ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 955/2020

Ședința publică din data de 4 iunie 2020

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.02.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., constatarea dreptului de proprietate al societății A. S.R.L. asupra bunurilor imobile reprezentate de: clădire stație ITP, cabină poartă, clădire sediu și atelier (1), baraca gresare, clădire atelier și sediu (2), cabină poartă, împrejmuire gard.

Totodată, a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la bunurile imobile aflate în proprietatea A. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 3007/2018 de la 05 noiembrie 2018 Tribunalul Ilfov, secția Civilă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare invocată de pârâta-reclamantă, ca neîntemeiată.

A respins excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei-reclamante de a solicita rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, ca neîntemeiată.

A respins cererea formulate de reclamanta-pârâtă A.-în faliment, prin lichidator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., prin lichidator D., ca neîntemeiată.

A respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L., prin lichidator D., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A.-în faliment, prin lichidator judiciar C., ca neîntemeiată.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C..

Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă prin încheierea de la 19 martie 2019 a suspendat judecata apelului în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2016.

Împotriva încheierii de la 19 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C. a declarat recurs.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 414 C. proc. civ. și art. 36 din Legea nr. 85/2006.

În preambulul recursului, recurenta-reclamantă arată că obiectul prezentei acțiuni este reprezentat de pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, având în vedere contractul de vânzare încheiat între părți la 18 martie 2010 prin care pârâta B. S.R.L. a înstrăinat către A. S.R.L. bunuri imobile.

Necesitatea formulării prezentei acțiuni este reprezentată de intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunurilor imobile construcții care au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

Având în vedere că pârâta B. S.R.L. se afla în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006, începând cu data de 29 septembrie 2010, rezultă că situația premisă s-a născut anterior datei deschiderii procedurii de insolvență împotriva pârâtei, deci diminuarea patrimoniului debitoarei a avut loc anterior deschiderii procedurii de insolvență.

În această situație, arată recurenta-reclamantă o eventuală admitere a cererii de chemare în judecată nu ar modifica starea patrimoniului pârâtei, față de starea existentă la data deschiderii procedurii împotriva sa.

Prin suspendarea cauzei, în realitate, se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei, în sensul că în patrimoniul acesteia ar continua să subziste atât dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții, cât și contravaloarea prețului vânzării achitat de către A. S.R.L..

Pentru a fi incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 este necesar să se stabilească că la data deschiderii procedurii de insolvență, pârâta deținea un drept de proprietate necontestat asupra bunurilor din patrimoniul său, drept care s-ar pierde prin admiterea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere că anterior deschiderii procedurii de insolvență a intervenit înstrăinarea bunurilor, recurenta-reclamantă apreciază că se impune repunerea cauzei pe rol.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurată și repunerea cauzei pe rol.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., acesta fiind comunicat părților la 19 septembrie 2019.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 12 decembrie 2019, în unanimitate, a fost admis în principiu recursul potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În cadrul examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 28 februarie 2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. reprezentată de lichidatorul judiciar C. constatarea dreptului de proprietate al societății A. S.R.L. asupra bunurilor imobile reprezentate de: clădire stație ITP, cabină poartă, clădire sediu și atelier (1), baraca gresare, clădire atelier și sediu (2), cabină poartă, împrejmuire gard.

Totodată, a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la bunurile imobile aflate în proprietatea A. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 3007/2018 de la 05 noiembrie 2018 Tribunalul Ilfov, secția Civilă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare invocată de pârâta-reclamantă, ca neîntemeiată.

A respins excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei-reclamante de a solicita rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, ca neîntemeiată.

A respins cererea formulate de reclamanta-pârâtă A.-în faliment, prin lichidator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., prin lichidator D., ca neîntemeiată.

A respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L., prin lichidator D., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A.-în faliment, prin lichidator judiciar C., ca neîntemeiată.

În cursul judecării apelului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3007/2018 din 5 noiembrie 2018 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, Curtea de Apel București a apreciat incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă, prin încheierea de ședință din 19 martie 2019, a constatat suspendat, de drept, apelul declarat de reclamantă.

Prioritar, se impune a se preciza că în raport de motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, neîncadrate în drept de către recurenta-reclamantă, acestea vizează greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor procedurale, critica încadrându-se motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin urmare, prezenta, cale de atac urmează a fi analizată din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același act normativ.

De asemenea, se impune a se face mențiunea cu privire la data investirii Tribunalului București, secția a VII-a Civilă cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei B. S.R.L., aceasta fiind 23 noiembrie 2009, data deschiderii procedurii de insolvență fiind 29 septembrie 2011, astfel cum rezultă din fișa dosarului nr. x/2009 și a dosarului nr. x/2009 al Tribunalului București.

Din istoricul rezumat al cauzei, rezultă că atât cererea introductivă, înregistrată la data de 28 februarie 2017, cât și calea de atac a apelului, înregistrată la data de 15 ianuarie 2019, au fost ulterioare deschiderii procedurii insolvenței, respectiv 23 septembrie 2011.

Înalta Curte constată de asemenea că situația premisă a acțiunii de față s-a născut anterior datei deschiderii procedurii insolvenței împotriva pârâtei, având în vedere faptul că, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 18 martie 2010.

Se mai reține că instanța de fond, analizând condițiile cerute pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, a apreciat că reclamanta trebuia să facă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor, ori aceasta se prevalează de o promisiune de vânzare-cumpărare care îi conferă acesteia un drept de creanță și nu un drept de proprietate.

Prin urmare, în mod greșit instanța de apel a apreciat incidentă cauza de suspendare de drept a judecății reprezentată de deschiderea procedurii insolvenței, întrucât incidentul procedural al suspendării de drept a intervenit în cauză în cursul judecării apelului, deși acțiunea de față este promovată ulterior deschiderii procedurii insolvenței.

Se constată că acțiunea reclamantei A. S.R.L. a fost înregistrată ulterior datei la care a fost deschisă procedura insolvenței cu privire la pârâta B. S.R.L., iar valorificarea creanței împotriva falitei se poate face numai în cadrul procedurii comune și concursuale reglementată de Legea nr. 85/2006 privind insolvența.

Reiese deci că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, în cauză nefiind incident motivul de suspendare de drept a căii de atac.

Raportat la aceste considerente, instanța de apel urmează să verifice consecințele juridice ale faptului că societatea pârâtă era în insolvență anterior introducerii acțiunii, ceea ce atrage incidența dispozițiilor speciale ale Legii nr. 85/2006, privind modalitatea colectivă în care legiuitorul a impus analizarea tuturor creanțelor debitorului în cadrul procedurii insolvenței sale, modalitate a cărei nerespectare a fost sancționată cu efectele reglementate de prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. împotriva încheierii din 19 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și în raport de dispozițiile art. 497 din C. proc. civ., va casa încheierea recurată și va trimite cauza pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.. împotriva încheierii din 19 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR D..

Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2020.