ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2104/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 16.04.2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L. și UAT COMUNA NICOREȘTI, obligarea celor doi pârâți la plata sumei de 285.067,58 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor pe care reclamanta le-a prestat în favoarea acestora, în baza contractului de prestări servicii nr. x din 27.06.2014 și a actului adițional nr. x la acest contract.

Prin sentința civilă nr. 155 din 24 mai 2016 a Tribunalului Galați, secția a II-a civilă s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă; au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 234.610,96 RON (incluzând T.V.A. de 24%), reprezentând rest contravaloare procurare, transport și așternere mixturi asfaltice în județul Galați, conform contractului de prestări servicii nr. x/27.06.2014, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. x din 27.06.2014.

Prin decizia civilă nr. 235/A din 6 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de UAT COMUNA NICOREȘTI PRIN PRIMAR și S.C. B. S.R.L., prin administrator special C., împotriva sentinței civile nr. 155 din 24 mai 2016, pronunțate de Tribunalul Galați.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.R.L., prin administrator special C., a declarat recurs.

În susținerea recursului declarat, recurenta-pârâtă arată că, în raport de prevederile art. 1.350 C. civ., care reglementează răspunderea contractuală, atât prima instanță, cât și instanța de apel au trecut la dezlegarea pricinii fără a stabili, în primul rând, dacă reclamanta din prezenta cauză și-a îndeplinit întocmai obligațiile stipulate în contractul încheiat.

În acest sens, recurenta-pârâtă arată că înțelege să facă trimitere la dispozițiile contractuale, potrivit cărora, pe lângă aprovizionarea cu mixturi asfaltice, reclamanta din prezenta cauză avea obligația să aștearnă mixturile pe amplasamentele predate anterior de către pârâtă. Tot contractul de prestări servicii consacră la punctul 4.2 că "decontarea se va face pe baza situațiilor de lucrări întocmite, conform cantităților real executate (tone mixtură puse în operă)".

Astfel, recurenta-pârâtă susține că, în afara aprovizionării cu mixturi, tot intimatei-reclamante îi revenea sarcina de a așterne în covorul asfaltic aceste mixturi, în conformitate cu datele cuprinse în proiectul de execuție despre care a luat la cunoștință odată cu semnarea contractului în cauză.

Recurenta-pârâtă arată că, nefiind vorba doar de o aprovizionare cu materiale (un contrat de vânzare-cumpărare mixturi asfaltice), ci și de o executare de lucrări de asfaltare, decontarea nu putea fi făcută decât după recepția lucrărilor, recepție care trebuia făcută la solicitarea prestatorului, însușită de beneficiar și semnată de dirigintele de șantier al beneficiarului final.

Recurenta-pârâtă opinează că, pentru a-și dovedi cererea formulată în fața instanței de judecată și implicit executarea obligațiilor contractuale, în absența unui înscris care să reflecte punerea în operă a mixturilor aprovizionate, înscris însușit de beneficiar, reclamanta ar fi trebuit să solicite efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții drumuri și poduri, expertiză care ar fi clarificat situația litigioasă.

Raportat la acest aspect, recurenta-pârâtă arată că, deși nu a fost efectuată o astfel de expertiză, prima instanță, pe baza unor acte contabile neînsușite de această parte, a dispus obligarea sa la plata în parte a sumelor solicitate de reclamantă. Totodată, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize contabile, inutilă în dezlegarea problemei de fond a prezentei pricini, deși recurenta-pârâtă a solicitat efectuarea unei expertize tehnice specialitatea drumuri și poduri.

Un alt aspect invocat de recurenta-pârâtă vizează faptul că a refuzat să își însușească la plată factura, motivat de faptul că nu a fost invitată la recepția lucrărilor și mai mult, la data formulării cererii de chemare în judecată nu era efectuată recepția la terminarea lucrărilor.

Totodată, recurenta-pârâtă menționează că instanța de apel a dat eficiență raportului de expertiză, din care reiese că înscrisurile denumite generic "situație de plată", respectiv "situație cantitativă", au fost asimilate de experții contabili, situației de lucrări.

Mai mult, recurenta-pârâtă apreciază că, fără a se apleca cu rigurozitate asupra contractului nr. x/27.06.2014, instanța fondului a considerat că obiectul contractului se referă doar la aprovizionarea cu mixturi asfaltice și că din categoria obligațiilor reclamantei nu face parte și turnarea acestor mixturi în covor asfaltic, așa cum rezultă din contract.

Acceptarea situației statuate de cele două instanțe de judecată, ar echivala, în opinia recurentei-pârâte, cu utilizarea nejustificată a fondurilor publice în condițiile în care, în lipsa recepției cantitative și calitative a lucrărilor efectuate de reclamantă, nu se justifică plata acestor pretinse lucrări, legislația în materie interzicând efectuarea plății sumelor care nu au suport în documente justificative legale.

Potrivit recurentei-pârâte, documentele prezentate de reclamantă sub titulatura de "situație de plată" respectiv "situație cantitativă", nu reprezintă documente legale care ar trebui să justifice plata unor sume de bani.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în cameră de consiliu în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta S.C. B. S.R.L., prin administrator special C., privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.898,61 RON, stabilită în sarcina sa.

Prin încheierea din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în cameră de consiliu în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă ca tardivă cererea de reexaminare a încheierii din 31 ianuarie 2018, cerere formulată de petenta S.C. B. S.R.L., prin administrator special C..

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă UAT COMUNA NICOREȘTI PRIN PRIMAR a solicitat admiterea recursului.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinări.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Recurenta-pârâtă a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 3 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în cameră de consiliu, a fost preschimbat termenul de judecată stabilit în cauză pentru termenul din data de 17 octombrie 2018, în cameră de filtru, fără citarea părților.

Prin încheierea din 17 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constituită în complet de filtru, a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constituită în complet de filtru, a dispus repunerea cauzei pe rol în camera de filtru și a stabilit termen de judecată la data de 13 octombrie 2021, cu citarea părților, în vederea discutării excepției nulității recursului. Totodată, instanța a constatat că administratorul judiciar și-a însușit calea de atac declarată prin administrator special și, față de dispozițiile art. 115 din Legea nr. 85/2014, a constatat că taxa judiciară de timbru nu mai este datorată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepția nulității recursului, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a indicat ca temei de drept al cererii dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Casarea unei hotărâri, conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greșită a normei corespunzătoare situației de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Deși recurenta-pârâtă susține că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor 1.350 C. civ., argumentele expuse vizează, în exclusivitate, aspecte de netemeinicie.

Recurenta-pârâtă tinde, prin expunerea criticilor referitoare la interpretarea dispozițiilor contractuale, necesitatea administrării probei cu expertiza tehnică în specialitatea construcții drumuri și poduri, utilitatea probei cu expertiza contabilă, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, cerințe care nu au fost respectate de către recurenta-pârâtă.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității și va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin administrator special C., împotriva deciziei civile nr. 235/A din 6 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin administrator special C., împotriva deciziei civile nr. 235/A din 6 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2021.