ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2178/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a Civilă la data de 09.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea societății pârâte B. la plata de despăgubiri pentru daune morale și materiale.

Prin încheierea pronunțată în data de 27.05.2020, s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a IV-a a Tribunalului București și s-a dispus înaintarea cauzei, spre competentă soluționare, secției a VI-a Civile din cadrul Tribunalului București.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă dosarul a fost înregistrat la data de 12.06.2020, sub nr. x/2019*.

Prin încheierea pronunțată în data de 23.07.2020, Tribunalului București, secția a VI-a Civilă a anulat cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei încheieri reclamantul A. a formulat cerere de reexaminare, prin care a solicitat instanței să revină asupra măsurii de anulare a cererii, cererea fiind înregistrată sub nr. x/2019*/a1 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă.

Prin încheierea pronunțată în data de 22.09.2020 în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de reexaminare.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat apel, prin care a arătat că Tribunalul București nu a respectat procedurile legale, nedând curs cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 192 A din 2 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul a solicitat, în esență, admiterea recursului întrucât nu s-au respectat procedurile legale de îndeplinire a procedurii de judecată, prin ședință publică.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 201 alin. (1) și (4), art. 181 alin. (1) și (2) C. proc. civ., art. 6 din CEDO.

În ședința publică din 20 octombrie 2021 instanța a invocat din oficiu exxcepția netimbrării recursului și a reținut cauza în pronunțare sub acest aspect.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată de instanță, din oficiu, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula ca netimbrat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepția netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanța ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepții de procedură, absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanță.

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 50 RON, așa cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs.

Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 192 A din 2 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2021.