ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2128/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2128/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 14 octombrie 2021
Asupra excepției inadmisibilității;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 07.01.2020, reclamanții A., reprezentat de mama sa B., C., asistat de mama sa B. și D., asistată de mama sa B., și E. au solicitat, cu citarea intervenientului forțat F., obligarea pârâtei G. S.A. la plata daunelor materiale și morale pentru prejudiciul produs și suferința cauzată reclamanților în urma accidentului rutier din data de 27.11.2018, după cum urmează:
- suma de 400.000 RON cu titlu de daune morale pentru A., în calitate de fiu al defunctului H.;
- suma de 400.000 RON, cu titlu de daune morale pentru C., în calitate de fiu nelegitim al defunctului H.;
- suma de 140.000 RON, cu titlu de daune morale pentru C., în calitate de persoană vătămată în urma accidentului;
- suma de 400.000 RON, cu titlu de daune morale pentru D., în calitate de fiică nelegitimă al defunctului H.;
- suma de 220.039 RON pentru reclamantul E., în calitate de persoană vătămată în urma accidentului, din care: 220.000 RON cu titlu de daune morale și 39 RON cu titlu de daune materiale.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2%, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectivă a despăgubirilor, conform art. 26 iii) din Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto și art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă prin sentința nr. 170/LP/2020 din 22.10.2020, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., reprezentat de mama sa B., C., asistat de mama sa B. și D., asistată de mama sa B., și E., în contradictoriu cu pârâta G. S.A.; a obligat pârâta să achite pentru fiecare din reclamanții A., reprezentat de mama sa B., C. și D., în calitate de copii ai victimei H., suma de 200.000 RON reprezentând despăgubiri morale, la care se calculează penalități de întârziere de 0,2%/zi din a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive până la data plății; a obligat pârâta să achite pârâtului C., în calitate de parte vătămată în accidentul din 27.11.2018, suma de 60.000 RON reprezentând daune morale, la care se calculează penalități de întârziere de 0,2%/zi din a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive până la data plății; a obligat pârâta să achite pârâtului E., în calitate de parte vătămată în accidentul din 27.11.2018, suma de 39 RON reprezentând daune materiale și suma de 100.000 RON reprezentând daune morale, la care se calculează penalități de întârziere de 0,2%/zi din a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive până la data plății și a respins restul pretențiilor.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de apel G. S.A..
Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă prin decizia nr. 76/2021-A/C din 18 martie 2021 a admis apelul declarat apelanta G., în contradictoriu cu intimații A., reprezentat de mama sa B., C. și D., ambii asistați de mama lor B. și E., împotriva sentinței nr. 170 din 22 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a redus cuantumul daunelor morale cuvenite reclamantului E., în calitate de parte vătămată în accidentul din 27.11.2018, la suma de 45.000 RON și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 41 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, a dispus comunicarea prezentei încheieri la Direcția Impozite Taxe din cadrul Primăriei Comunei Șimian, pentru plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 3905 RON, datorate de C.. Fără cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, pârâta G. S.A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. solicitând casarea sentinței și deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 76/2021-A/C din 18 martie 2021, prin care Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a admis apelul declarat apelanta G., în contradictoriu cu intimații A., reprezentat de mama sa B., C. și D., ambii asistați de mama lor B. și E., împotriva sentinței nr. 170 din 22 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a redus cuantumul daunelor morale cuvenite reclamantului E., în calitate de parte vătămată în accidentul din 27.11.2018, la suma de 45.000 RON și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j
3
), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 07 ianuarie 2020, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.., va respinge ca inadmisibil recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă G. S.A. împotriva deciziei nr. 76/2021-A/C din 18 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2021.