ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 216/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 8 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 15.000 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale de avans seria x nr. x din 13 martie 2020, obligarea la plata dobânzii legale calculate la suma de 15.000 RON, începând cu 13 martie 2020 până la data restituirii integrale a acestei sume și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare UNI-SC033, iar la 13 martie 2020 pârâta a solicitat achitarea unui avans de 15.000 pentru livrarea unei părți din marfă, fiind emisă de către pârâtă factura fiscală seria x nr. x din 13 martie 2020, factură ce a fost achitată la aceeași dată. Deși s-a făcut plata avansului, pârâta a refuzat livrarea mărfii în termenii stabiliți în contract, în plus refuzând și restituirea sumei achitate cu titlu de avans.

La termenul de la 22 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 7482/2021 din 22 septembrie 2021 și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În esență, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul au caracter imperativ și că din cuprinsul cererii de chemare în judecată se constată că sediul pârâtului este în raza de competență teritorială a Judecătoriei Sibiu.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Judecătoriei Sibiu.

La termenul de judecată de la 11 ianuarie 2022, Judecătoria Sibiu a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 95/2022 din aceeași dată, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat existența unui conflict negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competența astfel ivit.

În esență, Judecătoria Sibiu a reținut că prevederile art. 107 și art. 109 C. proc. civ. referitoare la competența teritorială sunt norme dispozitive, iar obiectul litigiului este de natură patrimonială, respectiv restituirea unei sume de bani. A mai reținut că în cauză este vorba despre o competență teritorială alternativă, de ordine privată și că, față de dispozițiile art. 130 C. proc. civ., în această situație excepția de necompetență poate fi invocată numai de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, și nu de instanță din oficiu. Pentru aceste motive, s-a apreciat că instanța competentă în soluționarea cauzei este Judecătoria Sectorului 5 București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Sibiu s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Pentru a stabili competența teritorială instanțele trebuie să se raporteze la dispozițiile art. 107 C. proc. civ. care statuează regula generală în materie și anume aceea că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 15.000 RON, reprezentând avansul achitat de reclamantă pentru marfa pe care pârâta nu a livrat-o. Cererea formulată are astfel natura unei acțiuni în restituire a sumei achitate într-un cadru contractual, motivat de faptul că pârâta nu și-a executat obligația corelativă de livrare a mărfii.

Față de obiectul acțiunii, se constată că sunt incidente și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prin care se stabilește o competență teritorială alternativă în soluționarea acestui tip de litigii, și anume în favoarea instanței în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul. În speță, prejudiciul s-a produs în patrimoniul reclamantei, cu sediul în Municipiul București.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speță, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 5 București.

Mai mult decât atât, necompetența teritorială a fost invocată de instanță din oficiu, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) din același cod care acordă numai pârâtei dreptul de a se prevala de aceste norme de ordine privată; or, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a invocat excepția necompetenței teritoriale la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2022.