ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 214/2022

HOTĂRÂRE

02.02.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 214/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la 30 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. în faliment, prin lichidator judiciar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., obligarea acesteia la restituirea bunurilor mobile aparținând reclamantei, iar dacă bunurile nu mai există, la plata contravalorii acestora stabilită de un expert evaluator autorizat.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că S.C. A. S.R.L. a încheiat contractul de închiriere nr. x din 29 martie 2016 cu S.C. D. S.R.L., având ca obiect închirierea unei hale de producție, aflată în str. x, loc. Jilava, jud. Ilfov. Conform certificatului constatator nr. x din 28 iulie 2016, S.C. A. S.R.L. a funcționat în sediul aflat în str. x, loc. Jilava, jud. Ilfov, având închiriate spațiile G2 și G3, în suprafață totală de 360 mp.

La 23 octombrie 2017 a fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva S.C. A. S.R.L., iar la 5 martie 2018 a fost deschisă procedura simplificată a falimentului, B. fiind numită în calitate de lichidator judiciar.

S-a mai arătat că toate bunurile mobile aparținând societății A. S.R.L. au rămas în sediul din str. x, spațiul fiind închiriat ulterior de către proprietara D. S.R.L. către societatea C. S.R.L., și că aceasta din urmă a refuzat predarea bunurilor mobile, ba chiar le folosește, întrucât obiectul de activitate al societății este același.

Prin sentința civilă nr. 2499 din 3 iunie 2019 Judecătoria Cornetu a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar și a luat act că pârâta S.C. C. S.R.L. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar.

Prin decizia civilă nr. 3079/2020 din 7 decembrie 2020, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L prin lichidator judiciar.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2018.

În ședința publică de la 10 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale procesuale, pe care a admis-o prin încheierea nr. 16R din 10 septembrie 2021 și a declinat competența de soluționare a recursului formulat de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. în favoarea uneia dintre secțiile specializate în litigii cu profesioniști, respectiv secția a V-a civilă sau secția a VI-a civilă din cadrul Curții de Apel București, dosarul urmând a fi înaintat pentru a fi înregistrat pe rolul uneia dintre aceste secții.

În esență, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a reținut, în esență, că în contextul abrogării Codului comercial prin dispozițiile art. 230 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., conținutul noțiunii de "profesioniști" se determină în raport de prevederile art. 3 din C. civ. și ale art. 8 din Legea nr. 71/2011. A mai reținut că în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 95 C. proc. civ., criteriile de determinare a competenței materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenției.

Aceeași instanță a avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel București nr. 29/2001, dată în aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, potrivit căreia s-au înființat complete specializate în litigiile cu profesioniști în cadrul Secțiilor a V-a Civilă și a VI-a Civilă, în următoarele domenii: litigii cu profesioniști, insolvență, societăți comerciale, concurență neloială, registrul comerțului. Totodată a făcut referire la Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că "pentru determinarea competenței materiale procesuale se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011."

Plecând de la contextul legislativ prezentat anterior și având în vedere obiectul și natura cauzei (respectiv obligarea pârâtei la restituirea bunurilor mobile care îi aparțin reclamantei și care au rămas în posesia pârâtei, iar, în cazul în care aceste bunuri nu mai există, obligarea pârâtei la plata contravalorii lor), Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat că litigiul se subsumează celor prevăzute la art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, astfel că soluționarea recursului nu intră în competența materială procesuală a secției a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ci a uneia din secțiile specializate în litigii cu profesioniști ale Curții de Apel București (Secția a V-a civilă sau secția a VI-a civilă).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2021.

La termenul de la 2 decembrie 2021 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a invocat excepția de necompetență materială procesuală a acestei secții pe care a admis-o prin încheierea nr. 46/2021 din 2 decembrie 2021, a declinat competența de soluționare a recursului formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar împotriva deciziei civile nr. 3079/2020 din 7 decembrie 2020 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018, în favoarea Curții de Apel București, secția a III-A civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-A în vederea soluționării acestui conflict.

În esență, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a reținut că a fost învestită cu soluționarea recursului într-o cauză având ca obiect revendicare mobiliară, respectiv obligarea pârâtei la restituirea bunurilor mobile aparținând acesteia sau a valorii lor, care nu presupune aplicarea unor norme juridice specifice, astfel încât litigiul nu este de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Față de considerentele Deciziei nr. 18 din 17 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul, în sensul că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din legea menționată, și față de dispozițiile C. proc. civ. care nu fac distincție în funcție de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, s-a apreciat că prima secție civilă învestită este competentă din punct de vedere material procesual să soluționeze recursul, atât timp cât aceasta presupune rezolvarea unei probleme pur civile referitoare la condițiile pentru revendicarea mobiliară, iar dispozițiile legale aplicabile nu sunt unele specifice raporturilor juridice dintre profesioniști.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte notează că raporturile juridice dintre părțile litigiului se circumscriu cadrului determinat de solicitarea reclamantei S.C. A. S.R.L., ulterior intrării sale în insolvență, de a i se restitui anumite bunuri mobile sau contravaloarea acestora, bunuri care au rămas în spațiul în care și-a desfășurat activitatea și care a fost preluat de pârâtă. Conform susținerilor reclamantei, pârâta a refuzat predarea bunurilor mobile, care au fost și sunt și în prezent utilizate în activitatea economică a acestei din urmă societăți.

Se apreciază că pentru a putea stabili care este regimul juridic al bunurilor în discuție este necesară valorificarea specializării judecătorului în materia raporturilor economice dintre doi comercianți, în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011, raporturile dintre părți fiind grefate pe o activitate profesională/economică.

Înalta Curte mai reține că prin Hotărârea nr. 29/2011, adoptată de Colegiul de conducere al Curții de Apel București în aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, s-au înființat completuri specializate în litigiile cu profesioniști în cadrul Secțiilor a V-a Civilă și a VI-a Civilă, în următoarele domenii: litigii cu profesioniști, insolvență, societăți comerciale, concurență neloială, registrul comerțului.

În sensul Deciziei nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, "competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

În considerentele acestei decizii, s-a stabilit că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul "de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" în vederea determinării la speță a competenței materiale procesuale proprii (paragraful 176).

Instanța supremă are în vedere și dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 207/2018 publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2018, aplicabile în prezenta cauză față de data introducerii acțiunii (30 octombrie 2018). Acest text de lege prevede că "în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, (...)." Raportat la varianta anterioară a aceluiași articol, care prevedea existența secțiilor sau, după caz, completurilor specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, fără a se referi expres la cauzele cu profesioniștii, se distinge intenția legiuitorului de a delimita litigiile de natură civilă așa zise de drept comun de cele cu profesioniști și de a le încredința spre soluționare unor secții diferite, dând astfel eficiență aspectului calitativ, de specializare și valorificare a experienței profesionale a judecătorului în compunerea completului de judecată.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.