ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2124/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Analizând actele de la dosar și încheierea atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 756.277 euro, cu titlu de rest din bonusul de fidelitate prevăzut în baza contractului de fidelizare încheiat de părți la data de 09.12.2014.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă prin sentința civilă nr. 3226 din data de 6 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 756.277 euro, în echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României din ziua efectuării plății și a sumei de 38 847,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 3226 din data de 6 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pârâta B. S.A. a formulat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin încheierea din data de 22 septembrie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului formulat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3226 din data de 6 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva deciziei încheierea din data de 22 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că primul motiv de nelegalitate îl constituie încălcarea art. 197 C. proc. civ., întrucât cererea de suspendare a judecării apelului nu s-a formulat odată cu exercitarea căii de atac și nu a fost timbrată, nici în cadrul acesteia și nici distinct.

Recurentul-reclamant susține că suspendarea facultativă a judecării procesului nu a fost dispusă din inițiativa instanței de apel, ci la inițiativa părții apelante B. S.A., astfel încât referirea instanței de apel că " suspendarea facultativă, fie raportat la un proces civil, fie unul penal, poate fi dispusă în discuție și din oficiu, de către instanță, din necesități de oportunitate, astfel că punerea în discuție a unei cereri de suspendare de către una dintre părți nu impune timbrarea acesteia", este una lipsită de temei legal.

Recurentul-reclamant consideră că cererea de suspendare facultativă formulată de B. S.R.L. nu se regăsește printre excepțiile anume și limitativ prevăzute de art. 28, 29 și 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Al doilea motiv de nelegalitate, susține recurentul-reclamant, constă în nesocotirea normei de procedură impuse de art. 476 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., în condițiile în care, cererea nouă de suspendare a procesului s-a întemeiat exclusiv pe înscrisuri noi, anexate acesteia direct în apel.

Recurentul-reclamant susține că încheierea recurată este nelegală și cu privire la ignorarea prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că nu s-a aplicat sancțiunea procesuală "de a nu ține seama de înscris" în condițiile în care cele 39 de înscrisuri nu erau certificate pentru conformitate.

În opinia recurentului-reclamant, motivarea măsurii suspendării judecății apelului este în contradicție cu probele administrate de prima instanță, prezentând în continuare adresa din 31.05.2017, extrasul de cont eliberat de apelanta-pârâtă în luna martie 2017, adeverința nr. x/2016 și nota de lichidare eliberată reclamantului la data de 02.06.2017.

Recurentul-reclamant consideră că motivarea "în speță se îndeplinesc condițiile suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv existența unei spețe în care s-a început urmărirea penală (în cauză, a fost deja și trimis în judecată), ce ar putea avea înrâuriri hotărâtoare asupra hotărârii civile", este nefondată, având în vedere că nu mai există urmărirea penală începută conform textului de procedură evocat.

Pentru aceste motive recurentul-reclamant a solicitat, în principal, anularea ca netimbrată a cererii de suspendare a judecării apelului, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă B. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică ș legală.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 01 aprilie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 17 iunie 2021 a fost admis în principiu recursul și s-a fixat termen pentru judecare în ședință publică.

Înalta Curte, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Întreaga argumentare a recurentului privind încălcarea art. 197 C. proc. civ., întrucât cererea de suspendare a judecării apelului nu s-a formulat odată cu exercitarea căii de atac și nu a fost timbrată, nici în cadrul acesteia și nici distinct, va fi înlăturată.

Cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 413 nu face parte dintre cererile indicate și nominalizate de dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 privind timbrarea, astfel încât nu se poate vorbi despre o încălcare a dispozițiilor art. 197 C. proc. civ.

Așa cum corect a reținut și instanța de apel măsura de suspendare facultativă reprezintă o măsură de administrare a justiției care, ca regulă, nu se timbrează.

Este adevărat că cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 413 C. proc. civ. nu este prevăzută printre excepțiile anume și limitativ prevăzute de art. 28, 29 și 30 din O.U.G. nr. 80/2013, însă nici nu face parte dintre cererile expres menționate ca fiind obligatoriu să fie timbrate.

