ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2235/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la 31 martie 2020 sub nr. x/2020, reclamantul A., angajat al Universității "Valahia" din Târgoviște, în contradictoriu cu pârâta Universitatea "Valahia" din Târgoviște, în baza art. 268 din Codul Muncii a formulat contestație împotriva deciziei nr. 520 din 28 februarie 2020 privind actul adițional din 23 iunie 2013 la C.I.M. nr. 350/01.03.2000, prin care solicită să se dispună; anularea deciziei nr. 520 din 28 februarie 2020 ca nelegală și netemeinică, precum și a actelor subsecvente; obligarea la plata unei despăgubiri, în urma anularii deciziei, egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, de care ar fi beneficiat salariatul din momentul pana la momentul judecării definitive si irevocabile a acestui litigiu - art. 80 alin. (1); obligarea pârâtei la reintegrarea pe postul deținut înainte de producerea efectelor deciziei contestate respectiv pe postul de Director General Administrativ; obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin sentința civilă nr. 1213 din 22 septembrie 2020, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de reclamant, a anulat decizia nr. 520 din 28 februarie 2020, a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, de care ar fi beneficiat reclamantul din momentul încetării numirii în funcția prevăzută în decizia nr. 520/2020, până la momentul judecării definitive a prezentului dosar, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei nr. 520/2020 și a obligat pârâta la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta Universitatea Valahia din Târgoviște, în cadrul căreia a solicitat suspendarea executării provizorii a sentinței apelate, până la soluționarea definitivă a cauzei, și încuviințarea provizorie a cererii de suspendare a executării provizorie a sentinței apelate, pronunțată în prezenta cauză, până la soluționarea cererii de suspendare formulată anterior.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost respinsă cererea de suspendare provizorie a executării sentinței 1213 din 22 septembrie 2020, formulată de apelanta-pârâtă Universitatea Valahia Târgoviște, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Împotriva acestei hotărâri, recurenta UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că încheierea atacată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a unor norme de drept material.

Așadar, recurenta susține că obiect al recursului, din perspectiva motivului de casare evocat îl poate reprezenta modul în care prima instanță a aplicat prevederile art. 450 și ale art. 719 alin. (6) din C. proc. civ., din perspectiva constatării existenței unor motive temeinice care să justifice măsura suspendării executării provizorii a unei hotărâri judecătorești.

O interpretare contrară celei expuse anterior, ar lipsi de conținut posibilitatea legală oferită părții interesate de a formula recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de suspendare, iar încheierea pronunțată de curtea de apel asupra cererii de suspendare ar dobândi întotdeauna caracter definitiv, în condițiile în care justificarea suspendării executării provizorii a unei hotărâri judecătorești este determinată exclusiv de existența unor motive temeinice (determinare realizată prin raportare la prevederile art. 719 alin. (1) din C. proc. civ. - " ... și numai pentru motive temeinice ... -, prevederi ce trebuie coroborate cu cele conținute la alin. (6) al aceluiași articol).

În acest context, recurenta apreciază că în mod nelegal a apreciat prima instanță faptul că nu a fost dovedită existența unor motive temeinice care să justifice măsura suspendării.

Astfel, punerea în executare a obligației de reintegrare în funcția de director general administrativ, ocupată temporar de către intimatul A. anterior emiterii Deciziei nr. 520/2020, anterior analizării de către instanța de apel a motivelor îndreptate împotriva temeiniciei și legalității hotărârii atacate cu apel, este de natură să producă disfuncționalități majore în activitatea de conducere a UVT, împrejurare aptă să producă grave prejudicii apelantei.

O altă împrejurare ce justifică suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 1213 din 22 septembrie 2020 este generată de faptul că, întrucât postul de director general administrativ a fost vacant ca urmare a încetării de drept a efectelor actului adițional la Contractul individual de muncă nr. x din 1 martie 2000, Consiliul de Administrație al UVT, prin Hotărârea nr. 7 din 18 martie 2020, a aprobat exercitarea cu caracter temporar a funcției de către o altă persoană, până la momentul ocupării postului prin concurs. Astfel, a fost emisă Decizia nr. 534 din 18 martie 2020, prin care s-au pus în aplicare cele hotărâte de către Consiliul de Administrație al UVT.

Pe de altă parte, se apreciază că punerea în executare a dispozitivului sentinței ce formează obiectul apelului în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Ploiești, ar reprezenta o anulare de facto a efectelor Hotărârii CA al UVT nr. 7/18M.2020, în condițiile în care aceasta nu a fost anulată pe calea contenciosului administrativ. Ca atare, s-ar crea premisele încălcării prevederilor art. 7, art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

Într-un ultim aspect ce justifică existența motivelor temeinice pentru suspendarea executării provizorii a sentinței menționate, se arată că, întrucât termenul pentru soluționarea apelului formulat împotriva sentinței civile 1213/2020 este la 10 decembrie 2020, recurenta apreciază că se impune evitarea perturbării activității de conducere a UVT, prin schimbări intempestive a membrilor organelor executive din conducerea universității. Cu alte cuvinte, întrucât, pe de o parte, la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2020 instanța va rămâne în pronunțare, iar pe de altă parte, intimatul este încadrat în muncă în cadrul UVT, neexistând pericolul ca acesta să sufere vreun prejudiciu de ordin material, în sensul de a nu primi sumele de bani cuvenite cu titlul de drepturi salariale în cazul în care sentința nr. 1213/1020 va rămâne definitivă, context în care se impune suspendarea executării provizorii a sentinței pentru ca astfel, să fie eliminată orice posibilitate de a creare a unor disfuncționalități în activitatea de conducere a UVT.

Pentru aceste considerentele recurenta solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, să dispuneți admiterea cererii de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 1213 din 22 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2020, până la soluționarea apelului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești.

Prin încheierea pronunțată la 11 martie 2021, judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Prin rezoluția instanței din 28 septembrie 2021, părțile au fost citate în vederea discutării perimării cererii de recurs, fiind fixat termen de judecată la 21 octombrie 2021.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 11 martie 2021.

Așadar, față de data la care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv 11 martie 2021 și prezentul termen de judecată 21 octombrie 2021, reiese că au trecut mai mult de 6 luni în care pricina a rămas în nelucrare din culpa părților.

Prin urmare, față de cele ce preced, urmează să se admită excepția perimării și să se constate perimată cererea de recurs formulată de recurenta UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE împotriva încheierii din 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul A., cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimată cererea de recurs declarată de recurenta UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE împotriva încheierii din 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul A..

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2021.