ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2057/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la data de 15 noiembrie 2019, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Clubul Copiilor Vălenii de Munte, revizuirea deciziei civile nr. 2298/2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

În drept revizuentul a invocat C. civ., art. 509 și urm. C. proc. civ., Codul muncii, Legea 448/2006, Constituția României, Legea Educației Naționale, OM 5617/2010 și Metodologia acordării gradației de merit 2011.

În ședința publică din data de 9.06.2020, dat fiind că nu s-a prezentat niciuna din părți și nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I și alin. (2) C. proc. civ.

La data de 8 decembrie 2020, revizuentul a formulat cerere de repunere pe rol, fără să solicite judecarea cauzei în lipsa sa și s-a stabilit termen pentru discutarea acesteia la 25.01.2021, iar ulterior cauza a fost amânată pentru 22.02.2021, termen la care instanța, din oficiu, a invocat excepția perimării cererii de revizuire.

Curtea de Apel Ploiești, secția I Civilă prin decizia nr. 382 din 22 februarie 2021 a admis excepția perimării, invocată din oficiu.

A constatat perimată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2298/7.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2016, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Clubul Copiilor Vălenii de Munte.

Împotriva deciziei instanței de apel, recurentul A. a declarat recurs, prin care a solicitat în prealabil repunerea în termenul de declarare de recursului, invocând în susținerea acesteia starea sa de sănătate, precum și nelegala citare la termenul la termenul la care a fost soluționată cererea de revizuire.

În drept, cererea de repunere în termen a fost întemeiată pe dispozițiile art. 184 și art. 186 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul, recurentul a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și respingerea excepției de perimare.

În susținere a invocat nelegala îndeplinire a procedurii de citare la termenul de judecată din 22.02.2021.

De asemenea se invocă faptul că instanța nu a dat posibilitătea părților să-și exprime punctul de vedere în ceea ce privește excepția de perimare.

În ceea ce privește condițiile cerute de art. 416 C. proc. civ., recurentul arată că acestea nu sunt îndeplinite, termenul de perimare fiind întrerupt.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1-22, art. 174-179, art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților prin încheierea de la 1 iulie 2021, pentru a depune puncte de vedere cu privire la acesta.

La termenul din 7 octombrie 2021, Înalta Curte constituită în complet de filtru, a procedat la analiza admisibilității în principiu a recursului declarat în cauză, în conformitate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând ca nefiind îndeplinită cerința extrinsecă a formulării căii extraordinare de atac în termenul prevăzut de lege.

În raport de această constatare, Înalta Curte a examinat cu prioritate cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, apreciind că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Cererea de repunere în termen este un incident procedural asupra căruia instanța competentă să soluționeze calea de atac trebuie să se pronunțe cu prioritate, pentru a analiza apoi pertinența căii de atac promovate sub aspectul motivelor invocate.

În cazul de speță s-a criticat modalitatea în care revizuentul a fost citat pentru soluționarea excepției de perimare a cererii de revizuire, susținându-se că a fost în imposibilitate de a fi prezent la termenul de judecată, recurentul fiind o persoană cu dizabilități.

Ceea ce invocă recurentul în această cauză este faptul că nu a fost citat pentru termenul de judecată la care s-a soluționat excepția de perimare a cererii de revizuire, iar termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului nu a început să curgă. Din această cauză recurentul a solicitat în această procedură, repunerea în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte reține că aspectele invocate de recurent nu atrag incidența prevederilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., neputând fundamenta o repunere în termenul de declarare a căii de atac.

Ceea ce impune textul legal a se dovedi pentru a interveni repunerea în termenul de declarare a căii de atac este apariția unor situații obiective care să fi împiedicat partea să acționeze în termenul prevăzut de lege.

Or, în speță, recurentul nu indică niciun asemenea motiv obiectiv, intervenit ulterior pronunțării hotărârii atacate, care să fi determinat imposibilitatea declarării căii extraordinare de atac.

Se subliniază, în acest context, că recurentul invocă aspecte legate de modalitatea de citare din perspectiva neindicării în citație a excepției de perimare ce urma a fi discutată la termen. Această susținere nu poate fi valorificată în vederea repunerii în termenul de declarare a căii de atac, neputând fi încadrată în ipoteza legală reglementată de art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac va fi respinsă ca neîntemeiată.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 485 alin. (1) coroborat cu art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul recursului este reprezentat de hotărârea instanței de apel prin care a fost admisă excepția perimării invocată din oficiu de către instanță, fiind constată perimarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A..

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (1) C. proc. civ., decizia ce formează obiectul prezentului recurs este susceptibilă de a fi atacată cu prezenta cale de atac, hotărârea recurată înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este suspusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

De asemenea, art. 181 din C. proc. civ., prevede că "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează;1. Când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

Art. 185 C. proc. civ. reglementează sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale. Astfel, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. În cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interes".

În aplicarea dispozițiilor legale amintite, termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului declarat împotriva soluției pronunțată în cadrul deciziei nr. 382 din 22 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I Civilă, privind admiterea excepției perimării și constatării perimării cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2298 din 7.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a început să curgă la data pronunțării acesteia, respectiv la 22.02.2021, acesta împlinindu-se la data de 01.03.2021, conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dovezii de transmiterii a cererii de recurs, rezultă că această cale de atac a fost exercitată la data de 22.03.2021, peste termenul legal, peremptoriu și imperativ stabilit de legiuitor pentru exercitarea căii de atac a recursului. Or, nerespectarea termenelor, procedural atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.

În cauză, recurentul nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 485 alin. (1) C. proc. civ., întrucât recursul a fost declarat cu depășirea termenului procedural, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 185 coroborat cu art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. și pe cale de consecință, va admite respinge cererea de repunere în termen și va anula ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 382 din 22 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Anulează ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 382 din 22 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul CLUBUL COPIILOR, ORAȘUL VĂLENII DE MUNTE.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2021.