ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1008/2021

Circumstanțele cauzei Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 26 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., societate în faliment, anularea Deciziei nr. 2592 din 19 iunie 2013, emisă de B. S.A. și obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului format din teren în suprafață de 1.460 mp și construcțiile aferente, situat în București, str. x, cu cheltuieli de judecată. În motivare, a arătat, în esență, că prin notificarea nr. x din 29 mai 2001, numita C. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul menționat, iar, potrivit contractului de vânzare drepturi nr. x din 16 septembrie 2015, reclamanta a cumpărat drepturile privitoare la acest imobil, însă, prin decizia contestată pârâta a respins, în mod neîntemeiat, notificarea. La data de 19 aprilie 2016, reclamanta a depus cerere modificatoare, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, iar prin cererea depusă la 14 noiembrie 2016, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, și a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. La data de 18 ianuarie 2017, B. S.R.L. a depus cerere de intervenție principală, respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 15 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015. Prin încheierea din 15 martie 2017, tribunalul a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea căii de atac formulate împotriva încheierii din 15 februarie 2017, în temeiul art. 64 alin. (3) C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 427A din 09 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost repins, ca nefondat, apelul împotriva încheierii din 15 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015. La termenul din 13 decembrie 2017, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea perimării, dată la care reclamanta a depus cerere de introducere în cauză a D., având în vedere că prin contractul din 09 noiembrie 2017 i-a vândut acesteia drepturile cu privire la imobilul menționat; de asemenea, B. S.R.L. a depus cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei. Prin sentința civilă nr. 161 din 01 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată. Prin decizia civilă nr. 565R din 08 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a casat sentința civilă nr. 161 din 01 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, și a trimis cauza pentru continuarea judecății. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2015*. Prin încheierea din 20 martie 2019, tribunalul a dispus introducerea în cauză a D., în calitate de reclamantă, potrivit art. 39 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că s-au transmis drepturile litigioase ce fac obiectul cauzei, fiind menținută în proces și reclamanta A.. La termenul din 22 mai 2019, tribunalul a luat act de conexarea la prezentul dosar a dosarului nr. x/2018, având ca obiect cererea formulată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., societate în faliment, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 2592 din 19 iunie 2013, emisă de B. S.A. și obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului format din teren în suprafață de 1.460 mp și construcțiile aferente, situat în București, str. x, sector 2 sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, cu cheltuieli de judecată. La termenul din 19 iunie 2019, tribunalul a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de B. S.R.L., a respins cererea de suspendare a judecății, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. x/2019, formulată de reclamanta A. și a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității.

Hotărârea pronunțată la fond Prin sentința civilă nr. 1454 din 19 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată atât în dosarul nr. x/2015, cât și în dosarul nr. x/2018, conexate, privind de reclamantele A. și D., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. - prin lichidator judiciar E. și cu intervenienta B.; au fost respinse cererile de chemare în judecată ce fac obiectul dosarelor nr. x/2015 și nr. y/2018, conexate, ca tardiv formulate, și a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de B.. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. La data de 22 mai 2020, S.C. F. S.R.L. a formulat cerere de intervenție principală. Prin încheierea din 22 mai 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a dispus amânarea cauzei pentru a se comunica părților cererea de intervenție principală formulată de S.C. F. S.R.L. și pentru a da posibilitatea acestei societăți să își angajeze un apărător. Prin încheierea din 17 iulie 2020, s-a dispus citarea intimatei-reclamante B. S.R.L., prin administrator judiciar, și s-a prorogat discutarea admisibilității în principiu a cererii de intervenție principale formulate de S.C. F. S.R.L..

Hotărârea atacată Prin încheierea din 16 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de intervenție principală formulată de S.C. F. S.R.L., pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 62 alin. (3) C. proc. civ., respectiv față de lipsa acordului expres al tuturor părților.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de recurs petenta F. S.R.L., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 24 și art. 64 alin. (3) și (4) C. proc. civ., recurenta a învederat că reclamanta B. S.R.L., prin reprezentantul său convențional, și-a exprimat acordul cu privire la cererea de intervenție, însă din cauza cererii de amânare formulate de reclamantă pentru termenul de judecată din 16 octombrie 2020, acest acord nu a putut fi exprimat în fața instanței de judecată. S-a mai arătat că, prin asocierea formată din B. și petenta F. S.R.L., au fost adjudecate, în bloc, activele B. S.A., cu excepția creanțelor și disponibilităților bănești, potrivit procesului-verbal de adjudecare nr. RVA 4009/11.09.2013, motiv pentru care există interesul reciproc ca reclamanta să îi sprijine poziția în prezenta cauză. Conchizând, petenta a susținut că este nelegală respingerea cererii de intervenție, fără consultarea celorlalte părți din dosar.

Apărările formulate în cauză La data de 24 noiembrie 2020, intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului și desființarea încheierii din 16 octombrie 2020, și trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea punerii în discuție a admisibilității în principiu a cererii de intervenție principale, și, în subsidiar, a solicitat admiterea recursului și reținerea spre judecare a admisibilității în principiu a cererii de intervenție principale. În motivare, a arătat că, la termenul din 16 octombrie 2020, reprezentantul său convențional nu s-a putut prezenta la judecată, iar instanța a respins cererea sa de amânare, fără a ține seama de motivele obiective invocate în susținerea cererii, fiind astfel în imposibilitate de a-și exprima punctul de vedere cu privire în momentul în care s-a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulate de petenta F. S.R.L.. A mai arătat că, în cauză, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța pronunțând hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. civ.

