ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2174/2021

HOTĂRÂRE

20.10.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2174/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 13596/15.12.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2016 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. și C.., s-a constatat caracterul abuziv al art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. x/5.10.2007, a fost obligată pârâta B. la restituirea către reclamantă a sumelor încasate în baza contractului de credit cu titlu de dobândă și suma care ar fi fost încasată cu același titlu dacă ar fi fost luată în considerare o dobândă de 9,95% pe an, a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale, calculată în raport de debitul principal, de la data fiecărei plăți făcute de reclamantă până la restituirea integrală a acestuia de către pârâtă și a fost respinsă, în rest, cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B. solicitând admiterea apelului cu consecința schimbării sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 4784 din 6 noiembrie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel, a anulat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinței civile nr. 13596/15.12.2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel și a obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva deciziei tribunalului, reclamanta A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, la data de 26 februarie 2019.

Pe parcursul soluționării recursului, Curtea de Apel București, secția a Vi-a Civilă, prin încheierea din data de 25 septembrie 2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului formulat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 4784 din 6 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vi-a Civilă, în contradictoriu cu intimata D. S.A. (fostă B.), față de lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii.

Împotriva încheierii de suspendare din data de 25 septembrie 2019, A. a formulat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

In motivare, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit curtea de apel a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părților, având în vedere că a solicitat judecarea cauzei în lipsă, sens în care a atașat cererii de recurs dovada petiției pe care a formulat-o la curtea de apel.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 10 martie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

La 17 martie 2021, recurenta a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 23 iunie 2021, recursul a fost admis în principiu și s-a acordat termen, la 20.10.2021, în ședință publică

Înalta Curte, analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, reține următoarele considerente:

Recurenta a arătat că înțelege să formuleze recurs împotriva încheierii din 25 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care în mod greșit curtea de apel a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părților, având în vedere că a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Așadar, nemulțumirea recurentei privește soluția curții de apel de suspendare a judecății cererii formulate, în contextul în care și-a manifestat acordul pentru judecarea cauzei în lipsă.

Deși cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, față de dezvoltarea criticilor formulate de recurentă, care vizează în esență interpretarea greșită a dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se apreciază că acestea pot fi analizate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Conform art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., "Judecătorul va suspenda judecata:...2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Acest text de lege privitor la suspendarea voluntară, determinată de lipsa părților, are caracter imperativ, iar nu facultativ și, drept urmare, obligă instanța de judecată să dispună suspendarea judecății dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă.

În cauza de față, se reține că, la termenul din 25 septembrie 2019, curtea de apel a constatat că cererea de judecată în lipsă este transmisă prin email fără semnătura recurentei, iar în lipsa semnăturii această cerere nu este valabilă. Prin urmare, având în vedere că nici una dintre părți nu s-a prezentat la termenul de judecată și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., fiind suspendată judecata pricinii pentru lipsa părților.

Din verificările efectuate în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, se constată că, prin cererea aflată la dosarul curții de apel, recurenta făcând referire la adresa din 28.02.2019 primită de aceasta la 06.03.2019, (cerere transmisă instanței prin poștă la data de 19 martie 2019 - plic fila x), a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cererea fiind semnată.

Înalta Curte constată că în încheierea de ședință recurată instanța face vorbire de o cerere de judecată în lipsă transmisă prin email fără semnătura recurentei, deși la dosarul curții de apel se află cererea depusă de recurentă prin poștă, care exprimă poziția procesuală a recurentei privind judecata în lipsă și care este semnată.

Față de cele arătate, nu se poate reține în sarcina recurentei vreo lipsă de diligență în vederea continuării procesului, pentru a fi aplicată sancțiunea suspendării judecății cererii formulate, atâta vreme cât, prin cererea depusă la dosar aflată la dosarul curții de apel, aceasta s-a prevalat de dispozițiile legale care reglementează posibilitatea instanței de a proceda la judecarea cauzei, în lipsa părților.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 25 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, va casa încheierea recurată și va trimite cauza curții de apel, pentru continuarea judecății.