ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2194/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 211/2019 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. și C., având ca obiect nulitate act juridic.

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune părți încheiat la data de 25.07.2012 privind cesionarea părților sociale ale D. S.R.L..

S-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGA nr. 3/25.07.2012 a D. S.R.L..

S-a constatat nulitatea absolută a actului constitutiv actualizat la data de 25.07.2012 al D. S.R.L..

S-a dispus radierea din registrul comerțului a mențiunilor înscrise în baza contractului de cesiune părți încheiat la data de 25.07.2012, Hotărârii AGA nr. 3/25.07.2012 și actului constitutiv actualizat la data de 25.07.2012, privind pe D. S.R.L..

A fost respinsă cererea privind anularea actelor subsecvente.

Au fost obligați pârâții la plata sumei de 2400 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele B. S.R.L. și C..

Prin decizia nr. 120/2020 din 19 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantele pârâte S.C. B. S.R.L. și C., împotriva sentinței nr. 211/2019 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul reclamant A..

Au fost obligate apelantele la plata către intimat a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pârâtele S.C. B. S.R.L. și C. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 120/2020 din 19 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin care au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, se arată că, prin decizia atacată, curtea de apel a respins apelul pârâtelor, reținând în esență că nemulțumirile acestora legate de raportul de expertiză administrat ar fi trebuit să fie expuse în fața instanței de fond, ignorându-se așadar efectul devolutiv al căii de atac a apelului, cauza nefiind analizată sub toate aspectele.

Astfel, prin hotărârea adunării generale nr. 3/2012 a D. S.R.L. (actuala B. SRL) s-a decis retragerea intimatului A. din societate și cesionarea părților sociale deținute către celalalt asociat, C.. Instanța de apel a apreciat ca reclamantul A. nu a semnat hotărârea sus menționată și, prin urmare, pretenția acestuia este fondată, respingând apărările pârâtelor cu încălcarea efectului devolutiv al apelului.

Recurentele-pârâte solicită efectuarea unei contraexpertize criminalistice grafoscopice, întrucât, după cum se observă din conținutul paginii 6 a raportului de expertiză administrat deja, reclamantul a executat pe parcursul timpului mai multe semnături (probabil și urmare a schimbării numelui), care evidențiază, de fapt schimbarea scrisului, dar nu o schimbare firească, determinată de vârsta, de obișnuința sau repetitivitatea semnăturii aplicate, ci o schimbare intenționată a graficii, a scrisului. Pe de altă parte, apreciază recurentele, lipsesc scriptele spre comparație din perioada respectivă sau măcar una rezonabilă ca apropiere.

De altfel, acesta metodă se poate observă că a fost folosită de reclamant și cu ocazia promovării prezentei acțiuni. Așa cum au precizat și în fața instanței de fond, cererea de chemare în judecată (exemplarul comunicat pârâtelor) nu poartă semnătura, nici a reclamantului și nici a apărătorului menționat în antet, iar precizarea de acțiune poarta ca semnătura "o literă", ceea ce în cadrul materiei grafologiei nici nu putea fi supus verificării fiind o structura grafică simplă care poate fi executată de orice persoană fără a avea nevoie de un exercițiu prealabil.

Conchizând, în opinia recurentelor, pentru respectarea dreptului la apărare, la un proces echitabil, instanța trebuia să administreze proba cu expertiză grafoscopică.

Or, neprocedând în acest sens, recurentele apreciază că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil.

Aceasta întrucât, elementul esențial al unei hotărâri judecătorești este motivarea, care nu poate fi în principiu implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate de părți sau asupra criticilor formulate. Obligativitatea motivării hotărârii judecătorești reprezintă o condiție a procesului echitabil, exigență prevăzuta atât de Constituția României (art. 21 alin. (3), cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1). Omisiunea instanței de apel de a cerceta și analiza pertinența și concludenta unui mijloc de probă esențial - expertiza grafoscopică, încalcă dreptul la un proces echitabil.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de apel.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din 21 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimatul-reclamant A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 20 octombrie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Se constată că recurentele-pârâte au invocat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părților cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanța de apel ca instanță devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludentei și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentelor cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurente rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurentele au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

În speță, recurentele tind, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, repunând în discuție probele și solicitând instanței de recurs să reconsidere concludența lor (ex: instanța trebuia să administreze proba cu expertiză grafoscopică etc), ceea ce nu este permis în această fază procesuală, iar faptul că se invocă anumite dispoziții legale (ex: art. 6 CEDO, art. 21 alin. (3) din Constituția României etc.), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentele-pârâte nu s-au conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele-pârâte S.C. B. S.R.L. și E. împotriva deciziei nr. 120/2020 din 19 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio calde atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2021.