ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2231/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3330/13.11.2019 Tribunalul București, secția a VI-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. și a obligat pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. să plătească reclamantului, cu reținerea la sursă a taxelor și impozitelor datorate, aplicabile la data scadenței, următoarele sume de bani: suma de 332.769,09 RON, actualizată cu rata inflației, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 15.12.2017, până la data achitării efective a debitului; suma de 100.190,26 RON, actualizată cu rata inflației, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acesteia, calculată de la data de 15.12.2018, până la data achitării efective a debitului.

A respins capătul de cerere privind actualizarea dobânzii penalizatoare cu rata inflației, ca neîntemeiat și a obligat pârâtă să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 7935 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Prin decizia civilă nr. 1809 din 4 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s- respins ca nefondat apelul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta a susținut greșita aplicare a regulilor referitoare la interpretarea clauzelor contractuale prevăzute de art. 1266-1268 C. civ., care ar fi impus să se țină cont de voința reală a părților la momentul încheierii contractului, să se urmărească în mod coordonat și sistematic sensul prevederilor contractuale și să se confere eficacitate clauzelor vizate.

Astfel, recurenta a arătat că, potrivit prevederilor art. 3.4 din contract, mandatarul beneficiază de o componentă variabilă a remuneratiei conform prevederilor Anexei 1, pentru îndeplinirea criteriilor și obiectivelor de performanță aprobate de AGA, prevăzute în Planul de Adminastrare și preluate în planul de management. Primul paragraf al Anexei 1 la contract prevede că mandatarul beneficiază de remunerație variabilă sub rezerva încadrării în limitele generale aprobate de Adunarea Generali a Acționarilor.

Potrivit acestor prevederi contractuale coroborate cu art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011, nu putea interpreta decât în sensul în care cele 3 elemente ale componentei variabile sunt interdependente. Astfel, cât timp unul dintre elemente nu putea fi acordat din cauza neindeplinirii condițiilor impuse punctual prin Anexa nr. 1 la Contract, rezulta în mod automat că nici celelalte elemente nu pot fi acordate. Și, în aceste condiții, instanțele de fond ar fi constatat că reclamantul nu a dovedit indeplinirea condiliilor pentru a beneficia de bonusul de performanță, care face obiectul prezentului litigiu.

Recurenta neagă posibilitatea interpretării contrare, de genul inexistenței unei legături de cauzalitate, întrucat ar presupune că mandatarul, fără a-și îndeplini obligațiile asumate contractual, ar incasa o remunerație, contrazicând astfel definiția legală a răspunderii contractuale. Mai mult, în accepțiunea legii, bonusul de performanță nu poate exista fără "definirea în clar a performanței atinse", așa cum aceasta este înțeleasă de fiecare mandant în parte. S-a învederat că, printr-o relatare selectivă a obligaliilor asumate prin contract, reclamantul a indus instanțelor ideea că, indiferent de modul în care și-a gestionat activitatea în cadrul CNTEE Transelectrica S.A., societatea ar fi avut către acesta doar obligatii, dreptul de a evalua performanța sa, fiind prezumat ca și inexistent.

Totodată, recurenta a criticat și obligarea sa la plata dobânzii legale și actualizarea sumelor cu rata inflației. Recurenta a susținut inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 3 alin. (2

1

) din O.G. nr. 13/2O11, care sunt de strictă interpretare și privesc doar raporturile dintre profesioniști si dintre aceștia și autoritățile contractante, ipoteză care nu se regăseste în speță, reclamantul nefăcând dovada că se încadrează în notiunea de "profesionist", în sensul art. 3 alin. (2) C. civ. și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Prin întâmpinarea depusă la data de 27.05.2021, intimatul - reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată caracterul fondat al recursului pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se reține că, în baza Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., nr. 6/09.11.2015, reclamantul A. a fost numit membru în Consiliul de Supraveghere pentru un mandat identic ca dată de expirare cu mandatul membrilor aleși prin Hotărârea AGOA nr. 4/30.05.2013, respectiv până la data de 30.05.2017. În consecință, între reclamantul A., în calitate de mandatar, și Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., în calitate de mandant, s-a încheiat Contractul de mandat din data nr. C259/19.11.2015.

Pentru serviciile prestate de către mandatar în temeiul contractului, mandatarul va plăti o remunerație, astfel cum este stipulată la art. 3. În cuprinsul art. 3, pct. 3.1 - 3.3 din contractul de mandat, s-a stabilit că reclamantul (mandatarul) beneficiază de o indemnizație fixă lunară, stabilită de adunarea generală a acționarilor în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar, potrivit pct. 3.4, reclamantul beneficiază și de o componentă variabilă a remunerației conform prevederilor Anexei nr. 1 la contractul de mandat.

În Anexa nr. 1 la Contractul de mandat, s-a prevăzut că reclamantul, în calitatea sa de membru al Consiliului de Supraveghere, beneficiază de o indemnizație fixă lunară și de o componentă anuală variabilă a remunerației pentru îndeplinirea cumulativă a indicatorilor de performanță "Timpul mediu de întrerupere" "EBITDA" și "Total investiții " asumați în Planul de administrare pentru fiecare an de mandat. Componenta anuală variabilă pentru indicatorii "Timpul mediu de întrerupere" "EBITDA" și "Total investiții " aferenți fiecărui an de mandat este într-un cuantum care să nu depășească 12 indemnizații fixe și se datorează mandatarului numai în situația în care nivelul efectiv realizat al acestor indicatori de performanță în anul pentru care se face determinarea este îndeplinit la valorile asumate prin Planul de administrare, mandatarul încasând anual suma astfel calculată, în termen de 15 zile de la data aprobării de către AGA a situațiilor financiare separate auditate.

