ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2207/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2207/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 20 octombrie 2021
Analizând actele de la dosar, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2950/06.08.2020, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis excepția lipsei de interes a cererii de înscriere provizorie în tabelul preliminar al debitoarei S.C. A. S.R.L., formulată de creditorul S.C. B. S.R.L. și a respins cererea de înscriere provizorie a creanței ca lipsită de interes; a admis în parte contestația formulată de creditorul C. la tabelul preliminar al debitoarei S.C. A. S.R.L. și a dispus înscrierea în tabelul obligațiilor cu o creanță în sumă de 154.218, 54 euro, în echivalent RON la data deschiderii procedurii.
Împotriva acestei sentințe, C. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea din 02.11.2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, constatând că părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului.
Împotriva acestei încheieri, C. a declarat recurs.
În motivare, a evocat dispozițiile art. 411 alin. (1) C. proc. civ. și a susținut că în mod eronat a reținut curtea de apel că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, atât timp cât prin adresa transmisă prin email, cu confirmare de primire, la 30.10.2020, apelantul a solicitat în mod expres judecarea cauzei în lipsă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport.
Prin încheierea 23.06.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost admis în principiu recursul declarat în cauză, fiind stabilit termen pentru soluționare în ședință publică, în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate și a înscrisurilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Chestiunea de drept supusă analizei vizează nelegalitatea măsurii de suspendare a judecății cauzei, dispusă de instanța de apel, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.".
Scopul acestei măsuri este de a sancționa cu suspendarea judecății cauzei conduita procesuală a părților, constând în nepreocuparea efectivă pentru cursul judecății, asimilată unei prezumții de desistare a părților de proces.
Dispozițiile art. 223 C. proc. civ. prevăd că "(1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."
În speță, la apelul făcut în ședința publică din 02.11.2020 instanța de prim control judiciar a constatat că niciuna dintre părțile legal citate nu s-au înfățișat în instanță și că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, astfel că, dând eficiență art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului.
Această măsură a ignorat însă mențiunile din adresa nr. x/30.10.2020, depusă la dosar la 30.10.2020, în care apelantul C. solicitase judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 223 C. proc. civ., context în care instanța era obligată să pășească la judecată, neputând dispune suspendarea voluntară a litigiului.
Având în vedere această împrejurare, în mod nelegal instanța de apel a suspendat judecata căii de atac devolutive pentru lipsa nejustificată a părților, nefiind întrunite condițiile impuse de textul de lege sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. au fost aplicate în mod greșit, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul C. împotriva încheierii din 02.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.
Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2021.