ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1225/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 25.02.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. prin reprezentant B. a chemat în judecată pe pârâta C. S.A. și intervenienta D., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 80000 euro, reprezentând daune morale, dar și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3950 din 18 noiembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 80000 euro, echivalent în RON la data plății efective, cu titlu de daune morale și suma de 7.411,08 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 06 ianuarie 2020, a declarat apel pârâta, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, la data de 17 ianuarie 2020.

Prin decizia civilă nr. 586A din 22 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 3950 din data de 18.11.2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. prin reprezentant B. și cu intimata-intervenientă D. și a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 15.000 euro, daune morale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A. PRIN REPREZENTANT B., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curții de Apel București.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține că, deși instanța de apel a precizat in cuprinsul motivării în două rânduri ca este necesar să se determine în concret și coroborat toate aspectele obiective si subiective relevante pentru stabilirea unei despăgubiri suficiente și echitabile nu a înțeles să identifice și să analizeze aceste criterii de evaluare a sumei indemnitare.

Recurentul consideră că hotărârea cuprinde motive contradictorii câtă vreme stabilește că pentru determinarea unei despăgubiri juste e necesară identificarea și analiza criteriilor de evaluare a despăgubirii, dar nu identifică și analizează în concret niciunul dintre criterii, respectiv gravitatea și importanța prejudiciului moral, durata menținerii consecințelor vătămării și consecințele prejudiciului pe plan social, familial, perturbările care au apărut în condițiile de viață personală, socială și profesională a reclamantului, dificultățile înregistrate în demersul de reintegrare în societate, de redobândire a echilibrului sufletesc.

Referitor la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susține că hotărârea nu e motivată, prin aceasta încălcându-se reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii

Recurentul apreciază că motivarea hotărârii este sumară, cuprinde argumente de ordin teoretic si generalități susceptibile a fi aplicate oricăror spete asemănătoare și enumeră parțial probele administrate in cursul judecații in prima instanță.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul apreciază că stabilirea despăgubirii doar cu menționarea în concret a numărului de zile de ingrijire medicala constituie o încălcare a dispozițiilor 1349 alin. (2) C. civ. în condițiile în care pentru determinarea daunelor morale trebuie avut în vedere un spectru extins de criterii de evaluare.

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității recursului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, care primează în fața excepției nulității, întrucât vizează principiul legalității căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 586A din 22 iunie 2020, prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de reclamantul A. prin reprezentant B., având ca obiect pretenții izvorâte dintr-un contract de asigurare, fiind astfel dedusă judecății o cerere privitoare la despăgubiri în materie de asigurări.

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 25 februarie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele din materia asigurărilor.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. PRIN REPREZENTANT B. împotriva deciziei civile nr. 586A din 22 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. PRIN REPREZENTANT B. împotriva deciziei civile nr. 586A din 22 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2021.