ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2110/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 09.07.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul C. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale și la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune materiale.

Prin hotărârea nr. 935 din 09 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenientul C.; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 30.000 euro, echivalentul în RON, la cursul de referință B.N.R., cu titlu de daune morale; a fost respinsă cererea, având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferenței de 70.000 euro, reprezentând daune morale, ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând daune materiale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței sus-menționate, atât reclamanta, cât și pârâta au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 570A din 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 935 din 09 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018, ca nefondat; a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul că: a fost obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 20.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plății, reprezentând daune morale; a fost respinsă cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferenței de 80.000 euro, reprezentând daune morale, ca neîntemeiată; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 935/09.06.2020, fiind obligată intimata-reclamantă la plata către apelanta- pârâtă B. S.A. a sumei de 1.028,5 RON, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs.

În motivare, recurenta-reclamantă arată că înțelege să conteste în calea de atac a recursului, inclusiv încheierea prin care a fost obligată la plata unei taxe de timbru enorme în raport de posibilitățile sale, deși cererea este scutită de la obligația achitării taxei judiciare de timbru.

Arată că adresa prin care i s-a adus la cunoștință obligația de timbrare a fost comunicată printr-un plic pe care nu este aplicată ștampila cu ziua comunicării, recurenta-reclamantă apreciind că a intervenit o îngrădire a drepturilor sale, existând posibilitatea anulării apelului, ca netimbrat.

Totodată, recurenta-reclamantă arată că se află în situația în care, deși a fost expusă unor traume ce vor exista pentru toată viața, motivarea instanței o face să se simtă vinovată de cele întâmplate, acesta expunând situația de fapt din care reiese, astfel cum aceasta consideră, contrariul celor reținute de instanța de judecată.

Recurenta-reclamantă critică hotărârea sub aspectul cuantumului daunelor acordate, arătând că a rămas cu sechele permanente în urma accidentului și susține, de asemenea, că nu s-a pus accent pe nici unul din factorii agravanți ai situației de fapt.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 7 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței să aibă în vedere corespondența electronică din care rezultă că recurenta dorește să își retragă recursul; a invocat nulitatea recursului, motivele invocate neputând fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (6) și (8) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Prin declarația autentificată sub nr. x din 9 august 2021 de Biroul Individual Notarial D., depusă la dosarul cauzei în duplicat la data 26.08.2021 - fila x, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la recursul declarat.

În temeiul dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, față de cererea de renunțare la calea de atac a recursului formulată de recurenta-reclamantă, constată următoarele:

Principiul disponibilității, specific procesului civil, este consacrat de art. 9, precum și de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. și constă în faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, respectiv declanșarea acestuia și libertatea de a-i pune capăt, dar și stabili cadrul procesual.

Așadar, principiul disponibilității cuprinde și posibilitatea părților de a efectua acte de dispoziție, acestea fiind desistarea (renunțarea reclamantului), achiesarea și tranzacția judiciară.

Atât renunțarea la judecată, cât și la dreptul subiectiv pretins sunt acte de dispoziție care provin de la reclamant.

Achiesarea la hotărâre este reglementată de dispozițiile art. 463-464 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre constă în renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speța dedusă judecății, recurenta-reclamantă, prin declarația autentificată sub nr. x din 9 august 2021 de Biroul Individual Notarial D., depusă la dosarul cauzei în duplicat la data 26.08.2021 - fila x, recurenta-reclamantă A. a arătat expres că înțelege să renunțe la calea de atac a recursului declarat.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., va lua act de achiesarea recurentei-reclamante A. la decizia civilă nr. 570A din 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de achiesarea recurentei-reclamante A. la decizia civilă nr. 570A din 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2021.