Considerentele instanței de recurs Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de recurs, petenta a susținut, în esență, că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile legale privitoare la intervenția principală, întrucât acordul intimatei-reclamante B. S.R.L. nu a putut fi valorificat în instanță, din cauza cererii de amânare formulată de reprezentantul convențional al acestei intimate la termenul de judecată din 16 octombrie 2020. Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că Legea nr. 310/2018 a adus modificări articolului 64 C. proc. civ., iar modificările vizează procedura de judecată a cererii de intervenție, însă, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite pornite după intrarea acesteia în vigoare; or, în cauză, se constată că dosarul în care a fost pronunțată încheierea recurată a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 26 noiembrie 2015, fiind incidente, așadar, dispozițiile legale de la data înregistrării inițiale a dosarului. Analizând criticile formulate, astfel cum au fost dezvoltate, se constată că, deși se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 62 C. proc. civ., sunt nefondate. Potrivit art. 62 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de intervenție principală va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată", text din care rezultă că intervenția principală reprezintă o cerere care are natura juridică a unei veritabile cereri de chemare în judecată și prin intermediul căreia un terț formulează pretenții proprii împotriva părților inițiale din proces. Cu privire la momentul până la care poate fi formulată intervenția principală, art. 62 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "cererea poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond", această limitare procesuală fiind justificată de însăși natura juridică a intervenției principale, în privința căreia trebuie respectate toate gradele de jurisdicție. În mod excepțional, intervenția principală se poate face și direct în apel, însă cu acordul expres al părților, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 62 alin. (3) C. proc. civ., iar lipsa acestui acord atrage inadmisibilitatea intervenției principale formulate direct în apel. În cauza dedusă judecății, se constată că petenta F. S.R.L. a formulat cererea de intervenție principală direct în apel, la termenul de judecată din 22 mai 2020, când instanța a dispus amânarea cauzei pentru a se comunica părților cererea de intervenție principală formulată de S.C. F. S.R.L. și pentru a da posibilitatea acestei societăți să își angajeze un apărător. La următorul termen de judecată, din 17 iulie 2020, instanța de apel a dispus citarea intimatei-reclamante B. S.R.L., prin administrator judiciar, și a prorogat discutarea admisibilității în principiu a cererii de intervenție principale formulate de S.C. F. S.R.L.. Se constată că instanța de apel, la termenul din 16 octombrie 2020, a pus în discuție admisibilitatea cererii de intervenție principală formulată F. S.R.L., dată la care părțile din raportul juridic litigios, deși au fost legal citate, nu s-au prezentat. În acest context factual, se constată că cererea de intervenție a fost comunicată părților, care au avut la dispoziție un interval de timp rezonabil pentru a-și exprima, în mod expres, acordul cu privire la cererea de intervenție principală. În ceea ce privește critica recurentei în sensul că reclamanta B. S.R.L., prin reprezentantul său convențional, și-a exprimat acordul cu privire la cererea de intervenție, însă din cauza cererii de amânare formulate de reclamantă pentru termenul de judecată din 16 octombrie 2020, acest acord nu a putut fi exprimat în fața instanței de judecată, Înalta Curte reține că este nefondată, întrucât din cuprinsul cererii de amânare transmise, prin poștă electronică, la data de 15 octombrie 2020, nu reise că reclamanta B. S.R.L. ar fi făcut vreo mențiune cu privire la cererea de intervenție principală formulată în cauză, ci aceasta a prezentat doar motivele pentru care solicită amânarea cauzei. În plus, pentru admiterea în principiu a unei cereri de intervenție formulată direct în apel este necesar acordul tuturor părților, nu doar al reclamatului. Or, în cauză, părți sunt reclamantele B. S.R.L., fostă B. S.R.L., A. și D., și pârâta S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar E.. În atare situație, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 62 alin. (3) C. proc. civ., pentru ca instanța de apel să fi fost în măsură să admită în principiu cererea de intervenție principală, era necesar acordul expres, exprimat verbal sau în scris, al tuturor părților din proces, învoiala acestora neputând fi dedusă, pe cale de interpretare, din neprezentarea părților în fața instanței de apel sau din lipsa unui răspuns al lor în acest sens. De altfel, se observă că, astfel cum s-a reținut în încheierea atacată și cum rezultă din actele dosarului, respectiv din împuternicirea avocațială aflată la dosarul de apel, reclamanta B. S.R.L. a fost reprezentată în etapa procesuală a apelului de patru avocați, iar înscrisul medical atașat cererii de amânare formulată de această reclamantă pentru termenul de judecată din 16 octombrie 2020 viza doar unul dintre cei patru avocați, reprezentarea reclamantei putând fi asigurată de oricare dintre cei trei apărători aleși, conform împuternicirii. În aceste condiții, Înalta Curte constată că, în cauză, nu există acordul expres al tuturor intimaților pentru formularea intervenției principale direct în apel, nefiind întrunită cerința imperativă impusă de art. 62 alin. (3) C. proc. civ., sens în care apreciază că este legală soluția instanței de apel de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție principală formulată de F. S.R.L. direct în apel. Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va respinge recursul declarat de petenta F. S.R.L. împotriva încheierii din 16 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat. PENTRU ACEST EMOTIVE,