Susținerea recurentului privind aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.U.G. nr. 80/2003 pentru a susține timbrarea cererii de suspendare, va fi înlăturată având în vedere că menționatele dispoziții sunt aplicabile acțiunilor și cererilor neevaluabile în bani, însă care fac obiectul unor acțiuni introductive de instanță, iar cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 413 C. proc. civ. este o cerere incidentală, astfel că nu se impune timbrarea.

Nefondate sunt și criticile privind formularea cererii de suspendare odată cu declararea căii de atac, întrucât suspendarea prevăzută de art. 413 poate interveni oricând în cursul desfășurării procesului și poate fi formulată atât de către părți cât și de instanță, din oficiu, în momentul în care se constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 413 C. proc. civ.

Nu se poate considera că reținerea instanței de apel potrivit căreia " suspendarea facultativă, fie raportat la un proces civil, fie unul penal, poate fi dispusă în discuție și din oficiu, de către instanță, din necesități de oportunitate, astfel că punerea în discuție a unei cereri de suspendare de către una dintre părți nu impune timbrarea acesteia", este lipsită de temei legal, întrucât instanța de apel a explicat, de ce toate cererile formulate în temeiul dispozițiilor art. 413 nu pot fi timbrate.

În ceea ce privește susținerea privind ignorarea prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., fără a se considera că instanța de recurs analizează aspectele de netemeinicie, se apreciază că instanța de apel a reținut în mod corect că înscrisurile sunt înscrisuri publice, ce fac referire la alte dosare, nefiind necesară certificarea acestora de către avocat, întrucât acestea nu provin de la parte.

Alegațiile recurentului privind presupusa contradicție a motivării măsurii suspendării judecății apelului cu probele administrate de prima instanță nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală știut fiind faptul că instanța de apel este suverană în aprecierea probatoriului administrat.

Susținerile recurentului privind faptul că motivarea "în speță se îndeplinesc condițiile suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv existența unei spețe în care s-a început urmărirea penală (în cauză, a fost deja și trimis în judecată), ce ar putea avea înrâuriri hotărâtoare asupra hotărârii civile", este nefondată, având în vedere că nu mai există urmărirea penală începută conform textului de procedură evocat, vor fi înlăturate.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată și se întemeiază pe declanșarea urmăririi penale pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunțe.

Textul impune în mod expres și neechivoc condiția declanșării urmăririi penale pentru o infracțiune, precum și existența unor elemente suficiente din care să rezulte că existența infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării.

Astfel cum s-a arătat mai sus, suspendarea în temeiul de lege evocat, este o suspendare facultativă și este lăsată la latitudinea instanțelor de judecată care în raport de înscrisurile aflate la dosar apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu, pentru a preîntâmpina, totodată, pronunțarea unor hotărâri contradictorii.

Susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora nu mai există urmărirea penală, vor fi înlăturate, având în vedere că pentru suspendarea judecății cauzei condiția esențială este ca declanșarea urmăririi penale să fie făcută pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării.

În cauză, obiectul prezentului litigiu îl reprezintă o acțiune în pretenții contractuale, derivând dintr-o situație contractuală complexă ce implică obligații sinalagmatice între părți, obligații ce includeau norme de diligență și calitate a serviciului prestat de reclamant care excludeau un comportament ilicit de natură extracontractuală (civilă sau penală) a acestuia.

În dosarul penal nr. x/2015, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, se pun în discuție aspecte ale ilicitului penal ce ar putea avea înrâurire asupra constatării îndeplinirii conforme a obligației sinalagmatice a reclamantului, ce avea drept obligație corelativă din partea pârâtei plata sumei de bani ce i se solicită în prezenta speță.

Contrar susținerilor recurentului, în cauză, instanța de apel în mod legal a dispus suspendarea judecății în temeiul de lege invocat, având în vedere că soluționarea dosarului penal nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Prahova are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunța, întrucât, așa cum corect a reținut și instanța de apel, reținerile situației de fapt făcute de instanța penală s-ar impune cu forța efectului pozitiv de lucru judecat.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat în mod legal dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cu respectarea condițiilor cerute de textul legal menționat.

În considerarea celor ce preced, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2021.