ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2128/2022

Ședința publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin încheierea de ședință publică din data de 28 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului declarat de reclamantul A., prin reprezentantul său legal B., pentru următorii membrii sindicali: C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN. și OOO., împotriva sentinței civile nr. 119 din 10.02.2021, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău și intimatul- intervenient accesoriu Consiliul Judetean Buzău, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Buzău, secția I civilă.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI BUZĂU, solicitând, admiterea recursului, casarea în întregime a încheierii atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

În recursul său, ce poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-pârâtă a invocat, în esență, următoarele motive:

Referitor la prezenta cauză, aflată în stadiul de apel, judecarea de către instanța de fond s-a realizat cu aplicarea corectă a prevederilor legale din domeniul salarizăm personalului bugetar, în speță a Legii - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", în conformitate cu art. 14, alin. (1) din Cap. II din Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 si a reglementarilor - cadru aprobate prin H.G. nr. 569/2017 și H.G. nr. 153/2018.

Învederează recurenta-pârâtă faptul că nu are calitate procesuală în dosarul nr. x/2021 de pe rolul Tribunalului Buzău, invocat ca temei al suspendării, neavând posibilitatea de a cunoaște cererile formulate de reclamant și de a formula apărări în respectiva cauză. Prin urmare, în relația angajator (D.G.A.S.P.C. Buzău) - salariați, acordarea sporurilor salariale ale acestora din urmă constituie în mod exclusiv obiectului prezentului dosar.

Totodată, solicită a se observa că, deși în cuprinsul cererii de suspendare reclamantul-apelant susține ca dosarul nr. x/2021 are ca obiect acordarea sporurilor salariale prevăzute de Legea nr. 153/2017, în fapt, are ca obiect "obligația de a face" după cum tot acesta arată ulterior în cererea sa, aspect ce rezultă și din soluția pronunțată în dosarul nr. x/2021, unde instanța și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Buzău.

Având în vedere cele mai sus-menționate, recurenta- pârâtă apreciază că suspendarea judecății apelului declarat în prezenta cauză este de natură a conduce la tergiversarea soluționării definitive a dosarului nr. x/2019, având ca obiect litigii de muncă, mai ales că apelantul nu a adus niciun nou argument în motivarea sa și, în concluzie, întrucât soluția ce urmează a se pronunța în acest dosar nu depinde de hotărârea care se va da în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, solicită instanței să constate că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a dispune suspendarea judecății.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 07.03.2022, sub nr. x/2019/a1.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 11.05.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 20 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept în care poate fi încadrat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, reținându-se că încheierea recurată în cauză nu este criticabilă sub aspectul îndeplinirii, în concret, a condițiilor prev. de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor acestui articol, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Din cuprinsul dispozițiilor mai sus- menționate, rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecății de îndeplinirea unei condiții de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanței pe marginea necesității suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre existența unui drept ce face obiectul altui dosar.

În cauza de față, instanța a concluzionat în sensul existenței legăturii de condiționalitate între prezentul dosar și dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Buzău, secția I civilă, având ca obiect obligarea ordonatorului de credite de a emite retroactiv o dispoziție de aprobare a acordării sporurilor salariale personalului din cadrul Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău, pentru condiții de muncă, prevăzute de Legea nr. 153/2017, (recurenta-pârâtă din cauza de față), începând cu data de 01.04.2018, perioada supusă analizei în litigiul de față formând și obiectul acelui dosar.

Ca atare, între situația de fapt existentă în acel dosar și cea dedusă instanței pendinte există acea legătură care poate constitui prin sine înseși, temeiul suspendării judecării cauzei.

Cât timp legiuitorul a avut în vedere pentru reglementarea acestui caz de suspendare facultativă a judecății înrâurirea pe care o poate avea dreptul dintr-un dosar asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauză, înrâurire care rezultă, cu evidență, și în speță, în mod legal instanța a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o atare condiționalitate, în raport cu obiectul prezentei cauze și cu motivele invocate, putând fi reținută.

Nu în ultimul rând, este de subliniat că, fiind vorba despre o suspendare facultativă, măsura dispunerii suspendării în temeiul de lege pretins încălcat reprezintă atributul exclusiv al judecătorului de a aprecia dacă o asemenea măsură se justifică și îndeplinește condițiile cerute de textul de lege invocat.

Prin caracterul permisiv al dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecătorul are posibilitatea să cenzureze în fiecare caz utilitatea suspendării, întregul sistem de drept procedural românesc bazându-se pe dreptul de apreciere al judecătorului, prerogativă pe care instanța de apel a exercitat-o în sensul adoptării măsurii suspendării cauzei.

În egală măsură, suspendarea dispusă de instanță în cauză nu contravine dreptului la un proces echitabil, și nici nu este de natură să conducă la nerespectarea unui termen rezonabil pentru valorificarea dreptului recurentei de a cere instanței de judecată cenzurarea unui act, cu atât mai mult cu cât, celălalt proces, a fost inițiat de către aceasta.

În vederea unei mai bune administrări a actului de justiție, precum și în respectarea principiului aflării adevărului, instanța este datoare să valorifice în interesul tuturor părților din proces, dispozițiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor și interesele legitime ale celorlalte părți.

Termenul în care este înfăptuită justiția este esențial pentru garantarea eficacității sale, însă susținerile recurentei nu pot fi primite, atâta vreme cât, pentru considerente ce definesc caracterul echitabil al procedurii judiciare, celeritatea nu trebuie să vină în contradicție cu dreptul de apreciere al judecătorului asupra oportunității luării măsurii suspendării în speță.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI BUZĂU împotriva încheierii de ședință publică din data de 28 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2022.