Decizia nr. 2160/2021 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Art. 4 pct. 4.1. "Pentru perioada cuprinsă între data primei trageri din contul de credit și 12 luni, rata dobânzii este fixă...După această perioadă, dobânda curentă se calculează în funcție de indicele de referință stabilit de Bancă pentru creditele ipotecare acordate în CHF";

Art. 4 pct. 4.3 "Pe parcursul derulării creditului, cu excepția perioadei menționate la art. 4.1, nivelul dobânzii curente se poate schimba în funcție de evoluția indicelui de referință stabilit de Banca";

Art. 4 pct. 4.11 Pentru creditul acordat, împrumutatul va plăti următoarele comisioane: "lit. b) comision de administrare lunară a creditului de 0,10%, aplicat la valoarea soldului creditului";

Obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii având în vedere evoluția indicelui Libor, începând cu data încheierii convenției de credit și până în prezent și obligarea pârâtei la menționarea caracterului fix al marjei, de la data semnării contractului de credit ipotecar determinată conform formulei marja fixă = dobânda - indice Libor 6 M;

Restituirea tuturor sumelor încasate abuziv, fără temei legal, în baza clauzelor contractuale abuzive, cu titlu de comision de administrare pentru perioada 23.05.2007, data încheierii convenției de credit - data introducerii prezentei cereri (sumă ce va fi actualizată); restituirea sumelor încasate excedentar cu titlu de dobândă, sume la care se vor adăuga dobânzile legale aferente, calculate de la data încasării până la data restituirii integrale;

Obligarea pârâtei la calcularea și perceperea pe viitor a dobânzii în funcție de evoluția indicelui de referință Libor 6M și marja fixă a băncii, de la data încheierii convenției de credit, având în vedere procentul de dobânda și valoarea indicelui Libor CHF de la data încheierii contractului;

Constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia (art. 5.1 și art. 5.11 din contractul de credit nr. x/23.05.2007);

Stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF/Leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului (23.05.2007 - 1 CHF = 2,46 RON);

Denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională;

Cheltuieli de judecată, conform art. 453 C. proc. civ. (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, alte cheltuieli ocazionate de rezolvarea acestui litigiu). Prin sentința civilă nr. 2449/10.09.2029, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu C. S.A.; s-a respins cererea de constatare a nulității absolute a clauzelor de la art. 4.1, 4.3, 4.11, 5.1, 5.11, formulată de reclamanți în contradictoriu cu D. S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă; s-au respins capetele de cerere cu caracter accesoriu formulate în contradictoriu cu D. S.A., ca neîntemeiate. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții. Prin decizia civilă nr. 242 din 06 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul reclamanților, a anulat sentința și încheierea din 10.09.2019 (de amânare a pronunțării și soluționare excepții), în tot; a constatat transmiterea calității procesuale pasive către E. S.A.; a respins excepția lipsei capacității de folosință a C.; a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesual pasive a D. S.A.; a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2019*. Prin sentința civilă nr. 1479/08.09.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele E. succesoară în drepturi a C. S.A.; s-a constatat nulitatea absolută parțială a clauzelor de la art. 4.1 și 4.3, în ceea ce privește calcularea dobânzii în funcție de indicele de referință stabilit de bancă; s-au respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele E. S.A. și D. S.A., prin reprezentant legal F. S.A. Prin decizia civilă nr. 523 din 24 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-au respins apelurile promovate de pârâte, ca nefondate. Împotriva acestei decizii, la 20.05.2021, în termen legal, a declarat recurs pârâta D. S.A., prin reprezentant legal F. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei contestate și, în consecință, admiterea în totalitate a apelului formulat împotriva sentinței primei instanțe. În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată, în esență, că, decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv dispozițiile art. 4 alin. (1)-(3) din Directiva nr. 93/13/CEE, art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, art. 451-452 C. proc. civ.. Totodată, se învederează că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea dreptului Uniunii Europene, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, la 25.05.2021, în termen legal, a declarat recurs și pârâta E. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și reținerea cauzei spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței primei instanțe, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată, în esență, că, decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv dispozițiile art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE, art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, O.G. nr. 21/1992. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cererile de recurs au fost comunicate intimaților-reclamanți la 23.06.2021 și 20.07.2021, care nu au formulat întâmpinare. Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursurilor, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente: Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii. Recursurile au ca obiect decizia civilă nr. 523 din 24 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă într-un litigiu circumscris sferei protecției consumatorilor, întrucât litigiul are ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, în temeiul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j 3 ), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 04 februarie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor. Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenta-pârâtă D. S.A., prin reprezentant legal F. S.A. și de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei civile nr. 523 din 24 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.