În continuare, la pct. 3 s-a prevăzut că mandatarul are dreptul să primească un bonus de performanță în funcție de rentabilitatea acțiunilor Transelectrica pentru acționarii societății. Astfel, conform art. 3 lit. a) din Anexa 1 la contractul de mandat, fiecare membru al Consiliului de Supraveghere primea anul, în luna noiembrie, un pachet de 60.000 de Opțiuni pe acțiuni virtuale Transelectrica (denumite OAVT), iar în acest sens, directorul Transelectrica va emite un certificat (pct. 3, lit. a). OAVT nu conferă calitatea de acționar și nu pot fi convertite în acțiuni Transelectrica. La pct. 3 lit. c) a fost descrisă modalitatea în care pot fi valorificate OAVT-urile, respectiv câte o treime (20.000, respectiv 25.000 în cazul Președintelui Consiliului de Supraveghere), la data de 15 noiembrie a fiecărui an, în intervalul 2014-2019.

Potrivit chiar susținerilor recurentei, pachetul de OAVT nu avea nicio valoare la acordare, reprezentând titluri de creanță care urmau a conferi beneficiarului o sumă concretă la momentul valorificării, sumă ce putea fi cuantificată abia la termenele contractuale de valorificare, moment în care se poate evalua plus-valoarea aduse de mandatar asupra actiunilor Transelectrica.

Dincolo de aceste aspecte necontestate de părți, recurenta insistă pe calea prezentului recurs, ca și în etapele procesuale anterioare, să promoveze ideea potrivit căreia plata acestui bonus de performanță nu era condiționat numai de rentabilitatea acțiunilor cum prevede în mod expres Anexa nr. 1 la contract, deși aceasta rezulta în mod direct și din modalitatea de calcul al acestui beneficiu conferit mandatarului, ci și de îndeplinirea indicatorilor de performanță asumați contractual de părți în cuprinsul aceleași anexe. Recurenta susține că o interpretarea contrară ar contraveni regulilor prevăzute de art. 1266-1268 C. civ. și nu ar ține cont de voința reală a părților și de interesul concordant al acestora la semnarea contractului, care ar trebui să fie privit în mod unitar și sistematic, dând eficiență fiecărei clauze.

Față de acestea, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele de fond au făcut o aplicare corectă a prevederilor contractuale invocate de părți și a dat eficiență acestora în limitele agreate de părți. În acest sens, acestea nu au negat existența unor indicatori de performanță asumați convențional de ambele părți, dar au recunoscut eficacitatea acestora în evaluarea activității specifice a mandatarului doar în ceea ce privește calculul componentei variabile a indemnizației, prevăzută la pct. 2 din Anexa la contract (care nu formează obiectul prezentei cauze), nu și a bonusului de performanță, a cărui plată era condiționată doar de rentabilitatea acțiunilor emise de pârâta - mandant.

O asemenea posibilitate nu este interzisă de lege, dispozițiile art. 37 O.U.G. nr. 109/2011 invocate de recurent impunnd existența unor indicatori de performanță, dar nelimitând forma acestora, iar o altă interpretare ar contraveni voinței exprese a părților exprimate în cuprinsul contractului, acestea alegând indicatori de performanță diferențiați pentru cele două componente variabile de remunerare a mandatarului. De altfel, rentabilitatea acțiunilor constituia prin ea însăși un indicator de performanță al activității organelor de conducere ale societății desfășurate în folosul acesteia, în absența unui spor de valoare membrii acestora neobținând niciun beneficiu potrivit modalității în care a a fost concepută procedura de acordare și plată a acestor OAVT-uri.

În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la obligarea sa la plata dobânzii legale penalizatoare în procentul prevăzut de art. 3 alin. (2

1

) din Og nr. 13/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurenta nu contestă de plano curgerea une dobânzi penalizatoare, ci doar modul de calcul a acesteia ales de instanța de fond. În încercarea de a înlătura aplicarea acestui text și a obține reducerea dobânzii datorate, recurenta susține că acesta nu ar fi incident dect în situația în care ambele părți ale raportului juridic ar fi profesioniști, iar reclamantului îi lipsește această calitate, astfel cum este definită legal prin art. 2 pct. 2 din Legea nr. 72/2013.

Recurenta nu contestă calitatea sa evidentă de profesionist, dar omite să sublinieze faptul că actul juridic dintre părți este încheiat în exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în vederea exercitării de către intimat a unor obligații specifice în organizarea și funcționarea activității sale, ceea atrage incidența textului de lege reținut de instanțele de fond.

De altfel, în indicarea modului de calcul a dobânzii legale penalizatoare, dispozițiile art. 3 alin. (2

1

) și alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 72/2013, opun categoria raporturilor "dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante" celei a raporturilor "care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi", fără a mai exista alte categorii intermediare, iar, în această antiteză, se poate observa cu ușurință că raportul dedus judecății nu poate fi guvernat de alte prevederi legale decât cele reținute de instanțele de fond.

Recurenta a criticat totodată și actualizarea debitului principal datorat cu rata inflației, dar Înalta Curte de Casație și Justiție constată că partea nu a formulat asemenea argumente și în cuprinsul apelului declarat în cauză față de reținerea acestei obligații în sarcina sa încă de la prima instanță.

În aceste condiții, în baza art. 488 alin. (2) C. proc. civ., se constată că aceste critici nu pot fi primite, fiind formulate omisso medio.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 1809 din 4 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2020.