ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2069/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă, la data de 30.12.2019, reclamantul Sindicatul Județean Sanitas Buzău pentru următorii membrii sindicali: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. și EEE. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

În drept, a invocat dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 451 și urm. C. proc. civ., art. 160 și art. 171 Codul muncii, art. 14 alin. (1) lit. a) și e) din Cap. II din Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, și pct. I lit. B), subpunctul 1 și pct. V lit. d) din Anexa IX din Regulament-cadru din 29 martie 2018, lit. a) din Anexa la Regulamentul din 4 august 2017 și art. 11 alin. (1) Legea-cadru nr. 153/2017, precum și orice alte dispoziții normative la care a făcut referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Președintele Consiliului Județean Buzău a formulat cerere de intervenție accesorie, în conformitate cu prevederile art. 61, 63 și următoarele din C. proc. civ., prin care a solicitat să se dispună admiterea cererii și respingerea pe fond a acțiunii formulate ca netemeinică.

Prin sentința civilă nr. 689 din 19 octombrie 2020, Tribunalul Buzău, secția I civilă, complet specializat de litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Județean "Sanitas" Buzău, ca neîntemeiată.

A admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău, formulată de Președintele Consiliului Județean Buzău.

A respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 689 din 19 octombrie 2020 a Tribunalului Buzău a declarat apel reclamantul Sindicatul Județean Sanitas Buzău.

La 1 martie 2021, reclamantul Sindicatul Județean Sanitas Buzău a formulat o cerere de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarelor nr. x/2021 și nr. y/2021, aflate pe rolul Tribunalului Buzău, având ca obiect acordarea sporurilor salariale prevăzute de Legea nr. 153/2017.

Prin încheierea din 4 martie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății apelului, până la soluționarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr. x/2021 și nr. y/2021, aflate pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău.

În susținerea recursului, recurenta a arătat că judecarea cauzei de către instanța de fond s-a realizat cu aplicarea corectă a prevederilor legale din domeniul salarizării personalului bugetar, în speță a Legii-cadru nr. 153/2017 și a regulamentelor-cadru aprobate prin H.G. nr. 569/2017 și H.G. nr. 153/2018.

Prin urmare, recurenta susține că în cauză nu poate fi vorba de o dependență legată de soluționarea celor două dosare aflate pe rolul Tribunalul Buzău în stadiul de dosare fond, introduse pe rolul instanței de judecată ulterior prezentei cauze, și având ca obiect obligarea Președintelui Consiliului Județean Buzău de a emite retroactiv o dispoziție de aprobare a acordării sporurilor salariale personalului din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău, începând cu data de 01.04.2018.

Pentru aceste motive, recurenta afirmă că suspendarea judecății apelului declarat în cauză este de natură a conduce la tergiversarea soluționării definitive a dosarului nr. x/2019, având ca obiect litigiul de muncă dintre părți, mai ales că apelantul nu a adus noi argumente la motivarea apelului față de cele prezentate instanței de fond.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Prealabil, instanța de recurs constată că deși recurenta nu a invocat în concret acest motiv de casare, criticile prin care a reproșat instanței de apel faptul că s-a încălcat principiul celerității judecării cauzei, prin greșita soluționare a incidentului procedural privind suspendarea judecății, pot fi încadrate și examinate din perspectiva acestui motiv de casare.

Din istoricul litigiului dedus judecății, rezultă că prin acțiunea formulată în dosarul nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Județean Sanitas Buzău, pentru membrii de sindicat menționați, a solicitat obligarea angajatorului Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău la plata sporurilor salariale pentru condiții de muncă, prevăzute de Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.04.2018.

Prin sentința pronunțată de instanța de fond, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins cererea reclamantului, motivând în fapt că în realitate membrii sindicali sunt beneficiari direcți ai actelor normative care reglementează sporurile salariale pentru condiții de muncă pentru salariații din familiile ocupaționale de funcții bugetare "Administrație" și "Sănătate și asistență socială", însă a menționat că nu se poate substitui ordonatorului principal de credite și stabili un cuantum fix al sporurilor.

Prin acțiunile ce formează obiectele dosarelor nr. x/2021 și nr. y/2021, înregistrate la 13.01.2021 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul în contradictoriu cu ordonatorul principal de credite, a solicitat obligarea acestuia de a îndeplini sarcinile stabilite prin Legea nr. 153/2017, H.G. nr. 567/2017 și H.G. nr. 153/2018 și anume obligarea acestuia la stabilirea unor cuantumuri concrete ale sporurilor pentru condiții de muncă, iar ulterior virarea acestora către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău.

În cadrul judecării cauzei în apel, reclamantul a formulat cerere de suspendare până la soluționarea definitivă a dosarelor nr. x/2021 și nr. y/2021 aflate pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă.

Prin încheierea din 4 martie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății apelului, până la soluționarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr. x/2021 și nr. y/2021 ale Tribunalului Buzău, secția I civilă.

Contrar celor reținute de Curtea de Apel Ploiești și în acord cu susținerile recurentei, se constată că, în speță, nu se justifica măsura suspendării judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând modul de aplicare a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va reține că aceste prevederi vizează suspendarea facultativă a judecății, aprecierea aplicării revenind instanței anterioare în vederea bunei administrări a justiției.

Astfel, suspendarea cursului judecății în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi dispusă de instanță, când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

Suspendarea judecății cauzei, în raport de textul de lege evocat, este de natură să preîntâmpine pronunțarea unei hotărâri greșite, în raport cu alte constatări făcute pe cale judecătorească sau a unor hotărâri contradictorii. Totodată, relația de interdependență dintre două sau mai multe cauze aflate pe rolul aceleiași instanțe sau al unor instanțe diferite, trebuie analizată și motivată de instanța de judecată în fața căreia se ridică problema suspendării judecății.

Măsura suspendării se impune a fi luată, numai dacă soluția care s-ar pronunța într-o cauză ar influența în mod decisiv hotărârea din pricina a cărei judecată se solicită a fi suspendată.

Pe de altă parte, instanța trebuie să manifeste precauția necesară pentru ca suspendarea să nu constituie un simplu pretext pentru tergiversarea judecății.

Prin urmare, pentru ca dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. să aibă incidență, chestiunea de a cărei dezlegare depinde soluția din proces trebuie să privească obiectul altei judecăți, adică să fie pendinte.

Examinând încheierea recurată, se constată că aceasta nu conține analiza instanței asupra îndeplinirii acestor condiții ale cazului de suspendare facultativă, ci o simplă trimitere la dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021 ale Tribunalului Buzău, neputând fi verificat raționamentul instanței de apel cu referire la existența unei relații de dependență între soluțiile din litigiile menționate și soluționarea căii de atac cu care este învestită.

Prin urmare, măsura suspendării judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu se bazează pe interpretarea și aplicarea în speță a condițiilor prevăzute de lege, criticile recurentei fiind întemeiate.

Art. 6 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății."

Astfel, în lipsa unei justificări temeinice a instanței în legătură cu existența legăturii dintre cauzele pendinte și a măsurii în care, în cauza dedusă judecății instanței de apel, se impunea întreruperea cursului judecății, adoptarea măsurii suspendării nu corespunde scopului său legal și nu poate conduce decât la menținerea și prelungirea incertitudinii raporturilor juridice dintre părți.

Urmare a nelegalității încheierii de suspendare a judecății recurate, soluția ce se impune este aceea prevăzută de art. 497 raportat la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., respectiv de admitere a recursului și de casare a încheierii de ședință din 4 martie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, cauza urmând a fi trimisă aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI BUZĂU împotriva încheierii din 4 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2021.