reclamantul AA. a fost detașat în cadrul MONUC;

- Pentru perioadele 13.06.2015 - 29.04.2016 și 03.03.2018 -18.06.2019, când reclamanta BB. a fost detașată cadrul MONUSCO;

- Pentru perioada 20.02.2009 - 20.02.010, când reclamantul CC. a fost detașat în cadrul UNOCI și 19.05.2014-21.05.2015 când a fost detașat în cadrul UNMISS;

- Pentru perioadele 30.08.2007-30.08.2008 și 20.09.2010-23.09.2011, când reclamanta DD. a fost detașată în cadrul UNOCI;

- Pentru perioada 29.09.2009 - 29.09.2010, când reclamantul EE. a fost detașat în cadrul MONUC;

- Pentru perioadele 28.08.2009 - 28.08.2010, când reclamantul FF. a fost detașat în cadrul misiunii UNOCI și 07.02.2016-07.02.2017, când a fost detașat în cadrul MONUSCO;

- Pentru perioadele 25.10.2014 - 16.11.2015, când reclamantul GG. a fost detașat în cadrul MONUSCO și 11.08.2018-12.08.2019 când a fost detașat în cadrul UNMISS;

- Pentru perioada 13.02.2013 - 28.02.2014, când reclamantul HH. a fost detașat în cadrul Misiunii ONU în Liberia (în continuarea UNMIL);

- Pentru perioadele 05.03.2016-07.03.2017, când reclamanta II. a fost detașată în cadrul misiunii MONUSCO;

Au solicitat totodată, obligarea pârâtului la plata unor daune-interese reprezentând echivalentul dobânzii legale calculate pentru fiecare sumă în parte de la data scadenței și până la data efectuări efective a plății, pentru neplata până în prezent a obligațiilor învederate la punctul anterior, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, și-au întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art. 30 alin. (1) și (3) coroborate cu prevederile art. 59, art. 83, art. 148 alin. (1) și cu prevederile art. 194 din C. proc. civ., art. 269 alin. (1) și (3) din Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 și pe celelalte dispoziții legale învederate în cuprinsul său.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a invocat excepția necompetenței funcționale și teritoriale.

A fost respinsă excepția necompetentei funcționale, iar în privința excepției necompetentei teritoriale, instanța a dispus la termenul din 22 octombrie 2020 disjungerea cererilor formulate de petenții care nu au domiciliul sau locul de muncă în municipiul București și formarea unor noi dosare.

În cazul reclamantului M. s-a format dosarul nr. x/2020, în care Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a invocat din oficiu și a admis excepția necompetenței teritoriale, în motivare reținându-se că petentul nu are domiciliul sau locul de muncă în Municipiul București și astfel nu sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 59 din C. proc. civ. referitoare la coparticiparea procesuală activă.

La termenul din 19 noiembrie 2020 instanța a dispus, în temeiul art. 177 C. proc. civ., anularea dispozițiilor de la termenul din 22 octombrie 2020, cu motivarea consemnată în încheierea dispusă în dosarul nr. x/2020 și a repus în discuție excepția necompetenței funcționale și a măsurii disjungerii, fiind respinsă excepția necompetenței funcționale și menținută soluția disjungerii pentru reclamanții menționați.

Prin sentința civilă nr. 6472 din 19 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău, reținând incidența dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 22 ianuarie 2021, sub nr. x/2020, urmare a declinării cauzei de la Tribunalul București, reclamantul M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a solicitat obligarea acestuia la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație la data plății reprezentând contravaloarea dreptului la diurnă și a dreptului pentru facilitarea legăturii și recreere pentru perioada în care fiecare și-a desfășurat atribuțiile de serviciu de detașare în cadrul unor misiuni de menține a păcii, organizate de Organizația Națiunilor Unite. A solicitat obligarea pârâtului la plata unor daune interese reprezentând echivalentul dobânzii legale calculate pentru fiecare sumă în parte de la data scadenței și până la data efectuării efective a plății, pentru neplata până în prezent a obligațiilor învederate la punctul anterior, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Buzău, secția I civilă Complet Specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 366/2021 din 14 aprilie 2021 a admis excepția necompetentei teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul M. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a Conflicte de muncă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora, competența de soluționare a cererilor având ca obiect raporturile de muncă aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului și a alin. (3), care instituie excepția, conform căreia, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți, context în care s-a apreciat că acțiunea introductivă de instanță, formulată de mai mulți reclamanți, printre care și cel din prezentul dosar a fost în mod corect adresată Tribunalului București, ca instanță de la locul domiciliului unora dintre reclamanți.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Buzău, secția I civilă Complet Specializat în litigii de muncă și asigurări sociale s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16 august 2021, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii înregistrate pe rolul Tribunalului București, Înalta Curte reține că reclamantul M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a solicitat obligarea acestuia la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație la data plății reprezentând contravaloarea dreptului la diurnă și a dreptului pentru facilitarea legăturii și recreere pentru perioada în care fiecare și-a desfășurat atribuțiile de serviciu de detașare în cadrul unor misiuni de menține a păcii, organizate de Organizația Națiunilor Unite, precum și obligarea pârâtului la plata unor daune interese reprezentând echivalentul dobânzii legale calculate pentru fiecare sumă în parte de la data scadenței și până la data efectuării efective a plății, pentru neplata până în prezent a obligațiilor menționate.

În acest context, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În speță, se reține că la data introducerii acțiunii, reclamantul M. nu avea domiciliul și nici locul de muncă în municipiul București, acesta fiind pensionar, iar domiciliul său se afla în județ Buzău.

Așadar, susținerea reclamanților care au sesizat inițial Tribunalul București, întrucât angajatorul lor era Ministerul Apărării Naționale, acesta fiind cel care a dispus detașarea în misiunile din afara tării, raportat la dispozițiile art. 59 C. proc. civ. cu privire la coparticiparea procesuală activă, se constată că nu sunt aplicabile, față de caracterul intuitu personae al raporturilor de muncă, întrucât legătura strânsă între obiectul și cauza cererilor formulate de către reclamanți nu există, invocarea acelorași dispoziții legale nefiind suficienta pentru a atrage incidenta acestor dispoziții, iar împrejurarea că reclamanții au formulat o singură cerere de chemare în judecată nu presupune existența unui caz de acțiune colectivă.

În raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2021.