ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1769/2021

Ședința publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 20.05.2019, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta B. S.A., să dispună:

- constatarea nulității absolute a clauzei înscrise la art. 5.1. - "rambursarea ratelor lunare se va face în RON așa cum s-a acordat creditul";

- stabilizarea (înghețarea) creditului la valoarea de la momentul semnării contractului - 20.07.2016, valabil pe întreaga perioadă de derulare a contractului, urmând ca ratele să fie plătite în continuare iar pârâta să elibereze un nou grafic de rambursare în acest sens;

- obligarea pârâtei să restituie reclamantului sumele de bani reprezentând diferența de sumă percepută lunar în plus ca urmare a aplicării clauzelor de dobândă și dobândă penalizatoare;

- obligarea pârâtei, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

La primul termen de judecată, acordat în 31.10.2019, reclamantul și-a modificat cererea, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 2.2.5 privind dobânda penalizatoare de 360% pe an, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în plus, pentru toate considerentele arătate în cererea inițială.

Prin sentința civilă nr. 3727/12.12.2019 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata sumei de 5.553,73 RON către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., solicitând instanței de apel să constate nelegalitatea și netemeinicia sentinței criticate și, pe cale de consecință, fie să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare, la instanța de fond, fie să rețină cauza și, în judecarea acesteia să dispună constatarea nulității absolute a clauzei înscrisă la art. 2.2.5, privind dobânda penalizatoare de 360% pe an, reprezentând 1% pe zi de întârziere; obligarea pârâtei să restituie reclamantului sumele de bani percepute în plus ca urmare a aplicării clauzei de dobândă penalizatoare; cenzurarea cheltuielilor de judecată solicitate pe fondul cauzei, de către intimată, raportat la munca depusă de către avocat și prezentarea la două termene de judecată; obligarea pârâtei, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1316A din 15.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admis apelul pârâtului A., a fost schimbată sentința apelată, în sensul că: s-a admis acțiunea modificată, s-a constatat caracterul abuziv și nulitatea clauzei prevăzute de art. 2.2.5 din contractul de credit nr. x/20.07.2016 și s-a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în baza acestei clauze. Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată în fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, aceleiași curți de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată, în esență, că, decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, atât în ce privește calitatea de consumator a reclamantului, cât și în ce privește respectarea dispozițiilor Legii nr. 193/2000 sau aplicabilitatea în cauză a O.G. nr. 13/2011.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-reclamant la 09.02.2021. În termen legal, la 11.03.2021, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1316A din 15 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă într-un litigiu circumscris sferei protecției consumatorilor, întrucât litigiul are ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, în temeiul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 20 mai 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1316A din 15 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În temeiul art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 451 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 5.813,03 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, apreciind că aceasta este proporțională în raport cu valoarea cauzei și activitatea desfășurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1316A din 15 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2021.